Sentința nr. 120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
S. CIVILĂ NR. 120/2012
Ședința la 17 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții O. M. I., F. ANA - M. PT. F. A. D., F. P. A. - M. PT. F. A. DUȚ, F. B. A. PRIN F. P. A. - M. PT. F., F. A. T., F. F. G., C. I. R., F. T. E. în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU R. P., A. N. PENTRU R. P. - D. PENTRU A. D. ÎN N., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de plată.
Se constată că la data de 16 februarie 2012 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de reclamanți.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 10 februarie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de
ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2012, reclamanții O. M. I., F. ANA, F. P. A., F. B. A. minor, prin F. P. A., în calitate de reprezentant legal,
(moștenitori ai lui F. A. D.), F. A. T., F. F. G., C. I. R. și F. T. E., în contradictoriu cu A. N. PENTRU R. P. și D.I PENTRU A. D. ÎN N. din cadrul A., au solicitat instanței obligarea pârâtei să emită Titlul de plată în sumă de 162.200 lei, conform deciziei nr. 9093/(...) emisă de C. C. pentru Stabilirea D. și să efectueze plata în numerar prin virament în contul mandatarului reclamanților împuternicit cu procură autentică B. Z. M. (...)L01301201B62529XX, deschis la
B. T. - S. C.-N., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin S. civilă nr.
2..0l.2010, pronunțată în Dosarul nr. (...), li s-a admis acțiunea și a fost obligată
C. N. pentru Stabilirea D. să analizeze dosarul nr. 33061/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile L. nr. 2. pentru imobilul casă și teren înscris în CF 4799 C., preluat abuziv și să înainteze evaluatorului dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită subsecvent decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În cererea pe care reclamanții au formulat-o în acel dosar au arătat și că prin adresa nr. 762061/(...), A. N. pentru R. P. a admis cererea formulată de O. M. pentru soluționarea cu prioritate a dosarului.
S. civilă nr. 2..0l.2010 a Curții de A. C. a fost contestată cu recurs, iar prin D. nr. 3. septembrie 2010 s-a respins recursul Comisiei Naționale pentru Stabilirea D., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în speță s-a făcut dovada că "se urmărește tergiversarea rezolvării situației juridice a imobilului și acordării de despăgubiri către persoanele îndreptățite, cu atât mai mult cu cât C. nu a întreprins nici un demers pentru înlăturarea eventualelor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de un an. acționând în sensul înaintării adresei doar după ce a fost chemată în judecată" (o adresă prin care C., în mod nejustificat solicita lămuriri. Totodată, instanța a arătat că în conformitate cu jurisprudența constantă a C. în soluționarea cererilor de acordare a despăgubiri lor rezultate din aplicarea L. nr. 10/2001, în sensul că aceasta trebuie să se facă într-un termen rezonabil, reținând și că notificarea subsemnaților a fost înaintată în anul
2001 (timp de 9 ani procedura administrativă nefiind finalizată), în mod corect instanța fondului a admis și cererea subsecventă de obligare a pârâtei la decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În luna septembrie 2010 s-a realizat raportul de evaluare pe care reclamanții nu l-au contestat, iar la (...) a fost emisă D. de despăgubiri nr. 9.(...).
Pe de altă parte, reclamanții au arătat că deși au realizat toate formalitățile, respectiv și-a exprimat opțiunea pentru despăgubiri bănești în condițiile art. 3 lit. h) al L. nr. 247, Titlul VII, au realizat actul de partaj asupra drepturilor potrivit certificatelor de moștenitor după părinții lor, au împuternicit un mandatar pentru efectuarea demersurilor administrative și încasarea sumei ce li se cuvine, nu s-a mai emis însă titlul de plată.
Ulterior, la solicitarea reclamanților comunicată A. la (...), aceasta le-a răspuns prin adresa nr. R..11.211, invocând dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUO 6. și totodată arătând că până în prezent s-au soluționat cererile până la dosarul nr.
03967/(...), iar dosarul reclamanților de opțiune are nr. 24160/(...).
În opinia reclamanților, acest răspunsul al A.N.R.P. reprezintă un refuz nejustificat, deoarece sentința în baza căreia C. N. pentru Stabilirea D. a fost obligată să înainteze dosarul evaluatorului și să emită dispoziția de despăgubire a fost pronunțată la (...), în timp ce O.G. nr. 6. a intrat în vigoare la (...). Chiar dacă recursul în contencios administrativ este suspensiv de executare, este evidentă reaua credință a pârâtei care a tergiversat executarea obligației sale, atât prin conduita adoptată înainte de pronunțarea acestei sentințe, așa cum corect au reținut atât instanța fondului cât și instanța de recurs, dar și ulterior, prin declararea nejustificată a recursului. Este prin urmare, culpa autorităților administrative că Dispoziția de despăgubiri nr. 9. (...) a ajuns să fie emisă abia în luna octombrie 2010, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 6.. A., în condițiile în care, încă din anul 2008 pârâta și-a asumat obligația de soluționare cu prioritate a cererii noastre. Chiar și prin ultimul răspuns, pârâta arată că va mai trece mult, fără să precizeze cât, până când dosarului reclamanților, având nr.
24160/(...) îi va veni rândul să fie soluționat, după încetarea termenului prevăzut de OUG 6. și nu avem nicio garanție că suspendarea dispusă de această ordonanță privind plățile în numerar nu va fi prelungită.
ICCJ, în soluționarea recursului prin D. nr. 3., a făcut referire la practica
C. cu privire la necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cererii, în sensul finalizării acesteia prin achitarea efectivă a despăgubirilor, apreciind deja că un termen de 9 ani poate fi considerat nerezonabil.
În aceste condiții, reclamanții apreciază că invocarea dispozițiilor O.G. nr.
6., dar și dispozițiile acestui act normativ în sine, față de dispozițiile S. civile nr.
22/(...), încalcă dreptul lor la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al C. și dreptul de proprietate prevăzut de art. 1 din protocolul 1 al aceleiași convenții.
Obligația stabilită prin S. civilă nr. 20/(...), menținută prin D. nr. 3. are nu numai finalitatea emiterii dispoziției de despăgubiri, dar și pe cea a grăbirii procedurii până la realizarea efectivă a dreptului care înseamnă obținerea efectivă a despăgubirilor, fapt care rezultă fără îndoială din referirea ÎCCJ la practica C. privind soluționarea cererii într-un termen rezonabil.
Pe de lată parte, au precizat reclamanții că după modificarea L. nr. 2. prin
OUG nr. 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, emiterea OUG nr. 6. și menținerea ei în vigoare este evident, în general, în sens contrar hotărârilor pilot, dar și a celor pronunțate anterior relativ la încălcarea dreptului de proprietate, ale C. împotriva României, fiind ca atare în contradicție cu dispozițiile art. 6 al C. și art. 1 din Protocolul 1 la C. Mai apoi, revine judecătorului național obligativitatea de a înlătura de la aplicare, în acest caz, dispozițiile acestui act normativ în soluționarea cererilor pe care le obstrucționează, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituția României.
În particular, reclamanții consideră că dispozițiile OUG nr. 6. trebuie înlăturate ca fiind în discordanță cu dreptul nostru la obținerea efectivă a despăgubirilor, după ce A. a decis soluționarea cu prioritate a cererii noastre în anul 2008, după ce s-a pronunțat o hotărâre judecătorească cu scopul accelerării procedurii administrative, după ce s-a stabilit printr-o decizie a ÎCCJ că termenul rezonabil de soluționare a cererii lor este de mult depășit.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din L. nr.
554/2004 și art. 18 din L. nr. 2., Titlul VII, Art. 6 C. și art.1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 20 alin. (2) din Constituția României.
Pârâta, A. N. PENTRU R. P., a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată. În argumentarea acestei poziții, pârâta a arătat că L. nr.2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubiri lor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite.
Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ menționat stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare (în limita fondurilor alocate) după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C. C. pentru Stabilirea D..
De asemenea, potrivit prevederilor alin.4 art. 141 din O. 8., modificat prin
L. 1. "S. de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. se asigură, din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. "P.", din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de S. C. F. P. - S., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de S. C. F. P. S.A și în completare de la bugetul de stat prin Ministerul Finanțelor Publice".
Totodată, a menționat pârâta, pentru a dispune acordarea despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite, acestea trebuie să dețină un titlu de plată (pentru suma corespunzătoare opțiunii de acordare a despăgubirilor în numerar), titlu în baza căruia se va dispune plata efectivă.
Un aspect important de reținut este faptul că, prin intrarea în vigoare a
Ordonanței de U. nr. 6. "pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente".
De asemenea, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru
Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.1.
În cauza dedusă judecății cererea de opțiune a reclamanților este înregistrată sub nr. 24160/(...), iar până în prezent despăgubirile în numerar s- au efectuat, în limita fondurilor alocate, până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03967/(...).
În susținerea celor de mai sus, pârâta a invocat prevederile art. 141 din Titlul VII al L. nr. 2. (text legal introdus prin O. nr.8.), din perspectiva cărora cererea reclamanților este prematur formulată.
Pe fond, față de solicitarea reclamanților, pârâta precizează că în cadrul procedurii administrative reglementată prin T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completări le ulterioare, în condițiile O. nr. 8. și a H.G. 128/2008, în baza D. Comisiei Centrale pentru Stabilirea D. nr. 9.(...) emisă în favoarea reclamanților, O. M. I., F. Ana, F. P. A., F. B. A., minor prin F. P. A., F. A. T., F. F. G., C. I. R. și F. T. E., prin mandatar B. Z. M., au formulat, în vederea valorificării titlului de despăgubire, cererea de opțiune înregistrată în evidențele D.i pentru A. D. în N. sub nr. 24160/(...), prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 162.200 lei.
În cuprinsul Cap. V - Titlul VII din L. nr. 2. este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, astfel în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către C. C. pentru Stabilirea D. și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A. N. pentru R. P. prin D. pentru A. D. în N. va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în O. nr. 8., Titlul VII al L. nr. 2. și a H.G. nr. 128/2008.
Conform pct. 182.1 lit. a din H.G. nr. 128/2008 după primirea cererilor însoțite de documentele prevăzute de prezentele norme metodologice, D. pentru acordarea despăgubirilor în numerar le va analiza și, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, vicepreședintele care coordonează această direcție va dispune emiterea unui titlu de plată și plata despăgubiri lor bănești în numerar către persoana/persoanele Îndreptățită/îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 182 lit. a) din lege. Totodată, potrivit prevederilor pct.182.4 din același act normativ, emiterea titlurilor de plată și dispunerea plății se face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, până În prezent despăgubirile în numerar efectuându-se până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03967/(...), reclamanții având, cererea de opțiune nr. 24160/(...).
De altfel, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici de jurisprudența C.
Pârâta a mai precizat și faptul că, raportat la prevederile constituționale, obligația judecătorului național de a aplica cu prioritate prevederile C.i Europene a Drepturilor Omului, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea respectivei proceduri legiuitorul a stabilit și un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestora, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate optiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Interpretarea globală a duratei parcurgerii etapelor administrative stabilite de L. nr.2. este apreciată de pârâtă ca fiind neîntemeiată, întrucât derularea acestui proces de acordare a despăgubirilor presupune parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite, cu atribuții și responsabilități strict delimitate de lege, comprimarea acestora într-un termen mai scurt nefiind posibilă.
Totodată, pârâta a reiterat și faptul că, Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. 2., generând implicatii financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat, a adoptat O. nr. 6., prin care potrivit prevederilor art.3, a suspendat pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acesteia emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei precum si unele măsuri adiacente". De asemenea, potrivit alin. 2 și 3 ale aceluiași articol "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea (cu respectarea limitări lor art.3 lit.h.). Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.1".
Având în vedere aspectele prezentate, prevederile legale în materie și faptul că reclamanții nu dețin un titlu de plată în baza căruia să se dispună plata, pârâta apreciază că în speța dedusă judecății, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al Autorității Naționale pentru R. P. - D. pentru A. D. în N., în ceea ce privește emiterea titlului de plată și plata sumei de 160.200 lei.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele:
Reclamanții din prezenta cauză sunt beneficiarii D. nr. 9039 din (...) emisă de C. C. pentru Stabilirea D. prin care s-a emis titlu de despăgubire în cuantum de 162.200 lei pentru imobilul compus din casă și teren înscris în CF 4799 C., preluat în mod abuziv de la antecesorii reclamanților.
Titlul de despăgubire a fost emis ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.
22 din 20 ianuarie 2010 în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3942 din (...) a Înaltei Curți de C. și J.
Reclamanții și-au exprimat opțiunea pentru despăgubiri bănești în condițiile art. 3 lit. h Titlul VII al L. nr. 2., iar pârâta A. prin adresa nr. RG/54858/DN/7806/(...) i-a comunicat că emiterea titlului de plată nu poate avea loc ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din OUG nr. 6. prin care s-a suspendat procedura de emitere a titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani. Pe de altă parte reclamanții au fost informați că plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare până la dosarul nr.
03967/(...), iar dosarul reclamanților este înregistrat sub nr. 24160/(...).
În opinia recurenților, refuzul pârâtei A. de emitere a titlului de plată este unul nejustificat, aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C. cât și dreptului la proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 la aceeași C.
Încălcarea dreptului la un proces echitabil este susținută din prisma faptului că cererea de obținere a despăgubirilor nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, cât timp sentința civilă nr. 22 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. nu a fost pusă în executare.
A. critică se impune a fi înlăturată deoarece situația premisă avută în vedere de reclamanți nu este întrunită.
Reclamanții pretind că termenul rezonabil nu a fost respectat din cauza neexecutării sentinței civile nr. 22 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. A. susținere este infirmată chiar de reclamanți care se află în posesia deciziei reprezentând titlul de despăgubire, respectiv a D. nr. 9039 din (...) emisă de C. C. pentru Stabilirea D.. Litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 22 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de A. C. a vizat doar obligarea C. la parcurgerea etapei referitoare la evaluarea imobilului și la emiterea titlului de despăgubire. A. etape au fost parcurse de către această entitate administrativă, astfel că este lipsită de suport afirmația reclamanților referitoare la neexecutarea acestei hotărâri judecătorești irevocabile. Sub paravanul prevederilor art. 20 alin
2 din L. nr. 554/2004 care stabilesc efectul suspensiv al recursului în materia contenciosului administrativ, C. a procedat la punerea în executare a dispozițiilor primei instanțe doar după soluționarea recursului, astfel că temporizarea procesului de emitere a titlului de despăgubire este justificat prin prisma unor dispoziții de drept procesual intern.
În privința încălcării dreptului de proprietate, reclamanții solicită a se reține că dreptul de creanță născut prin emiterea D. 9039 din (...) de către C. reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al C. și trebuie protejat ca atare.
Pârâta A. a considerat că solicitarea reclamanților este prematură, întrucât procedura de emitere a titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani prin art. 3 din OUG nr. 6.. Curtea califică această excepție ca pe o apărare de fond ce urmează a fi analizată în cele ce urmează.
Pârâta A. s-a mai apărat în această cauză relevând Curții că o serie de probleme dintre cele mai grave a condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
Ea a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare.
Așadar Curtea este chemată să analizeze dacă refuzul autorității de a proceda la emiterea titlului de plată în contextul adoptării OUG nr. 6. este unul justificat sau nu.
Art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) stipulează că pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente este suspendată ". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l".
Curtea va analiza dacă termenul de 2 ani adăugat prin OUG 6. la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamanți reprezintă un remediu rapid și eficient pentru atingerea obiectivelor prevăzute în preambului acestui act normativ și dacă prin instituirea lui cerința existenței unui just echilibru între interesul public și cel particular este îndeplinită.
Dezlegarea acestei chestiuni este indisolubil legată de clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr.
1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Art. 6 din C. prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
Atingerea adusă respectării bunurilor trebuie însă să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României Curte Europeană a Drepturilor omului a reținut următoarele:
„În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică.
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită.
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C.
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri
- inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale.";
Prin aceeași hotărâre, Curtea ia notă de sarcina foarte importantă pe care legislația în materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat și care este dificil de suportat. De asemenea, raportat la disfuncționalitățile mecanismului de restituire sau de despăgubire, Curtea apreciază că este imperativ ca statul să ia de urgență măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. În acest sens, Curtea sugerează o modificare a mecanismului de restituire actual prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză.
În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru Stabilirea D..
Conform art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) " pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru Stabilirea D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire În acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l".
Nimeni nu contestă obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile C., atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența C. privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale bugetului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din C. - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG.6. s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității, dat fiind numărul mare de cereri de despăgubire și presiunea pe care cuantumul cumulat al despăgubirilor o exercită asupra bugetului de stat în contextul total nefavorabil al crizei economice prelungite ce afectează inclusiv statul român.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că suspendarea pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 6. a procedurii de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate. Pe cale de consecință, în temeiul art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6. va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților având ca obiect emiterea titlului de plată pentru suma de 162.200 lei.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L.
:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. M. I., domiciliată în C.-N., str. M. nr. 50, jud. C., F. ANA, F. P. A., F. B.-A., minor, prin F. P. A. (moștenitori ai lui F. A.-D.), toți cu domiciliul în C.- N., str. U. nr. 1, ap. 24, jud. C., F. A. T., domiciliat în C.-N., str. A. nr. 2, ap. 7, jud. C., F. F. G., domiciliat în C.-N., str. Ion G. nr. 11, ap. 6, jud. C., C. I. R., domiciliată în C.-N., str. T. nr. 23, ap. 8, jud. C. și F. T. E., domiciliat în C.-N., str. A. V. nr. 28, ap. 27, jud. C. în contradictoriu cu pârâții A. N. PENTRU R. P., A. N. PENTRU R. P. - D. PENTRU A. D. ÎN N. din cadrul A.N.R.P., cu sediul în B., C. F., nr. 202.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex.
