Decizia nr. 9902/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 9902/2012
Ședința de la 29 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. R.
Judecător A. A. M.
Judecător M. D.
Grefier M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. N. în nume propriu și în numele A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 246 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., în contradictoriu cu reclamantul C. G. D. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
- restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 246 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. P. N.
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul C. G. D., împotriva pârâtelor D. G. a F. P. B.-N., și A. F. P. N., și în consecință:
- a fost obligată pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de
5.758 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată la data de (...), precum și la plata dobânzii legale de la data plății efective până la data restituirii ;
- a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea adresei nr. 7933/2011 emisă de pârâta D. G. a F. P. B.-N., privind refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare.
A fost obligată pârâta A. F. P. N. să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 353,61 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune că în conformitate cu prevederile art. 1 din D. 1. privitor la prescripția extinctivă „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar acest termen este de 3 ani, conform art. 3 din același act normativ.
D. la acțiune prev. de D. 1. constă în dreptul de a sesiza instanța de judecată cu un litigiu având ca obiect un drept patrimonial. D. la acțiune al reclamantei s-a născut la data achitării taxei (...), iar reclamanta trebuia sa- și exercite dreptul de a sesiza instanța competentă cu acțiunea prin care solicită obligarea organului fiscal la restituirea taxei înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani calculat de la acea dată.
Instanța a apreciat că termenul de prescripție aplicabil în speță este termenul d 3 ani prev. de D. 1. motivat de faptul că restituirea sumei se solicită prin intermediul instanței de judecată, astfel spus se solicită concursul instanței în obligarea organelor fiscale la restituirea unei sume.
Î.ucât acțiunea introductivă a fost înregistrată la instanța de judecată la data de (...), așadar peste termenul legal de prescripție de 3 ani, a fost admisă excepția invocată și a fost respinsă acțiunea ca prescrisă.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in R. a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B. N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în principal în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii, iar în subsidiar în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant, cu consecința menținerii actelor administrative atacate, precum și a taxei de primă înmatriculare achitată ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului se arată că instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la acțiune invocata de recurentă prin întâmpinare, cu motivarea că termenul general de prescripție pentru creante bugetare este de cinci ani. În cauza este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevazut de D. 1. privitor la prescriptia extinctiva si nu cel de 5 ani prevazut de art.135 din O.G.nr.92/2003.
Prin urmare, termenul de prescripție de 5 ani prevazut de art.135 din
O.G. nr.92/2003 este aplicabil doar in situatiile aratate mai sus si numai in cazurile în care aceasta restituire are loc in baza unei cereri depuse de contribuabil la organul fiscal competent.
I.ucat nu a invocat prescriptia dreptului de a cere restituirea la organul fiscal, ci prescriptia dreptului de a sesiza instanța de judecată cu un litigiu având ca obiect restituirea unei sume de bani, deci un drept patrimonial, termenul de prescriptie nu poate fi,in opinia sa, decat cel de 3 ani.
Doar in situatia in care se va pronunta o hotarare judecatoreasca irevocabila de obligare a organului fiscal la restituirea sumei solicitate, devin incidente prevederile art. 117 alin. 1 lit. f din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și, prin urmare și cele ale art. 135 din același act normativ.
Pe fondul cauzei, arată că instanța de fond a dispus admiterea actiunii reclamantului, motivat de faptul ca taxa ar fi fost perceputa cu incalcarea normelor de drept comunitar si a dispus obligarea paratei A.F.P.
N. la restituirea taxei de prima inmatriculare in cuantum de 5.758 lei, cu dobanda legala calculata de la data platii.
Contrar celor retinute de catre instanta de fond arată că taxa achitata de reclamant a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu prev. art. 2411 și următoarele din L. nr. 571/2003 privind Ccdul fiscal, in baza carora s-a datorat si incasat taxa speciala de prima inmatriculare, prevederi ce nu au fost în contradictie cu art.90 din T.ul instituind Cornunitatea Europeana intrucat in lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statete membre au fost si sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora.
Pe de altă parte caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este cel prevăzut de art. 2411 - 2413 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în R., iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în R. sau taxă specială de reînmatriculare în R.
În speță, reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în R., astfel că în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
Principiul „poluatorul plătește"; pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul UE, arată că16 membre ale UE practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Recurenta apreciază că taxa de înmatriculare a fost corect percepută de reclamant cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire în acțiunea introductivă.
Recurenta nu este de acord nici cu acordarea de dobânzi la suma a cărei restituire s-a dispus de către instanță, iar în ce privește acordarea dobânzii de la data achitării taxei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data plății, cum a dispus instanța de fond.
Nu se impunea nici acordarea cheltuielilor de judecată, în opinia recurentei nu poate fi reținută vreo culpă a celor două pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea sau prescripția ei.
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală a pârâtei având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine nici inadmisibilitatea actiunii pornind de la imprejurarea ca nu s-a atacat decizia de restituire nr.
1. sau ca aceasta suma s-a retinut cu alt titlu respectiv cu titlu de taxa de poluare .
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5., Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie
2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie
2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea
și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea mai constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. D. contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar integrale și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă având în vedere că s-a refuzat să se facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga recurenții să plătească intimatului C. G. D. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reduse conform criteriilor prevăzute la alin. 3 al aceluiași articol, respectiv munca îndeplinită de avocat și valoarea obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. B. N. în nume propriu și în numele A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 246 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimatului C. G. D. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. M. D.
M. V.-G.
GREFIER
Red.S.L.R. dact. G.C.
2 ex./(...) Jud.fond.: B. L.T.
