Decizia nr. 9882/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9882/2012
Ședința din data de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții C. DE A. DE S. M. și C. N. DE A. DE S. împotriva sentinței civile nr. 3693 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul M. V., având ca obiect - pretentii contravaloare servicii medicale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă C. N. DE A. DE S. prin consilier juridic D. H., în baza delegație de reprezentare aflată la fila 34 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Reprezentanta recurentei C. N. DE A. DE S. depune la dosar un răspuns formulat de către S. C. J. de U. C. cu privire la intervenția chirurgicală suferită de către reclamant, apreciind că se impune a fi luat în considerare la soluționarea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei invocă excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, respectiv a T. M., în soluționarea prezentei cauze, învederând că această excepție a fost invocată și în fața instanței de fond fiind respinsă prin raportare la prevederile art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 motivând că litigiul este de competența secției de contencios administrativ și fiscal întrucât tinde la sancționarea omisiunii unei autorități publice locale, respectiv CAS M. sub forma unui refuz nejustificat de a soluționa pozitiv o cerere.
Instanța de fond în mod eronat a concluzionat că o autoritate are obligația de a soluționa pozitiv o cerere din moment ce art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. În speță cererii formulată de către reclamant i s-a formulat un răspuns în termenul legal, astfel încât nu se poate reține refuzul nejustificat, chiar dacă răspunsul formulat nu corespunde așteptărilor reclamantului.
Adresa CNAS nr. DG 2900/(...) este de fapt o petiție, căreia îi sunt incidente alte reglementări și nu întrunește cerințele esențiale ale unui act administrativ, nu dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria B.-M.
În ce privește fondul cauzei solicită admiterea recursului declarat de către C. N. DE A. DE S. și respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
Se susține că reclamantul nu a făcut dovada că serviciile medicale de care a beneficiat în străinătate ar fi constituit o urgență medical-chirurgicală, iar instanța de fond a pronunțat hotărârea prevalându-se de o adeverință emisă la data de (...), după 105 zile de la data efectuării intervenției chirurgicale.
Ori din actele existente la dosar rezultă că de la data recomandării intervenției chirurgicale și până la data realizării acesteia efective au trecut aproape șapte zile, astfel încât nu caracterul urgent nu se justifică, dat fiind și faptul că în cazul unei urgențe neuro-chirurgicale aceasta trebuie efectuată imediat.
Mai susține reprezentanta recurentei că potrivit art. 8 din Ordinul
Președintelui CNAS orice persoană care se deplasează în străinătate pentru servicii medicale fără aprobarea prealabilă a Casei de A. de S. la care este asigurată va suporta costurile acestor servicii medicale.
Deși legea prevede posibilitate ca după întoarcerea în țară persoana care a beneficiat de servicii medicale în străinătate să solicite decontarea lor, acestea sunt decontate la nivelul tarifelor naționale.
În opinia sa reclamantului nu i se cuvin sumele solicitate, având în vedere că serviciul medical ca cel din prezenta speță face parte din pachetul de bază, care în România este gratuit.
Fiind întrebată cu privire la semnificația notei de calcul depusă la dosar, reprezentanta recurentei relevă că aceasta vizează costurile care ar fi fost aplicate în România.
De asemenea se mai arată că formularele E112 și E126 se emit la solicitarea scrisă a oricărui contribuabil, respectiv formularul E112 se solicită anterior efectuării serviciului medical în străinătate iar formularul E126 se solicită ulterior efectuării serviciului medical în străinătate.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3693 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș, fără obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3693 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâtele C. DE A. DE S. M. și C. N. DE A. DE S. și, în consecință, au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului
6.407,70 euro și 1.274 lei reprezentând contravaloare servicii medicale precum și să plătească reclamantului 496 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut urgența intervenției chirurgicale suportate de către reclamant în străinătate, împrejurare dovedită cu actul medical emis de către unitatea spitalicească din străinătate din care rezultă că datorită tumorii care ar putea cauza o posibilă presiune asupra arterei cerebrale mijlocii, dar și din punct de vedere neuro-chirurgical, se recomandă de urgență o intervenție chirurgicală.
A obligat pârâta la plata sumelor solicitate, motivat de faptul că decontare contravalorii serviciilor medicale este obligatorie dacă acele servicii achitate pe teritoriul unui stat membru U.E. au devenit necesare în timpul unei șederi temporare a asiguratului pe teritoriul unui stat membru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE A. DE S. solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii excepției de necompetență a T. M. - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în favoarea instanței de drept comun, respectiv J. B. M.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii introductive, susținând că era necesară depunerea unor documente medicale suplimentare care să clarifice aspectele referitoare la urgența intervenției chirurgicale și care să justifice utilizarea formularului european E.126.
Susține pârâta că reclamantul s-a deplasat în străinătate fără aprobarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate, astfel încât se fac aplicabile dispozițiile prev. de art. 8 din Ordinul nr. 729/2009, respectiv decontarea serviciilor medicale achitate în Austria la nivelul serviciilor medicale similare practicate în România în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Pârâta C. DE A. DE S. M. a formulat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a T. M. - Secția a II-a civilă, susținând că litigiul este unul de drept comun, de competența J. B. mare.
În privința fondului, pârâta a arătat că nu s-a dovedit caracterul de urgență al intervenției medicale realizată de către reclamant în străinătate.
Ambele recursnte au invocat, în motivarea recursului, dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Reclamantul M. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor. (f.25).
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea le- a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, ca și litigiu de contencios-administrativ, soluționată cu prioritate, în considerarea dispozițiilor art. 137 c.pr.cvi., Curtea reține că prin intermediul cererii de chemare în judecată reclamantul urmărește valorificarea unui drept întemeiat pe un anumit text legal, drept ce îi poate fi recunoscut numai de către o autoritate publică.
Poziția procesuală a pârâtelor exprimată atât înainte de demararea litigiului cât și în cursul acestuia a fost de opunere la recunoașterea unui drept, punct de vedere exprimat în contextul exercitării atribuțiilor specifice în care îi este delegată pârâtei C. N. de A. de S. puterea publică.
Contenciosul în despăgubiri, din categoria căruia face parte și prezenta cauză, reprezintă o latură a contenciosului administrativ.
Refuzul pârâtelor de soluționare a unei cereri adresată de către reclamant și specifică ariei lor de competență, poate avea pentru acesta un caracter vătămător, manifestat sub forma acțiunii în despăgubiri.
Pentru determinarea competenței sunt incidente dispozițiile art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004, unde se arată că: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr- un act administrativ sau pr in nesoluț ion are a în ter menul legal a une i cerer i , se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."; precum și cele ale art. 18 al. 3 din același act normativ, unde se arată că: "În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.";
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății garantează dreptul cetățenilor Români de a beneficia de tratamente medicale în străinătate.
În privința reclamantului se impune a se stabili dacă intervenția chirurgicală a avut natura unei intervenții de urgență necesară pentru salvarea vieții pacientului.
Faptul că această intervenție chirurgicală se poate efectua și în România nu prezintă relevanță, atât timp cât s-a stabilit, pe de o parte, că nu a fost pus un astfel de diagnostic în țară, ce ar fi necesitat intervenția chirurgicală, iar pe de altă parte, s-a putut stabili că prezentarea la spital a fost generată de pierderea cunoștinței de către reclamant.
În această situație, nu prezintă relevanță intervalul de timp între data prezentării la spital și data intervenției chirurgicale, care oricum poate fi apreciat ca fiind foarte scurt, de câteva zile, în condițiile în care este evident că reclamantul, datorită modului de manifestare a afecțiunii de care suferea și care se manifesta prin pierderea cunoștinței, nu se putea întoarce, în condiții de siguranță în țară.
Reținând din actele medicale depuse caracterul de urgență al intervenției medicale efectuate, Curtea va respinge recursurile și va menține în întregime hotărârea recurată.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., recurentele fiind în culpă procesuală, vor fi obligate să plătească intimatului suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de pârâtele C. DE A. DE S. M. și C. N. DE A. DE S. împotriva sentinței civile nr. 3.693 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.Red.M.D./ (...).Dact.H.C./2 ex.Jud.fond: I. V..
