Sentința nr. 108/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 108/2012
Ședința publică de la 10 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă soțul reclamantei, domnul B. V., lipsă fiind pârâta
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 7 februarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare și o cerere formulată de reclamantă.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu soțul reclamantei.
Se constată că prin cererea înregistrată la 7 februarie 2012, reclamanta învederează instanței că martorii ale căror declarații notariale se află la dosar nu se pot prezenta în instanță din motive medicale, anexând acte medicale în acest sens, și solicită înlocuirea acestora cu domnii B. V. și A. Gheroghe.
La întrebarea instanței, se comunică că unul dintre martorii propuși, respectiv B. V., este soțul reclamantei.
Curtea, după deliberare, referitor la cererea în probațiune testimonială, o va încuviința în parte, respectiv, în ce privește audierea martorului A. G.
În temeiul art. 189 alin 1 pct. 2 C.proc.civ., va respinge cererea privind audierea martorului B. V.
În continuare, se procedează la audierea martorului A. G., identificat prin
CI seria MM nr.4. eliberat de S. S. M. la (...).
Întrucât acesta învederează instanței că nu poate depune jurământul din motive religioase, instanța face aplicarea prevederilor art. 193 alin 6 C.pr.civ.
Depoziția martorului este consemnată în procesul verbal atașat la fila 35 din dosar.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...), reclamanta B. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 944 din (...) emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Pârâta C. J. DE P. M., prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea contestației ca nefondată, arătând în susținerea poziției sale procesuale, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile L. nr. 1., întrucât aceasta în dovedirea susținerilor sale, nu a prezentat nici o dovadă cu acte oficiale așa cum prev. art. 61 din O. nr. 1. aprobată cu modificări prin L. nr. 1. și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare nerezultând că aceștia au fost refugiați întreaga perioadă în aceeași localitate cu reclamanta, astfel încât prin declarațiile acestora nu se face dovada refugiului reclamantei.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) sub nr. 153.684, reclamanta B. I. a solicitat pârâtei C. J. de P. M. recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de L. nr. 1., depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor M. S. și P. T., autentificate la notarul public. (f. 20-23).
Prin hotărârea nr. 944 din (...), pârâta respinge cererea reclamantei, în baza prev. art. 61 din O. nr. 1., întrucât aceasta nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte refugiul. (f.5)
Analizând dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., Curtea constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii -, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O. nr. 1. se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victime și au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Prin persoană strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Fiind dovedită imposibilitatea de a depune înscrisuri cu caracter oficial,
Curtea în temeiul prev. art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.civ., sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorului A. G. (f.35), care prin declarația dată în fața instanței, confirmă calitatea de refugiați a reclamantei și a familiei acesteia, refugiul fiind determinat de persecuțiile datorate originii etnice a reclamantei în urma cedării Ardealului de N., respectiv faptul că în luna octombrie 1940 mama reclamantei împreună cu mama sa, alături de copii lor, au fost nevoite să plece din localitatea S., jud. M. în zona Turda, jud. C., iar reîntoarcerea din refugiu a avut loc în toamna anului 1945.
Curtea, examinând probațiunea testimonială administrată, constată că declarația martorului este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamanta. Or, în cauză au fost depuse deciziile nr. 21984/(...) și nr. 11151/ (...) emise de CAS C. din care rezultă că martorii M. S. și P. T., care au dat declarațiile autentificate la notarul public, s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta.
De asemenea, mărturia testimonială a martorului A. G. este concludentă, martorul arătând instanței detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, relatând fapte pe care le-a cunoscut direct și în care a fost implicat personal. Martorul a declarat în fața instanței că i s-a recunoscut calitatea de refugiat printr-o hotărâre a Curții de A., însă nu a fost în măsură să pună această hotărâre la dispoziția instanței.
Prin intermediul probei testimoniale administrate în fața instanței, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană refugiată și că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de nr. 1.. Deși din declarația martorului A. G. reiese că refugiul reclamantei s-a prelungit până în luna octombrie 1945, față de solicitarea expresă a reclamantei de a i se acorda drepturile prevăzute de L. nr. 1. doar până în 15 martie 1945 cererea va fi încuviințată doar până la acest moment, pentru a se da eficiență principiului disponibilității.
Drept urmare, în temeiul art. 18 din L. nr. 544/2004, instanța va dispune anularea hotărârii nr. 944 din (...) emisă de pârâtă și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada (...)-(...) și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr. 1. aprobată prin L. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de 02 august 2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanta are în vedere faptul că potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor O. 1., așa cum au fost modificate prin H. nr. 2., ,,in cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora";, iar în cazul concret dedus judecății cererea a fost introdusa la data de (...).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Admite contestația formulată de reclamanta B. I., dom.în loc. S., nr. 237, jud. M. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., cu sediul în B. M., H., nr. 1A, jud. M. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 944 din (...) emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada (...) - (...) și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. aprobată prin
L. nr.1. cu modificările ulterioare, începând cu data de 02 august 2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./5 ex.
