Sentința nr. 132/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132/2012
Ședința publică din data de 22 F. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de reclamantul S. Z. în contradictoriu cu intimatul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect - litigiu privind regimul străinilor.
Soluționarea cauzei s-a făcut cu participarea M.UI P. prin P. DE PE L.
CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta prin avocat
H. L., în substituirea d-lui avocat H. L., care depune la dosar delegație de substituire nr. 1/(...) și intimatul prin consilier juridic M. L., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 2706631/(...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei, achitată cu chitanța nr. 519501963 din (...) aflată la fila 9 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...) pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare însoțită de documentația care a stat la baza emiterii deciziei de returnare.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din
Constituție și art. 84 al. 1 din OG nr. 194/2002, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanții părților litigante confirmă împrejurarea că li s-a comunicat prin fax întâmpinarea formulată de către pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. iar apărătorul pârâtului depune un exemplar lizibila al întâmpinării și copia sentinței nr. 6617/(...) pronunțată de C. de A. B.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii introductive, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr. 1.0 din data de (...) emisă de către O. Român pentru I. și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R.
În decizia de returnare la alin 3 este menționat motivul pentru care s-a dispus actul administrativ, respectiv „. a repetat doi ani de studiu, respectiv cursurile anului III și IV de studiu, astfel încât durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii acordată inițial odată cu acceptarea înscrierii în sistemul românesc de învățământ, iar repetarea anilor de studiu nu se încadrează cu criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de învățământ.";
Din adeverința depusă la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a fost înscris în anul patru complementar de studii.
Referitor la mențiunile din decizie care fac referire la criteriile de performanță, apreciază că singura instituție abilitată a se pronunța asupra încheierii raporturilor administrative cu reclamantul și să pună în discuție îndeplinirea sau nu a criteriilor de performanță era UMF, însă aceasta nu a luat nicio măsură administrativă împotriva contestatorului.
În acest context apreciază că afirmațiile conform cărora perioada necesară absolvirii studiilor acordată inițial, a fost depășită și că reclamantul nu se încadrează în criteriile de performanță este o afirmație abuzivă.
Pentru aceste argumente și pentru motivele expuse în cuprinsul demersului introductiv solicită admiterea contestației, fără obligarea pârâtului la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, cu precizarea că reclamantul se află, conform referatului întocmit cu ocazia emiterii deciziei, în cel de al șaselea an de studii, iar durata prevăzută pentru domeniul farmaceutic, cinci ani, conform legii învățământului, a fost depășită, iar în această situație este aplicabil art. 58 al. 11 din OUG 194/2002 care se referă la studenții care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial.
În consecință, posibilitatea pe care legiuitorul o oferă prin textul de lege amintit nu este aplicabilă reclamantului.
Interpretând gramatical textul de lege, rezidența în scop de studii, pentru cei care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial se poate acorda în sensul că dreptul de ședere se poate prelungi în scopul finalizării studiilor, situație pentru care reclamantul nu este eligibil, deoarece finalizarea studiilor presupune că reclamantul să se afle în ultimul an de studii, sau a finalizat studiile, cu credite restante.
În speță reclamantul se află în anul patru complementar de studii, conform adeverinței eliberate de UMF și în consecință, în anul universitar 2011-2012 acesta are de repetat cursurile corespunzătoare anului patru de studii și cursurile anului cinci de studii, ceea ce contravine dispozițiilor legale care interzic în domeniul medicinei posibilitatea comasării a doi ani de studii într-un singur an.
Susține că măsura luată față de reclamant nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, reglementată principial prin dispozițiile constituționale. Măsura luată în baza textului legal modificat nu duce atingere siguranței cetățeanului raportat la stabilitatea peisajului normativ.
Raportat la petitul doi al acțiunii introductive privind obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul R., susține că dreptul de ședere în scop de studii apare ca inadmisibil deoarece prelungirea unui drept de ședere presupune existența unui drept născut anterior, ori reclamantul a sesizat instituția publică la data de (...) în condițiile în care dreptul său de ședere în scop de studii încetase anterior, la data de (...) iar acesta se afla pe teritoriul R. de la data de (...), moment de la care apreciază că a avut suficient timp pentru a se adresa autorităților cu o cerere de prelungire a dreptului de ședere. În acest context, în plan juridic nu există posibilitatea prelungirii dreptului de ședere în scop de studii în R.
În susținerea argumentelor prezentate oral reprezentantul pârâtului depune la dosar note scrise, învederând instanței că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul proces.
Reprezentanta M.ui P. relevă că în privința petitului doi al acțiunii nu a fost invocată excepția inadmisibilității, pârâta susținând că prelungirea dreptului de ședere în scop de studii a fost formulat la data de (...) în condițiile în care dreptul său de ședere a expirat anterior, la data de (...), motiv pentru care apreciază că într-o atare situație cererea de prelungire a dreptului de ședere ar fi trebuit respinsă ca tardiv formulată ori pârâtul a respins cererea pentru motivele de incapacitate profesională, că reclamantul nu îndeplinește condițiile de performanță în privința calității de student în R.
Pe fondul cauzei reprezentanta M.ui P. apreciază contestația formulată ca întemeiată și solicită admiterea acesteia, așa cum a fost formulată, apreciind că pârâta a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale.
Textul de lege cuprins în art. 58 al. 11 din OUG nr. 194/2002 care stă la baza emiterii deciziei de returnare, a fost introdus prin L. nr. 1. și se aplică cetățenilor străini care devin studenți în anul universitar 2011-2012, ori reclamantului i se aplică textul de lege în vigoare la data dobândirii calității de student în R., dispoziții legale care nu prevedeau limitarea în timp a absolvirii cursurilor universitare. În acest context se poate susține că există o încălcare a principiului neretroactivității legii civile iar sub acest aspect decizia de returnare, emisă pe numele reclamatului, este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
C., raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului reține cauza în pronunțare.
C.
Constată că prin cererea înregistrată la (...) reclamantul S. Z. în contradictoriu cu O. pentru I. al J. C. a solicitat instanței anularea deciziei nr.
1.0 din (...) emisă de ORI C., obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară pe teritoriul R. în condițiile legii în scop de studii.
În susținerea celor solicitate se arată că este student la medicină și a achitat taxa de salarizare potrivit adeverinței eliberate de U.
În baza actelor a solicitat și prelungirea dreptului de ședere cu un an respectiv pentru anul 2011 - 2012 însă documentele i-au fost restituite iar prin decizia contestată s-a explicat că motivul este acela că a repetat doi ani de studii astfel încât durata necesară a absolvirii excede perioadei de studii acordată inițial iar repetarea nu se încadrează cu criteriile de performanță prevăzute pentru acest sistem de învățământ.
Universitatea nu a luat măsura administrativă împotriva sa și nici nu a pus în discuție criteriile de performanță necesar a fi îndeplinite pentru îndeplinirea calității de student. În plus motivare nu face vorbire de faptul că nu ar îndeplini condițiile de ședere recunoscând implicit acest drept ci face o mențiune greșită aceea că era obligat la finalizarea studiilor într-o anumită perioadă fără a se ține seama ce se poate întâmpla, o boală, lipsă bani, regulamente universitare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2001 și a Legii educației ce vizează durata studiilor ca element determinant. Recuperarea anilor universitari pierduți prin repetenție în timpul rămas până la împlinirea duratei de studii acordat inițial practic nu există deoarece potrivit Legii nr.1/2011, art.110 alin.3 aceasta posibilitate este posibilă în cadrul instituțiilor de învățământ superior medical. Prevederile interne transpuse în sensul directivei permit refuzul reînnoirii permisului de ședere când nu se înregistrează un progres acceptabil. În studii. Astfel, decizia exprimă consecința lipsei de progres stare imputabilă reclamantului. În plus legea nu recunoaște în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea.
Abordarea legiuitorului are în vedere dreptul de a solicita și nu dreptul de a obține un drept de ședere.
Prin notele de ședință mai arată pârâtul că actul normativ cât și măsura în sine sunt în deplin acord cu concluziile reținute prin decizii de Curtea Constituțională. Preocuparea pentru stimularea străinilor de a respecta scopul de studii al șederii în R. a existat dintotdeauna . OUG nr.194/2002 a prevăzut posibilitatea autorității de a refuza prelungirea. A. prevedere a fost abrogată la momentul martie 2007 prin L. nr.56/2007 act prin care a fost transpusă Directiva Consiliului nr.114/2004. A. directivă conține posibilitatea autorităților de a interveni direct în situația străinilor de a limita rezidența acestora în cazul în care nu înregistrează progrese în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale. A. directivă a fost aplicabilă tot timpul mai ales prin prisma art.21 alin.2 din L. nr.554/2004.
Motivarea în fapt exprimată sintetic în cuprinsul Deciziei de returnare reliefează situația reclamantului datorată lipsei sale de performanțe în sensul repetării mai multor ani de studiu și consecința depășirii nepermise a duratei de studii acordată inițial stare de fapt care nu este conformă cu prevederile legale incidente.
Preambulul Directivei 114/2004 prevede la pct.10 că „. și alte condiții privind cursurile pregătitoare pentru studenți reglementate de prezenta directivă trebuie stabilite de statele membre în conformitate cu legislația lor națională";. Se instituie așadar durat studiilor drept reper principal în procesul de gestionare a migranților cetățeni străini veniți în scop de studii, dezvoltat în cuprinsul art.12 din Directivă în sensul posibilității autorităților de a interveni și de a stopa rezidența în scop de studii dacă cetățeanul străin „nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale";.
Care este așadar, deosebirea dintre formula lingvistică utilizată în motivarea Deciziei contestate referitoare la criteriul de performanță și sintagma legală utilizată în cuprinsul Directivei referitoare la progresul acceptabil, conform cu legislația și practicile administrative naționale.
Per a contario, dacă reclamantul consideră că textul în sine este problema, ar fi trebuit să facă dovada leziunii cauzată exclusiv de expresia blamată, potrivit regulilor de contencios administrativ, ceea ce nu a realizat.
Potrivit Legii nr.1/2011 studiile din domeniul Farmaciei se desfășoară în 5 ani universitari. Exprimarea legiuitorului se traduce prin alocarea de ani universitari necesari anilor de studii I-V.
Însă, elasticitatea acestor limite, promovată de universitățile furnizoare de programe didactice, este nimic altceva decât mercantilismul care caracterizează în prezent relația student - instituție de învățământ, taxele achitate de student fiind mut mai importante decât împlinirea parametrilor de performanță promovați prin lege.
Dacă însăși universitatea alege să își relaxeze propriul sistem de valori această atitudine nu poate fi impusă altor autorități, care acționează în alte registre și pe alt suport legal: autoritatea publică de imigrări, prin această măsură, nu analizează performanțele personale ale reclamantului ci respectă voința legiuitorului, care cu siguranță a dorit ca prin legiferarea și aplicarea efectivă a acestei măsuri să se instituie unele limite în care dreptul la instituire acordat străinilor prin art.3 din Ordonanța 194 și garantat prin art.18 alin.1 din Constituția R. se poate exercita.
Or, durata studiilor constituie unul din aceste criterii iar concluzia nu le aparține ci este generată din prevederi legale care se exprimă fără echivoc: Directiva nr.114/2004 și L. nr.1/2011.
Reclamantul în cel de-al șaselea an universitar este încă în anul IV de studii, timpul necesar absolvirii studiilor este deja depășit, excede atât perioadei de studii acordat inițial - 5 ani universitari, cât și anului suplimentar prevăzut de legiuitor în formularea . În consecință, singura soluție legală și posibilă a cererii sale de prelungire a dreptului de ședere în R. este de refuz a acestei cereri, deoarece potrivit art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002 o eventuală prelungire a dreptului de ședere în aceste condiții este destinată finalizării studiilor, după cum se exprimă legiuitorul clar și fără echivoc în limba română. Reclamantul nu are însă această posibilitate deoarece L. nr.1/2011 interzice expres comasarea mai multor ani de studiu în domeniul medical.
În plus mai trebuie remarcat că Directiva 114/2004 prevede posibilitatea intervenției statului în situația străinului repetent în două modalități: refuzul prelungirii dreptului de ședere și retragerea permisului de ședere, ceea ce în dreptul pozitiv românesc echivalează cu revocarea dreptului de ședere.
Calitatea de student nu generează automat un drept de ședere în R. în scop de studii. A. calitate atestă doar îndeplinirea unei condiții legale, necesară sar nu suficientă prin ea însăși pentru a obține rezidența. De asemenea această simplă calitate nu garantează ea singură nici măcar respectarea scopului de studii.
În concluzie aplicarea unui act normativ intern care transpune dispoziții comunitare trebuii să țină seama de realitățile conexe. În acest caz situația de repetenție a reclamantului generează atât depășirea duratei inițiale de studii expres prevăzută prin legea specială, cât și imposibilitatea recuperării timpului pierdut, datorită prohibiției legale. De asemenea, această stare de fapt, constituie prin prisma voinței legiuitorului european o lipsă de performanță care conferă statului dreptul de intervenție și de stopare.
Astfel, nu organul administrativ stabilește în mod arbitrar aceste reguli ci legiuitorul. Autoritatea publică are doar datoria de a interveni și de a aplica legea, ceea ce a și făcut.
Prin această intervenție, prin această măsură luată de un organ de specialitate se transpune în practică voința legiuitorului. Nu este vorba de nici un abuz, nu se anulează și nu se contestă dreptul străinului de a studia în R. în continuarea sau pe viitor ci pur și simplu se realizează funcția statului suveran de control a imigrației.
Prin aplicarea legii, în aceste cazuri se intervine pentru a nu permite străinilor să utilizeze în mod fraudulos scopul de studii pentru o formă mascată de migrațiune. În acest sens, s-a replicat că nimeni nu este atât de inconștient încât să cheltuiască mii de euro pe an, doar ca să stea în R. Dar acest pseudo argument este și rămâne o fumigenă, deoarece în plan juridic noi trebuie să vedem mai departe decât ne indică avocații: legea nu distinge între cetățenii străini, în funcție de modul în care aceștia plătesc sau nu studiile în R. Astfel, trebuie să avem în vedere că raportat la acest criteriu, avem tipul cont propriu valuta, cont propriu lei și bursierii statului român și cei asimilați lor. Ei bine dacă ar fi să urmăm raționamentul avocaților, nea-am arunca în cea mai gravă eroare de judecată: discriminarea pe baze exclusiv , în sensul de repere bănești.
Analizând actele dosarului, C. reține următoarele:
Reclamantul este student al facultății de medicină UMF C.-N. și urmând cursurile în condițiile repetării în parte a unor ani de studii s-a adresat autorității pârâte în vederea prelungirii dreptului de ședere pe teritoriu în scop de studii.
În urma analizării documentației pârâtul a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere în considerarea că a repetat anii de studii astfel încât durata necesară absolvirii excede perioadei de studiu acordată inițial și ca atare sunt incidente dispozițiile art.58 alin.1/1 din OUG nr.194/2002. Considerând astfel neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere pârâtul emite și decizia de returnare contestată în contextul incidenței și prevederilor art.52 din OUG nr.194/2002.
Cele statuate sunt contestate, reclamantul evocând aspectele mai sus menționate respectiv neaplicabilitatea art.58 din OUG nr.194/2002. Pârâtul sustine insa incidenta dispozitilor actului normativ invocat și a legii educației naționale.
Actul normativ evocat prin decizia contestată respectiv OUG nr.194/2002 prin dispozițiile art.24 alin.1 lit.e și alin 2 statuează că „Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în R. pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii; (2) Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere.
Același act normativ prin art.49 din OUG 194/2002, reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii iar prin art.50 din OUG
194/2002, reglementeaza cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
Tot astfel același act normativ prin art.58 din OUG 194/2002 prevede ca -
(1) Străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere; (1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an. (text introdus prin L. 1.).
Din coroborarea normelor arătate reiese că străinului nu i se poate refuza prelungirea dreptului de ședere temporară în contextul în care solicitarea se referă la finalizarea studiilor. Reclamantul a solicitat prelungirea în contextul de a duce la bun sfârșit studiile în condițiile în care legea învățământului nu impune performanțe iar universitatea nu refuză si nici nu revoca înscrierea. In atare situație câtă vreme legea învățământului nu impune performanțe justificarea măsurii vizând refuzul de prelungire se vădește a fi neîntemeiată. Ca atare, nu se impune a se verifica în ce măsură norma în discuție, în cazul în care i-ar fi aplicabilă situației reclamantului, ar avea caracter retroactiv.
Totodată nu trebuie omis că din acte nu reiese că restul condițiilor cerute pentru acordarea dreptului de ședere temporar nu ar fi fost îndeplinite la data analizării cererii iar decizia contestată relevă ca singur motiv pentru care a fost respinsă cererea incidența situatiei de repetare a anilor de studii fata de norma mai sus enunțate.
Prin urmare, referirile cuprinse în întâmpinare sau în concluziile pe fondul cauzei la alte chestiuni care nu au constituit motivarea scrisă și cuprinsă în actul contestat nu pot face obiectul cauzei de față. Obiectul demersului, nu poate fi nici aprecierea asupra situației reclamantului pe termen lung, instanța fiind învestită cu exercitarea controlului de legalitate asupra unui act emis de organul competent în materia regimului străinilor în R.
Așadar față de cele arătate în temeiul art.84 din OUG nr.194/2002 instanța va admite cererea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite contestația formulată de reclamantul S. Z. cu reședința în C.-N. str. D.J. nr.12, ap.6, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. cu sediul în C.-N. str. Alexandru V. V. nr.53.55, jud. C..
Anulează decizia nr. 1. emisă de pârât la (...) și obligă pârâtul să prelungească reclamantului dreptul de ședere temporară pe teritoriul R. în scop de studii în condițiile legii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
