Sentința nr. 144/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR.144/2012
Ședința publică din data de 27 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. N.-M. în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul M. N.-M. și consilier juridic R. C. pentru pârâtul M. A. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului arată că își susține excepția tardivității cererii potrivit art. 11 alin.2 și 5 din L. nr.554/2004 și solicită respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, arătând că reclamantului i s-a adus la cunoștință conținutul O. nr.121/2008 și drepturile de decurg, însă reclamantul abia după trei ani a considerat că nu a primit toate drepturile, deși i s-a precizat de ce salarizare beneficiază.
Reclamantul M. N.-M. solicită respingerea excepției, arătând că nu a contestat nici un act, nici un ordin de numire pe funcție sau alt act administrativ, că acțiunea introdusă la Tribunalul Sălaj a fost în termenul de 3 ani, refuzul fiind unul continuu.
Reclamantul M. N.-M. și reprezentantul pârâtului arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, unește excepția tardivității cu fondul cauzei și constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reclamantul M. N.-M. arată că își menține acțiunea astfel cum a fost formulată, cu excepția capătul din acțiunea principală privind obligarea pârâtului să pună la dispoziția sa A. nr.1 la H. nr.2., fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că a formulat această acțiune întrucât a constat că pe fișa fiscală sunt trecuți 0 lei pe perioada misiunii în străinătate, că pârâtul nu a explicat de ce nu a acordat drepturile prevăzute de lege, că a invocat o lege abrogată și că la data de (...) pârâtul a declarat că nu i s-a acordat diurnă pe perioada misiunii în străinătate.
Totodată, arată că O.G. nr.26/1994 acordă dreptul la hrană însă ministrul a anulat aceste drepturi pe perioada misiunii în străinătate.
De asemenea, arată că este de notorietate că militarii beneficiază de soldă, dreptul la hrană și echipament.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că reclamantul nu a beneficiat pe timpul misiunii în străinătatea de diurnă și soldă ci doar de salariu în valută și că nu înțelege de ce solicită și salariul în valută și un salariu în țară întrucât modalitatea de stabilire a salariul a fost clar explicată.
De asemenea, se arată că deși O.G. nr.26/1994 stabilește norma de hrană și echipament, legea prevede că pe perioada misiunii în străinătatea nu se acordă norma de hrană, că echipamentul i s-a acordat întrucât misiunea trebuia să se desfășoare în echipament.
Totodată, arată că reclamantul putea să studieze A. nr.1 la H. nr.2. dacă era interesat,dar a preferat să îl solicite instanței.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1983 din 24 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția necompetenței materiale și a tardivității.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată a reclamantului M. N. M. privind obligarea pârâtului M. A. N. la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului în perioada desfășurării misiunii în străinătate și cererea privind obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului a A. 1 la HG nr.2..
S-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului privind obligarea pârâtului la plata soldei lunare în lei și a premiilor anuale pentru perioada (...) - (...) și a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0(...) - (...) calculate conform coeficienților din anexa 1 la HG nr. 2., actualizate cu indicele de inflație precum și la contravaloarea normei de hrană pentru perioada 0(...) -
(...) actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut referitor la excepția necompetenței materiale, că este adevărat că reclamantul a fost numit prin O. emis de Ș. S. M. G., care este act emis de autoritate publică centrală, însă reclamantul nu atacă acest ordin, ci solicită drepturi salariale, și ca atare este de competența tribunalului judecarea cauzei.
Faptul că militarii se află în raport de drept public în ceea ce privește munca pe care o desfășoară și nu într-un raport de drept al muncii, cum susține pârâtul nu poate fi acceptat, în condițiile în care HG nr. 2. la art. 3 și art. 23 din HG nr.171/2003 care reglementează ambele situația militarilor trimiși în misiuni permanente în străinătate prevăd „salarii"; ce se cuvin acestor militari.
Ori, conform art. 282 sunt părți în conflictele de muncă salariații.
Atâta timp cât reclamantul are calitatea de salariat în misiunea în care a fost trimis, drepturile salariale ale acestuia sunt supuse prevederilor legislației muncii.
Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât pe motiv că O. de misiune N. nr.121/2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în
2008, iar art.11 alin.2 și 5 din L. nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an, este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, și nu se supune analiza drepturilor salariale contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă, C. M. prevăzând la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani. Aceasta întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.
Cu privire la fondul acțiunii așa cum a fost precizată instanța a reținut că în baza O.ui de misiune N. nr.121/(...) reclamantul fost trimis în misiune permanentă N. în străinătate (I.) în perioada 0(...) - (...), fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan).
Conform Raportului B6 - 713/2008 funcția de șef S6 este echivalentă cu funcția civilă de „. 1 clasa I", funcție căreia, conform pct. 6 din A. nr. 2 -
Nomenclatorul funcțiilor și coeficienții de ierarhizare pentru determinarea salariilor îh valută pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate
- la H. G. nr. 8. cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și in lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, îi corespunde coeficientul în valută 2.S0.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 8., personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de salariu lunar în valută.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din H. G. nr. 8., cu modificările și completările ulterioare, salariile lunare în valuta ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate se stabilesc în raport cu nivelul salariului funcției de portar, iar potrivit alin.(2) salariile lunare în valută pentru funcția de portar - pe fiecare țară în care personalul își desfășoară activitatea - luate ca bază de calcul, sunt prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre.
Conform art. 3 din H. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, salarizarea, fondurile necesare cazării și alte drepturi ce revin personalului prevăzut la art.1 se asiguri potrivit dispozițiilor legale și echivalărilor prevăzute în anexa nr.5 la H. G. nr.1., H. G. nr. 1. a fost modificată prin H. G. nr. 5.. Potrivit art. I pct. 2 din H. G. nr. 5., anexa nr. 5 se înlocuiește cu anexa nr. 3 la această hotărâre.
In cazul reclamantului, salariul lunar în valută pentru funcția de portar în
I., conform pct. 65 din anexa nr. 1 la hotărâre. E. de 660 euro.
Cum funcției de șef S.6, echivalentă cu funcția civilă de secretar I clasa I din anexa nr. 2 la aceeași hotărâre îi corespunde coeficientul în valută de 2.50, rezultă că salariul lunar în valută a reclamantului a fost corect calculat, adică
660 euro x 2.50 x 1650 euro.
Capătul de cerere privind stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate este inadmisibil, întrucât este o cerere în constatare - constatarea naturii juridice a drepturilor bănești - ori această cerere nu poate fi primită în condițiile în care partea poate cere realizarea dreptului, ceea ce și face prin celelalte capete de cerere formulate.
Reclamantul a solicitat plata soldei lunare în lei ori atâta timp cât personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază, pe lângă drepturile în valută prevăzute de cap, II din H. G. nr. 8. și de indemnizațiile lunare în lei și alte drepturi prevăzute la cap. III și IV din același act normativ, printre care nu se regăsește și solda, ci doar salariul în valută stabilit în funcție de HG nr.8. și HG nr.2..
Solicitarea privind al 13-lea salariu pentru perioada 0(...) - (...), este nefondată în condițiile în care nici HG nr.8. și nici HG nr.2., care reglementează drepturile salariale ale personalului trimis în misiune nu prevăd acest drept.
Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada
0(...) - (...), nu este admisibilă în condițiile în care ordinul ministrului apărării naționale nr.MS96/2008 prevede că nu beneficiază de norma de hrană cadrele militare care primesc salariul în valută, și nici HG 2. și HG nr.8. nu prevede acest drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. N. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile HG nr. 8., HG nr. 2. și pe O. ministrului apărării naționale
MS 96/2008, ignorând că reclamantul a invocat ca temei legal în primul rând dispozițiile art. 9 lit. a și b din L. nr. 8. privind statutul cadrelor militare. Instanța de fond aplicând greșit legea a considerat că aceste drepturi stabilite prin lege nu se cuvin reclamantului deoarece nu sunt prevăzute în hotărârile guvernului referitoare la drepturile personalului trimis în misiune permanentă în străinătate sau în ordinul ministrului.
Fără a indica în cuprinsul motivării vreun act normativ cu putere de lege care ar anula drepturile solicitate pe perioada trimiterii în misiune în străinătate, instanța a considerat că hotărârile de guvern și ordinul ministrului apărării naționale au forță juridică superioară legii, încălcând flagrant prevederile constituționale potrivit cărora, ele se emit în baza legilor, pentru organizarea și punerea în executare a legilor. Hotărârile de guvern luate în considerare de instanța de fond se referă la alte aspecte.
M. A. N. B. prin întâmpinare (f.17-20) a solicitat respingerea recursului.
Prin decizia civilă nr.4625 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), a fost admis recursul declarat de reclamantul M. N. M. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 24 martie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...) care a fost casat în tot și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că reclamantul M. N.- M., în calitate de cadru militar activ, a fost trimis în misiune permanentă în străinătate în perioada (...) - (...), încadrarea și condițiile de salarizare fiind stabilite în temeiul raportului aprobat de către ministrul apărării naționale potrivit HG nr. 2..
Prin demersul său juridic, reclamantul a solicitat stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești ce i-au fost acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate, obligarea pârâtului M. A. N. la plata soldei lunare în lei, a premiilor anuale și a contravalorii normei de hrană pentru perioada (...) - (...), actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtului de a pune la dispoziție anexa
1 la HG nr. 2..
Prin notele de ședință depuse în fața primei instanțe, pârâtul M. A. N. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la faptul că reclamantul se consideră vătămat prin acte administrative cu caracter individual aprobate de M. A. N.
Curtea a apreciat, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea admiterea ca fiind întemeiată a excepției invocate de către pârât, astfel încât în mod nelegal litigiul a fost soluționat în primă instanță de către tribunal în complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă, în compunerea căruia au intrat 2 asistenți judiciari.
Potrivit prevederilor art. 281 din C. muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, or în cauza de față nu ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, deoarece între părțile în litigiu nu s-a încheiat un contract individual de muncă și nu s-au stabilit raporturi de muncă, motiv pentru care reclamantul nu are calitatea de salariat în sensul art. 10 din C.muncii, statutul său special fiind reglementat de L. nr. 8..
Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 1 din L. nr. 554/2004, potrivit cărora: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 6 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., a admis recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.
Investită pe această cale, Curtea va analiza cu prioritate potrivit prevederilor art 137 C pr civ excepția tardivității invocată de pârâtul M. A. N.
Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât a fost fundamentată pe faptul că O. N. nr.121/ de misiune 2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în 2008, iar art.11 alin.2 și 5 din L. nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an.
Reclamantul așa cum a reiterat și în rejudecarea pe fond nu a contestat O. N. nr.121/ de misiune 2008 .
Excepția este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, O. care de altfel este echivalent cu un ordin de serviciu și nu poate fi circumscris sferei contenciosului administrativ.
Actul administrativ este emis in temeiul si pentru realizarea puterii publice, organul emitent avand calitatea de subiect special investit cu atributii de putere publica.
Manifestarea de vointa unilaterala a acestui organ trebuie sa se exprime in raporturi juridice ce presupun vointa de a naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica.
Actul în discuție reglementează drepturi și obligații fără ca acestea să poată fi calificate ca fiind în regim de puterea publică .
Instanța investită prin decizia evidențiată anterior nu mai poate proceda la verificarea impusă de art 1. pr civ însă în rejudecarea în fond determinarea cadrului procesual în raport de actele atacate este obligată a o lămuri și prin raportare la prevederile art 84 C pr civ și art 129 C pr civ .
Analiza naturii drepturilor salariale pentru angajații pârâtului nu se supune contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă,pentru aceștia nefiind mențiuni în legile speciale precum pentru funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special .
Tardivitatea acțiunii nu poate fi raportată în context la dispozițiile speciale ale Legii nr 554/2004 ci la C. M. care prevede la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani, întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.
Raportat la cele evidențiate anterior excepția tardivității invocată de pârâtul M. A. N. apare ca fiind nefondată și în consecință va fi respins .
Determinarea naturii juridice a drepturilor invocate presupune verificarea posibilității circumscrierii lor unei anumite categorii și nu este o cerere în constatare .
O.ui de misiune N. nr.121/(...) atestă doar că reclamantul fost trimis în misiune permanentă N. în I. în perioada 0(...) - (...), fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan).
Echivalarea funcțiilor este cea relevată de documentele comunicate de pârât
.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 8., personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de salariu lunar în valută.
Salariile lunare în valută ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate se stabilesc în raport cu nivelul salariului funcției de portar În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din H. G. nr. 8..
Salariul lunar în valută pentru funcția reclamantului a fost corect stabilit în raport cu documentele comunicate de pârât .
Reclamantul a solicitat plata soldei lunare în lei ori atâta timp cât personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază doar de drepturile în valută prevăzute de HG nr.8. și HG nr.2..
Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada
0(...) - (...), nu este datorată de pârât cumulul pretins de acesta nefiind compatibil cu prevederile HG 2. și HG nr.8. .
Aserțiunile reclamantului referitoare la prevalența prevederilor Legii nr 8. nu pot primi valențele dorite de acesta întrucât textul invocat nu se aplică prin cumul situației sale , legiuitorul instituind norme speciale de rogatorii de la regula invocată pentru ipoteza în care angajații pârâtului se află în situații speciale , între care și cea a reclamantului care a îndeplinit o misiune în străinătate .
Indicarea în actele normative de rang inferior a ipotezelor în care anumite reguli urmează a fi aplicate apare tocmai pentru că legea are în vedere ipoteza cea mai frecventă iar actele secundare au rolul de a lămuri condițiile de executare a legii .
Considerentele evidențiate au relevat că acțiunea reclamantului astfel cum a fost modificată ,prin restrângere, apare ca nefondată în raport cu prevederile legale enunțate și în consecință urmează a fi respinsă .
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității invocată de pârâtul M. A. N.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. N.-M. cu domiciliul în comuna Rus nr.205, jud. S. în contradictoriu cu pârâtul
M. A. N., cu sediul în B. str. I. nr.3-5, sector 5, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. M. C. L. F.
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./(...).
