Decizia nr. 9879/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9879/2012
Ședința de 28 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul E. E. împotriva sentinței civile nr. 3657 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamantul C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) RECUPERARE SUME.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un sigur exemplar.
Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3657 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta P. L. Z. și a fost obligat pârâtul E. E. la restituirea sumei de 1618 lei, reprezentând sumă acordată conform Contractului Colectiv de M. nr. 1066/(...), în perioada (...)-(...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
C. de C. a J. S. a desfășurat în perioada (...)-(...), misiunea de audit financiar pe anul 2010 la U. A. T. Z., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, care au fost consemnate în Raportul de audit financiar nr.179/(...), respectiv în anexa la acesta, P. verbal de constatare înregistrat la U. A. - T. M. Z. sub nr.27301 din 27 mai 2011, iar la C. de C. S. sub nr.179/(...).
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia nr.15/(...) de către Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. S., prin care s-au dispus în sarcina conducerii U. M. Z., mai multe măsuri, dintre care, punctul 7.2 lit.a), și anume:
„ Pentru abaterile constatate și prezentate la punctul 7, subpunctul 7.2 lit.a) veți dispune:
- stabilirea întinderii prejudiciilor reprezentând „drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii"; acordate nelegal din sumele transferate de U. M. Z. către Serviciul public P. C. Z. și Direcția de A. S. C. Z.
- recuperarea prejudiciilor prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care nelegal le-au încasat.";
Pe scurt, s-a reținut că în perioada ianuarie-martie 2010 în baza A/CCM Z. s-au acordat drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii pentru fiecare salariat în cuantum de 750 lei pe lună, potrivit unor clauze înscrise în Contractul Colectiv de muncă nr.1066/(...) care exced prevederile actelor normative în vigoare, după cum urmează: art.23 alin. (2) a) drepturi pentru menținerea sănătății: acoperirea unei părți din cheltuieli cu tratamentele medicale, hrana, cu medicamentele. b) drepturi pentru securitatea muncii: acoperirea unei părți din cheltuielile cu ținuta decentă, munca în condiții de stres, spor de fidelitate și loialitate. c) măsuri de protecție socială: indemnizație pentru refacerea capacității de muncă echivalentă cu salariul mediu pe economie aferent lunii noiembrie 2005.
Problema juridică ce a fost analizată în cauză este aceea a posibilității acordării drepturilor salariale de către autoritatea publică în afara cadrului legal atâta timp cât drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc exclusiv prin lege fiind atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului, cât și cuantumul acesteia.
În acest sens toate reglementările care vizează statutul funcționarului public sau ale personalului contractual (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2004, Codul muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă) prevăd pe de o parte natura legală a drepturilor salariale iar pe de altă parte interdicția ca prin contracte și acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt atributul legiuitorului.
Instanța a reținut incidența în cauză a următoarelor prevederi: art.12 alin.(1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare"; dar „prin aceste contracte nu se pot negocia, clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Potrivit art.72 alin.(1) din Legea nr.188/1999, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau reprezentanții funcționarilor publice, dar acestea pot să cuprindă numai măsuri referitoare la (…) și nicidecum la drepturi bănești.
Prevederile Legii nr.130/2006 în ceea ce privește personalul bugetar, acestea se referă la negocierea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, a celor pentru perfecționarea profesională, etc. și nu negocierea acordării de drepturi bănești.
Pârâtul a beneficiat de aceste drepturi speciale și după intrarea în vigoare a
Legii nr.330/2009 și a OUG nr.1/2010, respectiv perioada ianuarie-martie 2010 încălcându-se prevederile art. 10 din Legea -cadru nr. 330/2009 conform căreia,
„în conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerate drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare, la data emiterii lor și care excedează prevederile Legii-cadru nr.330/2009";.
Pentru motivele de drept și de fapt invocate, apreciind nelegală, încasarea de către pârât a sumei de 1618 lei, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta P. L. Z. și a obligat pârâtul E. E. la restituirea sumei de 1618 lei, reprezentând sumă acordată conform Contractului Colectiv de M. nr. 1066/(...), în perioada (...)-(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul E. E. solicitând să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului.
În motivare s-a arătat că:
Drepturile salariale încasate în perioada (...) - (...), au fost legal încasate în baza C.C.M în vigoare la această dată.
Consideră că în mod ilegal a fost emisă Decizia nr. 132 din (...) a D.ui executiv adjunct pentru recuperarea sumelor plătite salariaților în baza C.C.M. în vigoare la data la care au fost efectuate plățile. Decizia nr. 132 din (...) a fost dată în urma unui control efectuat de Curtea de C. S.
Arată că atât decizia emisă de D. executiv adjunct din cadrul Poliției Locale Z., cât și decizia nr.15 din (...) a Curții de C. S. au fost atacate în instanță în dosarul cu nr. 3402/84 din 2011 care se află în recurs la Curtea de A. C.
Având în vedere că nu s-a soluționat definitiv acțiunea formulată de S. „. Com Z. împotriva celor două decizii, consideră că nu se poate dispune obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate în baza C.C.M. în vigoare la acea dată.
Mai mult decât atât, în Parlamentul României, a fost adoptată Legea, nr.
84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, care se aplică personalului din sectorul bugetar ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii Cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă.
Prin această lege se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile menționate mai sus, pe care personalul din sectorul bugetar să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.
În concluzie potrivit art.3 din Legea 84/2012 plățile făcute în baza CCM încheiate înainte de (...), nu se restitue, motiv pentru care solicită respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
În apărare reclamanta intimată P. L. Z. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică - filele 7-8.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății și necontestată în cauză vizează acordarea în perioada ianuarie-martie 2010 în baza acordului/contractului colectiv de muncă a unor drepturi de natură salarială în favoarea recurentului pârât E. E., angajat în cadrul Poliției Comunitare Z..
Controlul Curții de C. a județului S. finalizat prin decizia nr. 15/(...) a impus stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora de la persoanele care au încasat sume nelegal, apreciindu-se că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii au fost acordate fără temei legal.
Conformându-se acestei dispoziții, P. L. Z. l-a acționat în judecată pe pârât solicitând obligarea lui la plata sumei de 1.947 lei.
Independent de temeinicia concluziilor raportului Curții de C. și de justețea demersului promovat de către reclamantă, Curtea reține că la data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
„Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de (...) nu se restituie.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că în baza art. 312 C.pr.civ. se impune admiterea recursului declarat de pârâtul E. E. împotriva sentinței civile nr. 3657 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea precizată de reclamanta P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul E. E.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul E. E. împotriva sentinței civile nr. 3657 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea precizată de reclamanta P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul E. E.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: P. A. R.