Sentința nr. 227/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 227/2012
Ședința publică de la 22 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. N. A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat B. A.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 10 alin. 1 din L. nr. 5., corelat cu art. 3, pct. 1 C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezenta cauză se află în rejudecare după casare.
Curtea pune în discuția părții excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Raportat la acest aspect, reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției, raportat la prevederile L. nr. 5. și a art. 8 din Decretul Lege nr. 167/1958, care prevede că termenul de prescripție curge de la data la care cel păgubit a cunoscut fapta ilicită și pe autorul acesteia, în speță, de la data comunicării deciziei medicale. Arată că dosarul medical a fost întocmit la B., iar clientul său nu a avut cunoștință despre mențiunile privitoare la faptul că boala a luat naștere în legătură cu serviciul, motiv pentru care apreciază că excepția nu este întemeiată.
Acțiunea nu este prescrisă nici în raport de prevederile L. nr. 5., în acest caz operând termenul de 6 luni. Cât privește inadmisibilitatea, arată că actul nr. 1620 nu reprezintă un act administrativ, iar inadmisibilitatea cu privire la acesta, înțelege să o lase la aprecierea instanței.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la (...), reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. N. A. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului administrativ înregistrat sub nr. 1290/C/(...) prin care a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit în timpul și din cauza funcției exercitate în cadrul serviciului DNA de la nivelul P. de pe lângă Curtea de A. C., cu daune morale de 500.000 euro, în echivalent lei la data cererii.
În motivarea cererii, recurentul arată că a îndeplinit funcția de comisar în cadrul Inspectoratului de P. J. B.-N. iar prin ordinul nr. 389 din (...) al Procurorului
General al P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost numit ofițer de poliție judiciară la S. P. N. A. de la nivelul P. de pe lângă Curtea de A. C., funcție pe care a exercitat-o până în data de (...), când a fost trecut în rezervă pentru invaliditate de gradul II caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă cu posibilitatea invalidului de a se autoservi fără ajutorul altei persoane, conform art. 28 lit. b din L. nr. 164/2001.
Susține reclamantul că această boală a intervenit în timpul și din cauza serviciului în poliție, având efecte deosebit de grave, fiindu-i afectată integritatea funcțională și viața socială, motiv pentru care a solicitat și plata unor daune morale.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE
DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. N. A. a formulat întâmpinare (f. 12), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că certificatul - decizie medicală nr. A-203/5 din (...) a fost depus de către reclamant în dosarul său profesional încă din luna martie a anului 2004 iar cererea de acordare a despăgubirilor a fost formulată la peste 6 ani de la data nașterii dreptului.
De asemenea, pârâtul susține că reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 al. 3 din L. nr. 5. referitor la introducerea plângerii prealabile, termen ce a început să curgă de la data emiterii certificatului menționat anterior, dar nu mai târziu de (...), data emiterii ordinului prin care s-a dispus încetarea numirii sale din funcția de ofițer al poliției judiciare. Mai arată pârâtul că la data pensionării reclamantului erau în vigoare dispozițiile art. 28 al. 1 lit. m) din L. nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor, situație în care se impune a concluziona că este aplicabil speței termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958 -, situație în care termenul de prescripție s-a împlinit cel mai devreme la data de (...), dar nu mai târziu de (...).
Susține pârâtul că recomunicarea certificatului - decizie medicală - nu are relevanță juridică deoarece prin această modalitate, reclamantul încearcă să fie repus în termenul de prescripție.
Aceleași considerente, referitoare la prescripție sunt susținute și în privința daunelor morale.
În privința fondului cauzei, pârâtul arată că sunt incidente dispozițiile Deciziei XL din (...) pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție, într-un recurs în interesul legii.
De asemenea, susține pârâtul, că HG 1. nu pot fi aplicate în prezenta cauză, acestea nefiind în vigoare la data pensionării.
În finalul întâmpinării pârâtul susține că nu rezultă, din actele medicale depuse, o legătură de cauzalitate între munca prestată și boala ce a determinat pensionarea.
Reclamantul B. A. a formulat un răspuns la întâmpinarea depusă, arătând, în privința excepției invocate, că nu i-a fost comunicat ordinul prin care s- a dispus eliberarea din funcție, fiindu-i comunicată doar decizia de pensionare, iar obiectul acestei cauze nu îl reprezintă contestarea acelei decizii.
De altfel, arată reclamantul, ambele acte administrative sunt legale, iar fapta prejudiciabilă invocată ca temei al despăgubirilor nu este emiterea actelor ci activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, care a determinat apariția bolii.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, arătând că a cunoscut persoana responsabilă de prejudiciul moral abia la data comunicării deciziei medicale.
Susține reclamantul, că decizia a fost comunicată direct de către C. C. de E. medico-militară către DNA, neexistând dovada comunicării și către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 3., Curtea de A. C. a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului, apreciind că aceasta nu se circumscrie litigiilor specifice contenciosului administrativ, având la dispoziție calea dreptului comun.
Prin decizia nr. 217/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul că jurisdicția specială prevăzută de L. nr. 1. este aplicabilă și în prezenta speță, despăgubirile solicitate decurgând din exercitarea funcției publice.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 1290/C/(...).
Analizând, cu prioritate, excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:
Actul administrativ este definit la art. 2 alin. 1 lit. c ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Din această perspectivă, Curtea constată că adresa nr. 1290/C/(...), emisă de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor legale enunțate anterior, ci reprezintă un simplu refuz de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamant.
În consecință, Curtea constată că cererea de anulare a acestei adrese este inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei D. N. A. la plata despăgubirilor aferente prejudiciului moral suferit în timpul exercitării funcției, apreciind că despăgubirile sunt justificate prin prisma faptului că, în timpul și în legătură cu funcția exercitată, a fost diagnosticat cu „limfom non-hoggkin-grad scăzut de malignitate st. IV B., chimiotratat-răspuns parțial.
Prin urmare, fiind în prezența unei cereri de despăgubiri, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data la care reclamantul cunoștea paguba și pe cel vinovat de producerea ei.
Or, reclamantul a cunoscut despre boala de care suferea chiar înainte de emiterea certificatului medical nr. A-203/5 din (...), în condițiile în care, în cuprinsul acestuia, se precizează faptul că limfomul de care suferea a fost chimiotratat.
Invocă reclamantul, în susținerea respingerii excepției prescripției, faptul că nu cunoștea circumstanțele în care s-a îmbolnăvit, această mențiune fiind făcută doar în cuprinsul certificatului medical la care a făcut referire și care nu i-a fost comunicat decât la data de (...).
Or, Curtea nu poate reține aceste susțineri, în condițiile în care certificatul medical nr. A-203/5 din (...) a stat la baza emiterii deciziei de pensionare nr.
136607/(...), prin care reclamantul a fost pensionat ca urmare a pierderii capacității de muncă, beneficiind de pensie anticipată, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 lit. b din L. nr. 164/2001.
Pentru a putea beneficia de pensia anticipată reglementată la art. 13 alin. 1 lit. b din L. nr. 164/2001, era necesar ca reclamantul să fie trecut în rezerva sau direct în retragere ca urmare a clasarii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiza medico-militară.
În consecință, reclamantul cunoștea despre existența acestui certificat medical, care a fost emis ca urmare a expertizării sale în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior.
De asemenea, este evident că reclamantul a fost pensionat la cererea sa, astfel încât se prezumă că tot el a fost cel care a depus actele necesare pensionării, inclusiv certificatul medical care atesta incapacitatea sa de muncă.
Prin urmare, reclamantul cunoștea, cel târziu la data pensionării sale, despre existența și conținutul certificatului medical, pe care el l-a depus, anexat cererii de pensionare.
Or, raportat la această dată ((...)), formularea cererii de chemare în judecată abia la data de (...) apare ca fiind făcută cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată întemeiate excepțiile invocate, motiv pentru care le va admite și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția inadmisibilității și, în consecință, respinge cererea formulată de reclamantul B. A. cu domiciliul în Sângeorz-Băi, str.S., bl.B7, sc.B, ap.2, jud.B.- N. în contradictoriu cu pârâta D. N. A. cu sediul în B., S.Ș.-V., nr.79-81, având ca obiect anularea actului înregistrat sub nr. 1290/C/(...).
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
4 ex./(...).
