Decizia nr. 9875/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9875/2012
Ședința de la 27 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul Ș. G. împotriva sentinței civile nr. 4030 din 18 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. M., având ca obiect anulare act administrativ contribuție asigurări sociale.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4030 din 18 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea promovată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia de impunere din oficiu nr. 431/16/(...) (fila 31) s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația plății pentru perioada (...)-(...) a sumei de 9.274,63 lei debit a sumei de 4.238,87 lei majorări de întârziere și a sumei de 1.163,19 lei cu titlu de penalități.
Reclamantului i s-a emis decizia de impunere din oficiu, nu în calitatea sa de simplă persoană fizică ci de persoană fizică care exercită profesii libere, pe baza informațiilor comunicate de organele fiscale teritoriale întrucât acesta nu și- a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prev. de art. 215 alin. 3 din L. 9., text de lege potrivit căruia persoanele care realizează venituri din activități independente sunt obligate să depună la casa de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile față de fond.
Ulterior, în baza înscrisurilor puse la dispoziție de către reclamant, respectiv copii ale deciziilor de impunere anuale pentru veniturile realizate de persoanele fizice, decizia sus menționată a fost anulată ca efect al emiterii deciziei nr. 2160/82/(...) (fila 5), fiind stabilită în sarcina reclamantului obligația plății unui debit de 9.549,66 lei reprezentând contribuții la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, suma de 3.619,88 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de (...) și penalități de întârziere în sumă de
1.370,70 lei, perioada verificată fiind (...) - (...).
Prin D. nr. 113/(...) (filele 11-13) a fost respinsă contestația promovată de reclamant împotriva actului administrativ fiscal sus menționat.
Obligațiile de plată a contribuției pentru veniturile obținute din activități independente este prevăzută de art. 257 din L. 9. privind reforma în domeniul sănătății, aceasta consacrând obligația tuturor cetățenilor de a contribui la asigurările de sănătate, potrivit acestor dispoziții persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute de art. 213 alin. 1.
În condițiile în care reclamantul persoană fizică care exercită profesii libere, a realizat venituri pe raza teritorială a județului M. și având în vedere și dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 potrivit cărora prin domiciliul fiscal în cazul persoanelor fizice care exercită profesii libere se înțelege sediul activității, sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală, este firesc ca reclamantul să declare și să achite contribuția datorată prin intermediul pârâtei în condițiile în care colectarea contribuțiilor se face într-un cont unic deschis de C., indiferent de casa de asigurări de sănătate la care are calitatea de asigurat, iar împrejurarea că până la data de (...) reclamantul a avut domiciliul în localitatea T. M. nu prezintă relevanță în condițiile în care la data emiterii deciziei de impunere domiciliul fiscal al reclamantului se afla pe raza teritorială a județului M., situație în care pârâta are calitate de organ fiscal, indiferent de faptul că o parte din obligații erau datorate anterior, în perioada când competența revenea unui alt organ fiscal.
În ceea ce privește competența CAS M. de a emite acte administrative fiscale, după cum constant a reținut Î. Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se apreciază în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.
În cauză, O. nr. 617/2007, emis de C. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui N. U. de A. S. de S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din L. nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin. 3, 213 alin. 3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului C. N.e de A. de S., aprobat prin H. nr. 9.
(art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36).
Î. Curte a apreciat, raportat la prevederile art. 216 din L. nr. 9., potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., C., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216 din L. nr. 9. trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C. N.e de A. de S.
Î. că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C.
N.ă de A. de S.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din O. Președintelui C. nr.
617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin L. nr. 9., în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către F. N. U. de A. S. de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că acesta ar fi efectuat o serie de plăți a reținut următoarele:
1. Au fost reținute ca și corecte susținerile pârâtei potrivit cărora Ordinele de plată nr. 20/(...) (260 lei) și nr. 39/(...) (260 lei) nu au fost luate în calcul la emiterea deciziei de impunere în condițiile în care din conținutul acestora (fila 91) a reieșit că acestea au fost achitate de reclamant în calitatea sa de angajator, pentru proprii angajați, asigurați, în contul salariaților deschis în acest scop la trezorerie.
2. Din desfășurătorul de calcul a contribuției datorate la F. N. U. de A. S. de S. (filele 99-101) a reieșit că la stabilirea sumei datorate s-a avut în vedere și plata efectuată de reclamant cu O. nr. 1/(...) în sumă de 825 lei, acesta fiind ultimul document de plată luat în calcul.
3. Î. că potrivit susținerilor reclamantului acesta ar mai fi efectuat plăți potrivit O.ui nr. 9/(...) (450 lei) și O. nr. 10/(...) (450 lei) nu a fost de natură a anula actul administrativ fiscal în condițiile în care din înscrisurile depuse în probațiune de pârâtă a reieșit că ultima plată luată în considerare s-a făcut la dat de (...), astfel încât efectuarea unor plăți ulterioare au fost avute în vedere de către pârâtă în faza de executare.
Prin încheierea pronunțată la data de (...) în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțare la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 2160/82/(...).
În ceea ce privește momentul de la care se percep accesoriile în situația de față, a reținut că reclamantul a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile.
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din L. 9.. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în M. O. atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicarea a cestuia.
Ca atare, nerecunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora ele se calculează, ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Obligația de plată se naște la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare.
Prin urmare, nu s-a putut admite că reclamanta ar putea fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Pentru considerentele sus menționate, acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului cu consecința menținerii actului administrativ ca legal întocmit, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ș. G. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitatea atacate cu consecința admiterii acțiunii, anularea Deciziei nr. 113/2 Mai 2011 și a Deciziei de I. nr.2160/82 din (...) și emiterea unei noi decizii care să țină cont de următoarele: a)pentru anii 2006-2007 suma a fost calculată nelegal motivat de faptul că a avut domiciliul în localitatea T.-M. până la data de 7 N. 2007 și a informat pârâta prin adresa nr. 71 înregistrată la pârâtă la data de 7 M. 2. b)pentru anul 2008 și 2009 a achitat integral aceste contribuții conform sumelor stabilite de instituția pârâtă, pe baza D. de venit depuse; c)pentru anul 2010 a achitat suma de 1725 lei cu ordin de plată nr.1 din
(...) suma de 825 lei, nr.9 din (...) suma de 450 lei și nr. 10 din (...) suma de 450 lei pe care le anexez; d)majorări de întârziere nu pot fi calculate decât de la data de 25 M. 2011 data comunicării deciziei 2160/82 din 23 M. 2011.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, prin sentința atacată instanța de fond a respins acțiunea pentru motive care nu au fost invocate de către recurentă în apărare, omițând să se pronunțe asupra excepției competenței teritoriale a intimatei de a-i calcula obligații pentru anii 2006-2007 în raport de dispozițiile art. 33 din Codul de proc. F..
În urma probelor administrate în cauză s-a stabilit că începând cu anul
2003, mai exact, la data de (...) mi-am stabilit domiciliul în localitatea T.-M. str. Aleea Carpați nr. 25A, ap.7 unde are stabilit și sediul Cabinetului de avocatură.
Până la data de 7 N. 2007, când și-a stabilit domiciliul în Vălenii Șomcutei jud. M., a fost înregistrat cu obligații fiscale la A. F. P. T. M. și a fost înregistrat la C. de A. de S. M., unde a făcut și dovada achitării contribuții lor cu ordine de plată și chitanțe eliberate de această instituție.
Prin urmare, nu a contestat competența C. de A. de S. M. de a-i calcula contribuția de A. de S., în genere, ci s-a raportat la dispozițiile art. 33 din Codul de proc. fiscală care stabilesc competența teritorială a intimatei. Ori, atâta timp cât a făcut dovada că îmi exercitam profesia la T. M., sediul cabinetului era în T. M. Aleea Carpați 25A, ap.7 și era înregistrat la C. M. unde a făcut dovada achitării contribuții lor, instanța de fond trebuia să se raporteze la această stare de fapt probată cu înscrisuri și nu să se afirme că pentru perioada 2006-2007 recurentul a realizat venituri în județul M., afirmație care nu este susținută cu nici o probă.
Cu privire la sumele achitate la C. M. se confirmă de instanța de fond că aceste sume au fost achitate de recurent, dar se reține că ele au fost achitate în calitate de angajator pentru salariați. Această susținere a instanței este fără nici o acoperire, pe de o parte întrucât nu există nici o probă că recurentul ar fi avut angajați. Sigur nici nu pot să fac dovada faptului că nu are angajați pentru că este o probă imposibilă, dar ordinele de plată și chitanțele menționează plată pentru mine, persoana fizică autorizată să exercite o profesie liberă.
Altfel, se poate observa că atât instanța de fond cât și intimata au tratat plățile făcute în mod discreționar, unele au fost acceptate ca plăți efectuate pentru mine altele în calitate de angajator, pentru a nu fi luate în considerare, deși toate poartă mențiunea numelui meu și nu a altei persoane. Ori, este clar că în situația în care r fi avut salariați acest aspect se putea dovedi simplu cu state de plată și înregistrările de la I. T. de M..
La data de 7 M. 2008, cu adresa nr.71 a efectuat demersurile în scris pentru a mă înregistra la instituția intimatei ca plătitor al contribuției întrucât demersurile mele anterioare, de a depune dosarul pe cale obișnuită au eșuat timp de 2 luni de zile. În cererea sa din 7 M. 2008 a arătat că până în anul 2007 a achitat această contribuție la T. M. și a depus și adresa nr.21889 din 13
Decembrie 2007 prin care solicita C. de A. de S. T. M. să transfere dosarul la instituția pârâtei.
Faptul că pârâta nu a dat curs cererii și nu a solicitat dosarul de la C. de
A. de S. din T. M., deși a solicitat acest lucru și a informat-o că a fost asiguratul acestei instituții, nu îi poate fi imputat recurentului, culpa fiind în aceste condiții în sarcina pârâtei.
Este de asemenea, de competența C. de A. de S. din T. M. de a verifica și a stabili eventualele restanțe la plata acestei contribuții, în raport de veniturile realizate la domiciliul fiscal din T. M..
Cu privire la accesoriile calculate la debit.
În ceea ce privește acest aspect, instanța de fond a înțeles că a contestat calitatea intimatei de a calcula și executa contribuțiile datorate fondului de asigurări de sănătate ceea ce este cu totul eronat. Instanța de fond face trimitere la dispozițiile art.216 din L. nr. 9512006 și la practica Î. C. de C. și Justiție pentru a argumenta că intimata are dreptul să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită în condițiile O.G. nr.9212003 privind Codul de proc. fiscală și prin urmare ar rezulta că eu i-am contestat acest drept intimatei. Nu a formulat nici un moment o astfel de apărare și prin urmare instanța de fond este într-o eroare evidentă.
A arătat că din considerentele Deciziei de impunere nr.2160/82 din 24 M. 2011, rezultă că temeiul de drept în baza căruia a emis această decizie este art.83 alin.
4 din Codul de proc. fiscală. În consecință, a apreciat că instituția pârâtei are calitatea de organ fiscal și a formulat o apărare în acest context.
În aceste condiții, în calitate de persoană fizică cu obligații de plată proprii, a depus declarațiile fiscale(896 din 7 M. 2. 1615 din 9 martie 2009).Prin urmare, și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile fiscale în baza cărora pârâta putea să emită deciziile de impunere pentru anii 2008,2009 și apoi pentru 2010.
Potrivit art. 85 din Codul de proc. fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin.2 și art. 86 alin. 4; b )prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligații fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art.44 Cod proc. fiscală, astfel încât să existe certitudinea că a luat la cunoștință de sumele de plată stabilite în sarcina mea.
În lipsa comunicării acestor decizii acestea nu pot fi opozabile contribuabilului iar organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite decât de la data comunicării deciziei de impunere. R. arată că nu i se poate imputa faptul că nu a depus declarațiile fiscale( cum eronat reține instanța e fond) sau că le-a depus cu întârziere. Este în situația în care, pârâta a omis cu ea-credință să emită deciziile de impunere pentru anii 2008,2009 și 2010 deși avea la dispoziție declarațiile fiscale și plățile efectuate de subsemnatul recurent.
În concluzie, recurentul a arătat că i s-a comunicat D. de impunere nr.2160/82la data de 25 martie 2011(fără a exista o altă decizie de impunere timp de 5 ani deși a depus declarații de impunere), situație în care toate accesoriile aferente eventualelor obligații F.N. UA.S.S. nu pot fi calculate decât potrivit art. 111 alin. 2 din Codul de proc. fiscală:"
Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.299, 304 pct.7 și 9 din codul de proc. civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 noiembrie 2012 (f.9-12) C. DE A. DE S. M. a solicitat respingerea recursului formulat, ca neîntemeiat și nefundat cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reține următoarele: Ca urmare a nedepunerii declarațiilor prevăzute de art. 215 din L. 9., recurentului reclamant i s-a comunicat înștiințarea nr. 9990/820 din (...) emisă în conformitate cu disp. art.83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Comunicarea s-a realizat prin postă, cu confirmare de primire, potrivit art. 44 lain.2 lit. c din Cod procedură F..
După expirarea termenului de 15 zile, ca urmare a nedepunerii declarației la F.,reclamantului recurent i s-a comunicat decizia de impunere, din oficiu nr.
431/161/(...) prin care i s-a stabilit o obligație de plată, prin examinarea bazei de impunere în cuantum de 14.676, 69 lei din care 9.274,63 lei cu titlu de debit și
4.238, 87 lei majorări de întârziere, iar 1.163.19 lei penalități. Perioada pentru care s-a stabilit obligația de plată a fost (...)-(...). Comunicarea actului s-a realizat cu recurentul reclamant prin postă cu confirmare de primire.
Prin cererea înregistrată la C. M. sub nr. 1446 din (...) recurentul reclamant a solicitat recalcularea obligației de plată, anexând cererii unele înscrisuri necesare recalculării, constând în decizii de impunere pentru plăti anticipate și anuale emise de A. Ș. M., jud. M. și respectiv A. T. M., pentru perioada în care a activat în cadrul Baroului M..
La stabilirea obligației de plată prin decizia de impunere nr. 2160/82/(...) pentru perioada (...)-(...), după cum a reținut și instanța de fond, au fost luate în calcul și plățile reclamantului recurent achitate în perioada în care a activat la T. M., respectiv plata în cuantum de 947 lei achitată la data de (...), 549 lei /(...) și
549 lei/(...). Totodată C. M. a comunicat sitiuatia contribuțiilor declarate, încasate și restante, și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate, încasate și restante rezultând că la data de (...) acesta figura cu o datorie la F. în cuantum de 4.787 lei în evidentele C. M..
De aceea, raportat la disp. art. 31 din OG nr. 92/2003 instanța de fond a reținut în mod pertinent faptul că reclamantul fiind o persoană fizică, care exercită profesii liberale, a realizat aceste venituri pe raza teritorială a județului M. și având în vedere și disp. art. 31 alin.1 lit. b din OG. nr. 92/2003 este firesc ca acesta să declare și să achite contribuția datorată prin intermediul pârâtei, în condițiile în care colectarea contribuțiilor se face într-un cont unic deschis de C. Î. că până la data de (...) reclamantul a avut domiciliul în localitatea T. M. nu prezintă relevantă, atâta timp cât, la data emiterii deciziei de impunere domiciliul fiscal al reclamantului se afla pe raza teritorială a județului M., situație în care pârâta are calitate de organ fiscal, indiferent de faptul că o parte din obligații erau datorate anterior, în perioada când competența revenea unui alt organ fiscal.
Referitor la stabilirea obligațiilor accesorii sunt incidente dispozițiile art. 257 alin.5 art.216 și art. 261 din L. nr. 9. precum și art. 7 alin.1 lit. a, art.8 alin.1, 4 și 5 din Normele Metodologice aprobate în Anexa la ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 coroborat cu art. 119 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu este ținut numai la plata datoriei principale ci și la curgerea accesoriilor, fiindu-i de asemenea imputabilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C. pr.civ. recursul declarat de reclamantul Ș. G. este neîntemeiat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Ș. G. împotriva sentinței civile nr. 4036 din
18 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A.-I. A. C. I.
G.,
M. N. ȚÂR
Red. I.C./dact.V.R.
2ex./(...)
Jud. fond M. P.
