Decizia nr. 9678/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.(...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 9678
Ședința ta de (...)
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : S. L. R.
JUDECĂTOR : A. A. M. JUDECĂTOR : L. U.
GREFIER : M. V.-G.
S-a luat în examinare recursurile reclamanta S. S. împotriva sentinței civile nr. 3589 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3589 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC R. S. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C.-N. si in consecinta a fost obligată pârâta AFP C. să restituie reclamantului suma de
8802 lei cu titlul de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 539,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulata de pârâta
A. F. P. a municipiului C.-N. impotriva chematei în garanție A. F. pentru M., si in consecinta a fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 8802 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2011 un autoturism marca Mercedes Benz care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene(f.12-21).
In vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamanta a fost obligată să achite suma de 8802 lei cu titlul de taxă de poluare , taxa pe care a achitat-o conform chitanței aflată la dosar la data de (...) (f. 9)
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă restituirea i-a fost refuzată. (f.11) .
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 actualizată.
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente
110 din Tratatul de instituire a C. E.
T. a mai apreciat că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.
În baza art. 274 aliniat 3 C.pr.civ., T. a obligat pârâta A. F. P. C.-N. aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului suma de 39,5 lei, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar și suma de 500 lei onorariu avocațial, cu titlul de cheltuieli de judecata.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța a apreciat că și aceasta este întemeiată.
Potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, A. F. pentru
M..
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale , se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că A. F. pentru M. deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă de poluare. A., pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca A. F. pentru M. să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S. R. S. prin care a solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinței recurate iar pe fond obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de
1.279,3 lei aferente fondului cauzei, fără cheltuieli de judecată în ceea ce privește recursul.
În motivarea recursului se arată că la nivel teoretic, trebuie observat faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultanta altor două exigențe ce decurg din art.6 parg.1 al C.i Europene a D. omului, așa cum este aceasta interpretată de Curtea E. a D. omului: pe de o parte , acest text de lege consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței : pe de altă parte. art 6 par. I impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta". Așa cum decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul". A. exigență care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părtilor.
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C. , Curtea, în cadrul unui asemenea examen va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislatiei nationale, care poate varia în funcție de natura deciziei in funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferentele care există între dispozițiile legale cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale C.i în materie de motivare și redactare adeciziilor și hotărârilor judecătorcsti".
In principiu motivarea inadecvată a unei hotărâri judecătorești nu face obiectul controlului C. intrucât rolul acesteia nu este acela de a substitui propria apreciere a faptelor și a probelor prezentare celei a instanței nationale", în schimb, lipsa motivării hotărârii judecătorești intră sub incidenta controlului C..
,astfel dacă un justitiabil invocă în scris un argument suficient de clar și de precis pe deasupra sustinut de probe și de natură să aibă o incidență asupra solutiei ce urmează să fie pronunțată in respectivul litigiu, este necesar ca instanța să analizeze acest argument și să formuleze un răspuns explicit și specific.
Din moment ce orice argument merită un răspuns și în condițiile în care hotărârea litigioasă nu conține niciun răspuns, Curtea caută să afle dacă tăcerea poate fi în mod rezonabil interpretată ca o respingere implicită. Dacă respectivul argument face parte dintr-o categorie juridică distinctă de cea din care fac parte celelalte argumente invocate, un răspuns specific și explicit se impune. În lipsa unei asemenea motivații, este imposibil să se determine dacă respectivul argument a fost doar neglijat sau dacă, dimpotrivă, el a facut obiectul unei respingeri implicite și, în această din urmă ipoteză, pentru ce motive.
Se poate de asemenea întâmpla ca o anumită cerere să rămână fără răspuns (de pildă, o cerere de strămutare a unei cauze). În absența unei luări de poziție clare și precise asupra temeiniciei unei cereri, este de asemenea imposibil pentru Curte să determine dacă jurisdicția națională a neglijat să se pronunțe sau dacă ea a respins cererea, fără a se obosi însă să precizeze motivele pentru care a făcut acest lucru.
Curtea a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor C.i II. Atunci însă când o instanță de recurs oferă o altă soluție decât cea a instanțelor inferioare, instanța de control judiciar are obligația de a oferi o motivare detaliată a soluției și a motivelor pentru care au fost respinse argumentele contrare ale părților.
A mai arătat recurenta că prin hotărârea pronunțată în cauza Albina c. României, Curtea a sancționat lipsa motivării unei hotărâri judecătorești în materie civilă, pronunțată în recurs de Curtea de A. G. S. fapt că instanța de a reamintit hotărâri le adoptate în speță de către instanțele inferioare și argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat nu putea să o scutească de obligația de a examina problemele ridicate în recurs de către reclamant, cu atât mai mult cu cât instanțele inferioare ale căror hotărâri au fost rezumate de către Curtea de A. G. ajunseseră la concluzii radical diferite, Curtea de A. G. fiind astfel la rândul său chemată să hotărască în ultimă instanță și să pronunțe o hotărâre definitivă și irevocabilă. S-a subliniat că instanța de recurs nu numai că a omis să răspundă argumentelor invocate de reclamant în recurs, dar nici nu a indicat că și-ar fi însușit motivele prezentate de către instanțele inferioare.
Insuficienta motivare a fost sancționată în afacerea Rache și Ozon c.
România (în ceea ce privește condamnarea reclamanților la plata unor despăgubiri cu titlul de daune morale, fără analiza tuturor condițiilor angajării răspunderii civile delictuale).
Curtea a sancționat faptul că judecătorii români nu s-au pronunțat asupra unui argument decisiv pentru soluționarea cauzei (neconstituționalitatea unor decrete de expropriere din perioada comunistă) și în afacerea Vlasia Grigore V.scu c. România"", reiterând faptul că obligația instanțelor de a proceda la analiza efectivă a cauzei presupune ca partea lezată să poată să se aștepte la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii respective (par. 39). O soluție similară, pentru un litigiu soluționat de Curtea de A. C., a fost pronunțată în cauza E. Burzo c. României Nemotivarea hotărârii la nivelul C. S. de Justiție a fost sancționată și în cauza G. c. România16. Mai recent, în afacerea Luka c. România, Curtea a constatat violarea art. 6 par. 1 și într-o cauză în care instanța națională a ignorat un motiv de recurs fondat pe neconstituționalitatea compunerii completului, deși Curtea Constituțională se pronunțase deja în acest sens.
În materie penală, lipsa motivării soluției pronunțate de instanța de recurs a fost sancționată de judecătorii europeni în cauza Boldea contra Romaniei.
In prezenta cauză, viciul nemotivării este cum nu se poate mai evident în ceea ce privește chestiunea cheltuielilor de judecată. A., reducerea onorariului avocațial de la 1.240 RON la 500 RON nu are la bază niciun criteriu obiectiv și chiar nici un motiv, instanța pur și simplu mărginindu-se să afirme că "în baza art. 274 aliniat 3 C. pr. civ., T. va obliga pârâta AFP C.-N. aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 39,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și suma de 500 lei onorariu avocațial cu titlul de cheltuieli de judecată".
Mai arată că problema este unanim tranșată în doctrină, în mod evident în sensul celor învederate de către reclamantă. "Chiar și atunci când fac aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. civ., judecătorii trebuie să respecte toate principiile procesului civil, având în același timp obligația unei motivări temeinice atât în cazul admiterii, cât și în cazul respingerii solicitării de micșorare a onorariului de avocat".
În al doilea rând, apreciază că hotărârea T.ui C. este nelegală pentru cel puțin următoarele motive: a) După cum se poate cu ușurință observa, judecătorul cauzei a redus nelegal suma de 240 RON reprezentând TVA, întrucât aceasta nu reprezintă
"onorariu", ci doar un impozit indirect achitat de către reclamantă, caz în care incidența dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. civ. este exclusă. b) În al doilea rând, trebuie observat faptul că reducerea onorariului avocațial este nelegală și pentru faptul că judecătorul cauzei nu a indicat niciun criteriu și niciun reper obiectiv care să stea la baza soluției pronunțate. A., din lectura "argumentelor" doamnei judecător nu rezultă sub nicio formă de ce onorariul a fost redus la suma de 500 RON și nu, de pildă, la suma de 753,48
RON sau 624,18 R.
În această ambianță, arată că dispozițiile art. 274 alin. (3) C. pr. civ. sunt în acest moment caduce. A., judecătorul cauzei nu mai are un reper în tabloul onorariilor minimale avocaților, pentru simplul faptul că un asemenea tablou nu mai există din anul 1995. c)În fine, consideră că reducerea onorariului avocațial este ridicolă și dacă ne raportăm doar la onorariile acordate apărătorilor din oficiu în cauzele penale. A., aceste onorarii variază între 100 - 400 RON, chiar dacă ele presupun uneori simpla prezență de decor la susținerea unei cereri de liberare condiționată. Pe cale de consecință, reducerea unui onorariu avocațial absolut decent de 1.000
RON, într-o cauză care a presupus și parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, ni se pare o mostră de abuz judiciar inimaginabil, care nu poate fi înlăturat decât prin admiterea recursului formulat în cauză.
În ceea ce privește măsura reducerii onorariului de avocat de către Tribunalul Cluj prin sentința recurată, merită menționat în această ambianță faptul că aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ. s-a realizat cu încălcarea principiului disponibilității, fără ca pârâta să solicite instanței de judecată aplicarea unei astfel de măsuri, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304, pct. 6 C. pr. civ. corespunzătoare situației în care instanța de judecată a dat
"ceea ce nu s-a cerut".
Având în vedere că pârâtele nu au solicitat în virtutea principiului disponibilității, aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ., învederează faptul că nu există nici un temei legal care să-i permită, din oficiu și cu de la sine putere, să dispună în sensul reducerii cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant cât timp în dosarele sus-menționate și la momentul judecării acestora, pârâtele nu au invocat și nu au solicitat instanței a face aplicarea dispozițiilor art. 274, alin. (3) C. pr. civ.
Și literatura de specialitate este în sensul învederat, arătându-se că
,,principiul disponibilității impune ca judecătorii să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată numai în situația în care partea care a căzut în pretenții a solicitat acest lucru.
Articolul 274 se regăsește în Cartea a II-a a Codului de P. civilă, denumită
P. contencioasă, titlul III denumit procedura înaintea primei instanțe, iar principiul disponibilității este principiul fundamental al procesului civil "tocmai pentru faptul că îl guvernează pe toată desfășurarea sa.
Mai arată recurenta că deși a binevoit a dispune aplicarea art. 274, alin. (3) C. pr. civ., trebuie menționat că instanța de judecată nu a pus niciodată în discuția părților aspectul reducerii onorariului de avocat. A. afirmație este confirmată de către practicaua sentinței civile, unde nu se precizează faptul că instanța a dat posibilitate părților a se pronunța asupra admisibilității și incidenței dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. pr. CIV. care lementează instituția micșorării onorariului de avocat.
Principiul contradictorialității este un principiu fundamental al dreptului procesual civil". Acest principiu supune faptul că "fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de către instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice [ ... ] Instanța este obligată să dea cuvântul părților asupra oricărei cereri fi să-și intemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. Exigența fundamentală a contradictorialității impune cerința ca "nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților, în cazul în care instanța de judecată pășește la soluționarea unei cereri sau aplicarea unei anumite măsuri prin încălcarea principiului contradictorialității (spre exemplu, luând o măsură constând în reducerea onorariului de avocat fără ca incidența și aplicabilitatea art. 274 alin. 3 C. pr. civ. să fie pusă în discuția părților și fără a li se da cuvântul părților asupra unei astfel de cereri) incidente sunt prevederile art. 304, pct. 5 C. pr. civ., prin raportare la dispozițiile art. 105, alin. (2) C. pr. civ. În ceea ce privește vătămarea vizează de art. 105 alin. (2) C. pr. civ. aceasta este evidentă, căci prin lipsirea subscrisei de orice posibilitate de a pune concluzii asupra incidenței și aplicabilității art. 274 alin. (3), neoferindu-mi-se dreptul la apărare împotriva dispunerii unei astfel de măsuri de către instanța de judecată, având în vedere că în continuare reclamanta apreciază că este nelegală orice reducere a onorariului de avocat, pentru motivele expuse mai sus la pct. II și I.
Sub o altă fațetă a problematicii, modul în care Tribunalul Cluj a procedat în prezenta cauză este în contradicție flagrantă și cu dispozițiile art. 6 din Convenția E. a D. Omului, prevedere care garantează în esență dreptul la un proces echitabil. Deși contradictorialitatea nu figurează expressis verbis în textul art. 6 din C., jurisprudențial Curtea E. a statuat în numeroase rânduri faptul că acest principiul este înglobat în noțiunea de "egalitate a armelor" procedurale garantată de dispoziția convențională menționată"".
A., dispozițiile art. 6 din Convenția E. a D. Omului impune judecătorului
"să vegheze ca orice element susceptibil să influențeze soluția să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți. În această ambianță, după cum ne arată jurisprudența C. Europene și a fostei Comisii Europene, "nu prezintă nicio relevanță dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită măsură este adus în discuție de către părți sau sesizat din oficiu de către instanță, chiar și în această din urmă situație, judecătorul fiind obligat să impună discutarea sa .
Nu în ultimul rând, învederează că și doctrina a statuat în sensul celor învederate de către reclamantă în cazul în care, exercitându-și rolul activ, instanța apreciază prea mare valoarea cheltuielilor de judecată solicitate, ar trebui să pună în discuția părților acest aspect și să facă astfel aplicarea principiului contradictorialității, acordând astfel posibilitatea reclamantului de a susține valoarea cheltuielilor pretinse și dovedite prin chitanța depusă la dosarul cauzei.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Temeiul avut în vedere de tribunal pentru reducerea onorariului acordat este art. 274 alin. 3 C. pr. civ. Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. E. adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea, spre deosebire de reclamanta recurentă, nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați - efortul,
„munca";, concrete pe parte de susținere există ca și pentru alte tipuri de cauze), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție mare față de întreaga miză a procesului pentru reclamantă.
Curtea nu este de acord cu afirmația recurentei potrivit căreia o astfel de aplicare a textului ar fi întotdeauna arbitrară și fără temei juridic. D., există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor alte cazuri în care judecătorii pot face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, de a putea tranșa diferende.
Marja de reducere aplicată de prima instanță nu a fost una arbitrară, suma acordată a acoperit cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, rămânând și o porțiune de onorariu pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii, iar materia concretă în care se judecă în speță nu este pretabilă la comparații stricte cu alte ramuri de drept și alte proceduri judiciare.
Criticilor reclamantului vizând nerespectarea de către prima instanță a principiului disponibilității și a procedurii de judecată, îndeosebi contradictorialitatea procesului, li se atribuie de către Curte o valență secundară și neesențială având în vedere că atribuția reducerii nu este subsumată de textul legal unei cereri exprese a părții interesate (care în speță prezintă nemulțumiri în recurs chiar și sub aspectul insuficienței reducerii), putând fi aplicată și din oficiu și chiar fără luarea în prealabil a concluziilor părților. Prin urmare, mecanismul concret de funcționare a art. 274 alin. 3 C.pr.civ. limitează cele două principii procesuale, instanța nefiind obligată să le urmărească strict, existând așadar o limitare a principiului disponibilității, în sensul că instanța poate face din oficiu aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ., precum și o limitare a principiului contradictorialității, în sensul că se poate omite punerea în discuția părților a posibilității utilizării prerogativei reducerii.
Față de cele de mai sus, constatând că recursul este nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să-l respingă.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta S. R. S. împotriva sentinței civile nr.3589 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. L. U.
M. V.-G.
GREFIER
Red.S.L.R./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fons.T.in M.
