Sentința nr. 262/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 262/2012
Ședința 03 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtelor D. PENTRU E. P. ȘI A. B. DE D. - D., M. I. ȘI R. A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. I. Călin V. în reprezentarea intereselor reclamantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) prin fax, și la data de (...) se înregistrează din partea pârâtei, D. pentru E. P. și A. B. de D.- întâmpinare .
La data de (...) se înregistrează din partea pârâtului - Ministerul
Administrației și Internelor - întâmpinare.
Câte un exemplar din întâmpinări se comunică cu reprezentantul reclamantului care solicită instanței, lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-le putea lectura.
Instanța, încuviințează cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare, când, la apelul nominal se prezintă av. I. Călin V. în reprezentarea intereselor reclamantului.
Curtea pune în discuția părții litigante excepția necompetenței materiale a Curții în soluționarea cauzei, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâta D. pentru E. P. și A. B. de D.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției relevând în susținere că litigiul se poartă împotriva unei părți litigante care este o autoritate centrală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din L. nr.5..
Curtea, după deliberare, respinge excepția de necompetență materială a Curții de A. în soluționarea cauzei, excepție invocată de către pârâta D. pentru E. P. și A. B. de D., cre susține că litigiul ar fi de competența tribunalelor specializate în litigii de muncă.
Totodată, în temeiul art. 109 din L. nr.188/1999, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.5. și art.3 C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul reclamantului în probațiune solicită administrarea probei cu înscrisuri prin întocmirea unei adrese pe seama S. F. pentru a comunica care este cuantumul prejudiciului suferit de către reclamant.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune privind efectuarea unei adrese pe seama S. F. din cadrul pârâtei de rând 1, reținând în susținere că, această probă nu este concludentă în soluționarea cauzei, raportat la obiectul acțiunii care este unul determinabil.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii. În susținere se arată că litigiul are la bază o interpretare eronată a normelor juridice raportat la o dispoziție de prelungire a suspendării cu aplicare limitată în timp. Se mai arată că suspendarea unei dispoziții nu presupune înlăturarea dreptului prevăzut de această dispoziție, prevederile din Anexa VII la L. nr. 2. nu prevăd prelungirea suspendării a efectelor acestuia; în mod expres trebuiau făcute referiri . Se mai relevă că prin D. art.9 din L. nr.238/2011 nu se aplică în speță, instanța de fond trebuie să acorde aceste drepturi începând cu data de (...) și să aplice dobânda legală. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâții D. PENTRU E. P. ȘI A. B. DE D. - D., M. I. ȘI R. A. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să fie obligati pârâții 1-2 la plata către reclamant a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., în funcție de vechimea efectivă a subsemnatului în cadrul M. și a ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, ajutoare ce urmează a fi actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație, astfel cum acesta este stabilit de I. N. de S.
2. să fie obligati pârâții 1-2 la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumelor indicate la petitul nr. 1 pe perioada cuprinsă între data scadenței obligatiei de plată pentru fiecare ajutor în parte și până la data plății efective a acestor ajutoare, calculată la nivelul ratei dobânzii de referință a B. N. a R. plus 4 puncte procentuale aplicată asupra cuantumului sumelor datorate și
3. să obligati pârâții 1-2 la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri constând în onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, reclamantul era angajat al Direcției pentru E. P. ȘI A. B. de D. din cadrul M. la data pensionării sale.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., reclamantul urma să primească la data încetării raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, un ajutor bănesc în funcție de vechime a efectivă în structurile enumerate de acest articol de lege și un alt ajutor pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare.
La data pensionării nu a primit ajutoarele mai sus menționate deoarece plata acestor drepturi salariale a fost suspendată prin art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin cererile adresate ultimului angajator, D., a solicitat comunicarea cuantumului acestor ajutoare și acordarea lor In baza dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2..
Prin adresa nr. 3489417 din (...) pârâtul D. i-a răspuns că este în imposibilitate să îi acorde aceste drepturi salariale invocând prevederile art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. și ale art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea O.U.G. nr. 8. pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
I. Reclamantul consideră refuzul D. ca fiind nejustificat pentru următoarele motive:
1. Acest refuz nu are un temei legal.
Potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituția R. "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege (. .. ) ".
Plata drepturilor salariale prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din
Anexa nr. VII la L. nr. 2. a fost suspendată doar pe anul 2011 prin art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011. Pârâții sunt obligați să îi achite aceste ajutoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.
D. art. 9 din L. nr. 2. nu sunt dispozitii de suspendare și nici de prelungire a suspendării prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., ci reprezintă dispoziții de modificare cu aplicare limitată în timp.
Caracterul de act normativ de modificare cu aplicare limitată în timp al art. 9 din L. nr. 2. rezultă din conținutul acestei dispoziții. A. 9 din L. nr.
2. se referă la dreptul persoanelor la încasarea ajutoarelor care ar urma să se pensioneze în anul 2012, iar nu la dreptul persoanelor la încasarea acestor ajutoare pensionate în anii anteriori și acest articol de lege nu face nicio referire cu privire la aplicarea dispozițiilor care reglementează acordarea acestor ajutoare.
A. 9 din L. nr. 2. modifică în întregime art. 20 alin. (1) și alin. (2) din
Anexa nr. VII la L. nr. 2. deoarece înlătură dreptul persoanelor pensionate în anul 2012 la încasarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2.. Suspendarea unei dispoziții nu presupune înlăturarea dreptului prevăzut de această dispoziție.
A. 9 din L. nr. 2. nu este o nici normă de abrogare, deoarece potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din L. nr. 2. abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. A. 9 din L. nr. 2. înlătură într-o perioadă limitată de timp dreptul persoanelor la încasarea ajutoarelor în discuție, respectiv numai dreptul persoanelor care se pensionează în anul 2012.
Așadar, dovada faptului că drepturile născute în baza L. nr. 2. nu au fost suspendate și în anul 2012 o reprezintă faptul că L. nr. 2., spre deosebire de L. nr. 2., nu mai face nicio referire cu privire la aplicarea dispozitiilor legale de acordare a acestor ajutoare și nici cu privire la drepturile persoanelor pensionate în cursul anului 2011 sau în anii anteriori, care au fost suspendate doar până la finalul anului 2011.
Menținerea suspendării trebuia să rezulte dintr-o dispoziție expresă a legii, potrivit art. 66 alin. (3) din L. nr. 2.. Conform acestui articol "prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dis poziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese. cu aplicare de la data expirării suspendării", a) A. 9 din L. nr. 2. are următorul conținut:
"În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz indemnizațiile la ieșirea la pensie. retragere, Încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea În rezervă.";
A. 9 nu face nicio referire la dispozițiile legale care reglementează acordarea acestor ajutoare, neacordarea lor fiind necondiționată.
Pentru a putea constitui o normă de suspendare a dispozițiilor legale care reglementează acordarea acestor drepturi salariale art. 9 din L. nr. 2. trebuia să fi făcut referire la aceste dispoziții legale.
Potrivit prevederilor art. 66 din L. nr. 2. pentru "În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior.
(. .. ) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării: "
Spre deosebire de art. 9 din L. nr. 2., art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. reprezintă o dispoziție de suspendare a unui act normativ deoarece în conținutul său face referire la dispozițiile legale de acordare a ajutoarelor la ieșirea la pensie. A. 13 alin. (1) din L. nr. 2. are următorul conținut:
"În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz indemnizafiilor la ieșirea la pensie, retragere, Încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea În rezervă nu se aplică",
De vreme ce art. 9 din L. nr. 2. nu are aptitudinea prin modul în care a fost formulat să suspende dispoziția de acordare a ajutoarelor la ieșirea la pensie, acesta nu este apt nici să prelungească efectele juridice ale art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. de suspendare a plății acestor ajutoare.
Diferența dintre caracterul suspensiv și cel de modificare limitată în timp al unei norme constă în faptul că, pe perioada limitată în care cele două tipuri de norme își produc efectele, în cazul normei de suspendare dreptul reglementat de dispoziția legală suspendată există, nefiind înlăturat, pe când în cazul normei de modificare acest drept poate fi înlăturat.
Polițiștii sau funcționarii cu statut special care ar ieși la pensie în anul
2012 nu ar mai avea dreptul la plata acestor ajutoare la data pensionării, pe când cei care au ieșit la pensie în anul 2011 și în anii anteriori au dreptul la plata acestor ajutoare la data pensionării, chiar dacă această plată urmează să se facă la expirarea perioadei în care dispoziția legală a fost suspendată.
Conform prevederilor art. 66 alin (2) din L. nr. 2. "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", efect juridic pe care L. nr. 2. nu îl prevede și în cazul actelor normative cu aplicare limitată în timp.
În același sens s-a pronunțat și ÎCCJ - Secțiile Unite prin D. nr. X. din
12 decembrie 2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii, arătând că
"Vin moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar acesta a Încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani, în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar Încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat În perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu Înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa fi, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate În spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații
Juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada În care au fost prevăzute de lege";.
În concluzie, art. 9 din L. nr. 2. nu reprezintă o dispoziție de suspendare a unui act normativ și nici de prelungire a unei astfel de suspendări, ci o dispoziție de modificare cu aplicare limitată în timp care interzice în mod necondiționat acordarea ajutoarelor persoanelor care ies la pensie în anul 2012. b) D. art. 9 din L. nr. 2. nu îmi sunt aplicabile.
Așa cum a arătat la pct. 1, dreptul la încasarea acestor ajutoare s-a născut în baza art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr, VII la L. nr. 2. și a fost suspendat prin art. 13 alin. (1) din L. nr. 2..
A. 9 din L. nr. 2. vizează dreptul persoanelor la încasarea acestor ajutoare care ar urma să se pensioneze în anul 2012, iar nu dreptul persoanelor la încasarea acestor ajutoare care s-au pensionat în anii anteriori.
L. nr. 2. nu face nicio referire la drepturile persoanelor pensionate în cursul anului 2011, care au fost suspendate până la finalul acestui an și nici la dispozițiile de suspendare ale acestor drepturi. Menținerea suspendării trebuia să rezulte dintr-o dispoziție expresă a legii.
L. nr. 2. diminuează doar drepturile persoanelor pensionate în anul
2012.
II. Pentru o reparare integrală și justă a prejudiciului suferit de subsemnatul prin neplata ajutoarelor ce fac obiectul prezentei cauze, solicită ca aceste ajutoare să fie actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflatie, astfel cum acesta este stabilit de I. N. de S. și să îi fie plătită și dobânda legală aferentă acestor ajutoare, în temeiul prevederilor art. 1535 alin. (1) din Noul Codul Civil și ale art. 2 din O.G. nr. 1..
Ajutoarele care nu i-au fost achitate sunt drepturi salariale, deoarece acestea i s-au cuvenit în baza unor raporturi de muncă avute cu angajatorul
D.
Potrivit dispozițiilor art. 117 din L. nr. 188/1999 "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum fi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz În măsura În care nu contravin legislației specifice funcției publice ", iar conform prevederilor art. 161 alin. (4) din Codul muncii "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
De asemenea, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din L. nr. 7/2011 pentru punerea în aplicare a L. nr. 287/2009 privind Codul civil "D. C. civil se aplică tuturor actelor și" faptelor încheiate sau, după caz produse ori săvârșite după intrarea sa in vigoare. precum fi situațiilor juridice născute după intrarea sa În vigoare ".
Refuzul pârâților de a-i plăti aceste ajutoare a fost manifestat sub imperiul Noului Cod civil, astfel încât daunele interese pe care le solicită sunt supuse normelor Noului Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. (1) din Noul Codul Civil "În cazul in care o sumă de bani nu este plătită la scadență. creditorul are dreptul la daune moratorii. de la scadență până in momentul plății. in cuantumul convenit de părți sau. in lipsă. in cel prevăzut de lege. fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. "
Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 1. "In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii fi/sau penalizatoare. după caz și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea", iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 1. "Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale ".
În speță, dobânda pe care o solicită este o dobândă penalizatoare, deoarece această dobândă este datorată de debitor pentru neîndeplinirea obligației de plată a ajutoarelor la ieșirea la pensie, în conformitate cu prevederile art. 1 alin (3) din O.G. nr, 1..
Prin urmare, reclamantul solicită în baza dispozițiilor mai sus menționare obligarea pârâților la plata către reclamant a unei dobânzi penalizatoare pentru neplata ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr, VII la L. nr. 2., pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte și data plății efective a acestor ajutoare, calculată la nivelul ratei dobânzii de referință a B. N. a R. plus 4 puncte procentuale aplicată asupra cuantumului sumelor datorate.
III. Referitor la obligația de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, aceasta este o obligație solidară, solidaritate a pasivă izvorând din prevederile art. 5 din L. nr, 218/2002, conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, secundar, terțiar). Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
În drept, art. 8 alin. (1) din L. nr. 5., art. 109 alin. (1) și art. 117 din L. nr. 188/1999, art. 161 alin. (4) din Codul muncii, art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., art. 1535 alin. (1) din Noul cod civil (L.
287/2009), art. 5 alin. (1) din L. nr. 7/2011, art. 1 alin (3), art. 2 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 1., art. 5 din L. nr. 218/2002, art. 53 din Constituția R.
și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
Pârâta D. pentru E. P. și A. B. de D. a formulat întâmpinare solicitând să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. N.
În motivare s-a arătat că:
I. D. pentru E. P. și A. B. de D. ridică excepția de necompetență materială a instanței investită cu judecarea cauzei, astfel:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, competența de a judeca în prima instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competență altor instanțe, revine tribunalelor.
Învederează că, pe rol este un proces în materie civilă care nu are caracter contencios, aspect care reiese în mod clar din arătarea motivelor de fapt și de drept ale reclamantului, motive ce contribuie la determinarea cadrului în care se va desfășura întreaga activitate de solutionare a litigiului.
Totodată, în ceea ce privește instanța competentă precizează că Înalta
Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin D. civilă nr. 3585 din data de (...), reținând că, cererea pentru plata drepturilor bănești datorată în urma încetării raportului juridic de muncă reprezintă un conflict de muncă, iar competența de soluționare a acestuia revine tribunalului și nu curții de apel, cum în mod eronat a interpretat reclamantul dispozițiile acesteia, prin raportare la obiectul cauzei deduse judecății.
Menționează că, în cauza dedusă judecății nu poate fi reținut un "refuz nejustificat" în ceea ce priveste acordarea ajutoarelor de pensionare din partea angajatorului D. (așa cum detaliază la pct. II din prezenta întâmpinare), în sensul celui prevăzut prin dispozițiile L. nr. 5. privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ci trebuie reținut faptul că decizia de neacordare a ajutoarelor de pensionare, aparține legiuitorului care a adoptat L. nr. 2. privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fondurile publice și L. nr. 2. privind aprobarea
Ordonanței de urgență a G. nr. 8. privind completarea art.11 din "- Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În consecință, apreciază că, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile Deciziei civile nr. 3585 din data de (...), a Înaltei Curți de C. și
Justiție, aspect pentru care, solicită să se admită excepția de necompetență materială a Curții de A. C. și, În considerarea dispozițiilor arte 158 din Codul de procedură civilă, să se constate că instanța competentă În soluționarea cauzei deduse judecății este Tribunalul Cluj.
II. În fapt, pe fondul cauzei:
II.1. Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul solicită instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige D. pentru E. P. și A. B. de D. la plata către acesta a ajutorului prevăzut de art. 20 alin.(1) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., în funcție de vechimea efectivă a acestuia în cadrul M.A.!. și a ajutorului prevăzut de art. 20 alin.(2) din Anexa nr. VII din același act normativ, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor, la data de (...), solicită instanței respingerea acestuia, din următoarele considerente:
1. Domnul B. N. a avut calitatea de polițist detașat de la Ministerul
Administrației și Internelor (M.A.!.-D.) la B. J. de A. a B. de D. privind E. P.
C. N., județul C., până la (...), dată la care, în baza Dispoziției Directorului Direcției pentru E. P. și A. B. de D., acestuia i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor, ca urmare a împlinirii stagiului minim de cotizare în specialitate și cu reducerea vârstei standard de pensionare, necesare pensiei pentru limită de vârstă.
2. Reclamantul a solicitat printr-o adresă ce a fost înregistrată la sediul D. în data de (...), cu nr. 3489417, "să i se comunice care este cuantumul ajutoarelor cuvenite și neachitate, prevăzute la art. 20 din Anexa nr. VII la L. nr. 2., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, stabilit în raport cu salariul de bază avut în luna schimbării poziției de activitate și proporțional cu vechimea sa, precum și în raport de fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau până la limita de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile de personal din care a făcut parte."
3. Instituția pârâtă a formulat răspuns prin adresa nr. 3489417 din data de (...), învederând reclamantului faptul că în conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, în anul 2011, nu se aplică dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Totodată, instituția pârâtă a comunicat acestuia faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 8. privind completarea art.ll din Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în anul 2012, nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
4. Prin dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa nr. VII la L.-cadru nr. 28412010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că polițiștii la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, beneficiază de ajutoare stabilite în raport cu salariul de bază avut în luna schimbării poziției de activitate și proporțional cu vechimea sa, precum și în raport de fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau până la limita de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile de personal din care a făcut parte, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Precizează că, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituția R., exercițiul unor drepturi și libertăți poate fi restrâns numai prin lege.
Prin norma instituită la art. 13 alin. (1) din L. nr. 2., legiuitorul a stabilit, în mod clar și imperativ, faptul că ÎN ANUL 2011 nu se aplică dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizatiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. A., din continutul acestor dispozitii, nu reiese faptul că acordarea ajutoarelor se suspendă doar pentru anul 2011, așa cum mentionează reclamantul, ci rezultă că nu se aplică, fără a se mentiona, în mod expres, că acestea se vor acorda începând cu data de 1 ianuarie 2012.
În aceeași ordine de idei, prin dispozițiile art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea Ordonanței de urgentă a G. nr. 8. privind completarea art.ll din Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, legiuitorul a stabilit că IN ANUL 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Or, așa cum se poate constata, legiuitorul nu distinge cu privire la ajutoarele neacordate pentru persoanele care s-au pensionat în anul 2011 sau pentru cele care urmează să se pensioneze în anul 2012, ci statuează în mod expres că, ÎN ANUL 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie ( ... ).
A., apreciază că sarcina completului investit cu judecarea cauzei este clară și precisă, acesta neputând dispune în soluționarea obiectului dedus judecății decât în sensul celor reținute de către legiuitor în actele normative invocate mai sus, deoarece acolo unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Așadar, decizia de neacordare a ajutoarelor de pensionare, aparține legiuitorului care a adoptat L. nr. 2., respectiv L. nr. 2. și nu angajatorului
D.E.P.A.B.D .. A., apreciază că, instituția pârâtă a procedat corect și legal, nefiind în măsură să eludeze, ceea ce legiuitorul statuase prin dispozițiile celor două acte normative invocate anterior.
În contextul celor învederate mai sus, aprecierea reclamantului referitoare la faptul că răspunsul D. reprezintă un "răspuns nejustificat" care nu are temei legal, nu poate fi retinută de către completul investit cu judecarea cauzei, întrucât exercitiul acordării ajutoarelor de referintă a fost restrâns prin dispozitiile actelor normative invoca te anterior.
5. De asemenea, învederează că, dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai În limita prevederilor și destinatiilor aprobate. pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Din dispozițiile actului normativ menționat mai sus, rezultă, în mod clar și fără echivoc, că "sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute mai sus, În cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite". De asemenea, angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai În limita creditelor bugetare aprobate. iar angajarea și utilizarea creditelor bugetare În alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovati. În conditiile legii.
6. Așadar, D. va fi în măsură să acorde ajutoarele de referintă, doar în situatia în care, legiuitorul va reveni asupra măsurii prin care a retinut neacordarea acestora și va dispune acordarea lor prin dispozitiile unui alt act normativ, precum și în situatia în care vor fi aprobate credite bugetare cu această destinatie, conform dispozitiilor lega le în vigoare.
În contextul celor menționate mai sus, apreciază că acțiunea este neîntemeiată, întrucât, legiuitorul a emis două acte normative în baza cărora NU se acordă ajutoarele solicitate de reclamant. A., plata ajutoarelor se va efectua tot ca efect al unor dispozitii legale și NU în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciază că, instanța nu poate să rețină în sarcina celor doi pârâți "refuzul acordării acestor ajutoare" către reclamant și nici plata acestora, întrucât actele normative menționate mai sus, sunt în vigoare și produc în continuare efecte juridice, aspect pentru care solicită să se respingă acest capăt de cerere ca nefondat.
II.2. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul solicită instanței ca prin sentința ce va pronunța să oblige D. B. și M.I.R.A. la plata dobânzii legale (dobândă penalizatoare) aferentă sumelor indicate la petitul nr.l pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte și până la data plății efective a acestor ajutoare, calculată la nivelul ratei dobânzii de referință a B. N. a R. plus 4 puncte procentuale aplicate asupra cuantumului sumelor datorate, solicită instanței respingerea acestuia ca neîntemeiat, din următoarele considerente:
1. Prin dispozițiile L. nr. 2., legiuitorul a stabilit doar .că polițiștii beneficiază de un ajutor (dintre cele prevăzute la art. 20 alin. (1) și alin. (2), fără a face trimitere la obligativitatea acordării acestora la/până la o anumită dată (dată care ar fi devenit astfel scadentă în înțelesul legii), după cum nu s-a precizat, de altfel, faptul că ele sunt purtătoare de dobânzi legale penalizatoare. Or, ar fi absurd din moment ce statul a înteles să ajute, să sustină material persoanele aflate în situatiile de referintă, să fie retinute în sarcina acestuia, penalităti și dobânzi legale.
Cu alte cuvinte, ajutoarele nu pot fi echivalate drepturilor bănești care ar rezulta din neachitarea unor obligații bănești de natură salarială la care face trimitere reclamantul, respectiv întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Pe de altă parte, acest capăt de cerere ramane fără obiect în conditiile admiterii) susținerilor pârâtei și respingerii ca nefondat a primului capăt de cerere.
2. Reclamantul solicită admiterea acțiunii apreciind că a fost prejudiciat prin neacordarea ajutoarelor, împrejurare ce constituie o ingerință a statului în dreptul la respectarea bunurilor, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În situația de față, pentru ca ingerința să fie compatibilă cu Convenția
și jurisprudența C.E.D.O., aceasta trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții: să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes general, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, adică să releve un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Mai mult decât atât, jurisprudența C. statuează că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniului exercițiului bugetar. Rolul Curții nu este acela de a verifica În ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situației În care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Așa cum a precizat mai sus, în aceste conditii trebuie avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o I. statelor în stabilirea propriilor politici în această materie, marjă care considerăm că este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecintele pe care criza economică internatională le produce asupra deficitului bugetar.
Dacă am raționa în sens contrar, adică în sensul că ajutoarele acordate la ieșirea la pensie nu se pot acorda printr-o lege edictată de stat în condițiile în care există o criză economică mondială, fiind în pericol stabilitatea economică a statului, s-ar ajunge la situația în care, în virtutea Convenției statele nu ar mai putea legifera în viitor asupra neacordării ajutoarelor la ieșirea la pensie sau eliminării unor beneficii sociale, indiferent de situația economică sau socială concretă și asta în condițiile în care C.E.D.O. nu a reglementat expres acest domeniu.
Așadar, prin actele normative invocate mai sus, legiuitorul a fost nevoit să ia măsuri pentru restrângerea exercițiului bugetar datorită crizei economice, care s-au răsfrânt atât asupra salariilor (prin reducerea acestora cu 25%), și a pensiilor, cât și asupra ajutoarelor de referință.
3. Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art. 1 alin.( 1) din
Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, stabilesc faptul că "părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești". A., în considerarea acestora, precizăm că între reclamant și instituția noastră nu a fost încheiată nicio convenție, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă plata unor ajutoare, un sprijin material, care se acordă în baza unui act normativ, nu în baza unor convenții.
Or, raportul juridic încheiat/existent între reclamant și M. a fost unul de muncă/serviciu, acesta având calitatea de funcționar public cu statut special (polițist), iar instituția pârâtă având calitatea de angajator. A., această dobândă nu poate fi solicitată în nici un caz unei instituții publice, care este ținută să acorde ajutoarele de referință în functie actele normative în vigoare.
Având în vedere cele de mai sus, solicită instanței să respingă și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
II.3. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că, întrucât instituția pârâtă nu se face vinovată de faptul că reclamantul s-a adresat instanței pentru neplata ajutoarelor, cunoscând faptul că acestea se acordă în baza unor dispoziții legale (nemo censetur ignorum legem) și nu în baza unei hotărâri judecătorești, reiese în mod clar și fără echivoc, că acesta, în momentul formulării cererii de chemare în judecată și-a asumat și plata acestora.
Având în vedere cele menționate mai sus, învederează onoratului complet investit cu judecarea cauzei faptul că nu se poate pretinde unei părți într-un proces plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât aceasta nu se face vinovată față de susținerile reclamantului (instituția pârâtă nu "refuză nejustificat" acordarea ajutoarelor de referință, așa cum susține acesta în mod tendențios, ci aplică întocmai dispozițiile legale în materie), solicităm instanței să respingă și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului B. N.
In sustinerea pozitiei sale procesuale solicită instanței a constata faptul că reclamantul se prevalează în mod eronat de prevederile art. 20 alin. (1) al Cap. II din Anexa VII la L. nr. 2. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, întrucât prevederile legale în cauză nu se aplică persoanelor care și-au încetat raporturile de serviciu cu M. în anul 2011, întrucât, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din L. nr. 2. privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a intrat în vigoare la data de (...), "in anul 2011. dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau. după caz. indemnizatiilor la ieșirea la pensie. retragere. incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică ".
Ține să sublinieze că prevederile sus-mentionate nu se pot interpreta
În sensul că ar suspenda acordarea "ajutoarelor sau. după caz. indemnizatiilor la ieșirea la pensie. retragere ori la trecerea in rezervă ", întrucât, prin acestea, se statuează o nouă stare de fapt și de drept, prin care pe parcursul anului 2011 prevederile art. 20 alin. (1) al Cap. II din
Anexa VII la L. nr. 2. sunt lipsite de orice efecte juridice.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 9 din L. nr. 2. privind aprobarea
Ordonanței de urgență a G. nr. 8. pentru completarea art. Il din Ordonanța de urgenta a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizatiile la ieșirea la pensie, retragere, Încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea În rezervă".
Așadar, raportat la considerentele prezentate, solicită instanței a constata faptul că, o eventuală admitere a pretențiilor reclamantului ar determina o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, precum și, corelativ, prejudicierea M., prin instituirea obligației la plata lucrului nedatorat în sarcina instituției pârâte.
Față de cele Î., solicită instanței a constata că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și să se respingă ca atare.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele
Asa cum rezulta din refuzul paratei de randul 1 de a solutiona cererea formulata de catre reclamant in sensul platii ajutoarelor prevazute de art. 20 din anexa VII din L. 2. (f. 9,12)cit si din intimpinarile formulate de catre parati reclamantul a avut calitatea de politist in cadrul MAI-DEPABD.
Raportul sau de serviciu a incetat la data de (...) in baza dispozitiei directorului DEPABD ca urmare a implinirii stagiului minim de cotizare in specialitate si cu reducerea varstei standard de pensionare necesare pensiei pentru limita de varsta .
Conform art. 20 alin. 1 si 2 din anexa VII a L. 2. la incetarea raporturilor de serviciu de drept la pensie respectiv la pensie de serviciu politistii beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza sau salariul functiei de baza si vechimea efectiva iar cei care s-au pensionat inainte de implinirea varstei limita de pensionare au dreptul si la un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza .
Reclamantul se incadreaza in ambele ipoteze expuse de alineatele 1 si
2 ale art. 20 din anexa nr. VII la L. 8. fiind politist caruia i-a incetat raportul de serviciu cu drept de pensie de serviciuu inainte de implinirea varstei standard de pensionare,aspecte necontestate de parati .
Refuzul paratilor de plata a acestor drepturi pe perioada (...) si pana in prezent se intemeiaza asa cum rezulta din refuzul de la f. 12 pe prevederile art. 13 alin. 1 din L. 2. si art. 9 din L. 2. .
L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede in art. 13 alin. 1 ca in anul
2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
L. nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 8. pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar in art. 9 prevede ca in anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Analizind ambele prevederi cuprinse in art. 13 alin. 1 din legea 2. si art. 9 din L. 2. rezulta ca in cuprinsul acestor texte de lege nu se arata expres ca se suspenda aplicarea dispozitiilor legale privind acordarea ajutoarelor ci se arata ca aceste prevederi nu se aplica in anul 2011 respectiv nu se acorda in anul 2012 .Ca atare intentia legiuitorului nu a fost aceea de suspendare a acestor prevederi legale intrucit in masura in care s- ar fi dorit acest lucru s-ar fi folosit sintagma de suspendare asa cum s-a intimplat in multe alte cazuri si nu sintagmele care semnifica ca aceste ajutoare nu se dau, respective ca legislatia care le reglementeaza nu se pune in practica, nu i se da efect juridic .
In L. 2. sintagma de "nu se aplica"; este folosita si in art. 4 din aceasta lege cu acelasi sens de a nu se da efect juridic unei prevederi legale in anul
2011 respectiv se prevede ca nu se aplica valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la L.-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru altfel spus in anul 2011 salarizarea se face dupa alte criterii decit cele sus indicate .
In L. 2. sintagma de"; nu se acorda"; se foloseste cu acelasi sens in art. 7 care prevede ca in 2012 nu se acorda premii si prime de vacanta .
Avind in vedere sintagmele folosite de legiuitor in sensul ca aceste prevederi legale privind ajutoarele "nu se aplica "in 2011 respectiv ca ajutoarele "nu se acorda"; in 2012 si tinind cont de contextul economic si financiar in care au fost emise respectiv cele de diminuare a cheltuielilor bugetare intr-o perioada de criza economica este evident ca intentia legiuitorului a fost aceea ca pentru persoanele carora le inceteaza raportul de serviciu cu drept de pensie in anul 2011 si 2012 aceste drepturi sa nu le mai fie acordate ,resursele financiare ce trebuiau a fi folosite in acest sens urmind a fi alocate in alta parte .
Ca atare desi sintagmele folosite in anul 2011 si 2012 difera ele au acelasi scop mai sus mentionat .De altfel si in vorbirea curenta a aplica are si sensul de a da notiunile efiind asadr similare .
Un alt argument in sensul ca aceste acte normative nu reprezinta doar o suspendare a acestor drepturi porneste de la ratiunea acordarii acestui ajutor la incetarea raporturilor de serviciu sau la trecerea in rezerva sau in retragere care este aceea de a permite persoanei respective o acomodare mai usoara la noul statut respectiv un supliment financiar in aceste sens pe langa pensie in speta .A. de esenta lor este acordarea acestor ajutoare la data incetarii raportului de serviciu.Avind in vedere aceasta ratiune a acordarii lui o suspendare a platii acestuia si o plata ulterioara ar fi lipsita de finalitatea urmarita la momentul reglementarii sale si totodata ar duce la o cheltuiala bugetara suplimentara si lipsita de eficienta intr-o perioada de criza financiara .
Aceste prevederi nu abroga prevederile cuprinse in art. 20 din titlul VII al L. 2. ci doar restring exercitiul acestor drepturi in anii 2011 si 2012 prevazind -anterior pensionarii reclamantului- inaplicabilitatea acestor prevederi legale in acest interval de timp .
Aceasta restrangere este in concordanta si cu prevederile art. 1 din
Primul Protocol aditional la C. intrucit chiar daca exista o restrangere a unor drepturi ,aceasta restrangere este prevazuta de lege ,urmareste satisfacerea unui interes general acela de reducere a cheltuielilor bugetare intr-o perioada de recesiune economica la nivel mondial ,reducere necesara pentru a mentine functionaresa institutiilor statului si a nu ajunge in colaps financiar .Totodata in aceasta materie statul beneficiaza de o larga marja de apreciere iar intre interesul general urmarit si interesul reclamantului exista un echilibru, reclamantul nefiind obligat sa suporte o sarcina exorbitanta intuciit dreptul sau la pensie care este dreptul principal o data cu incetarea raportului de serviciu nu i-a fost redus ci doar beneficiile adiacente acestui drept si care se acordau de catre stat suplimentar intr-o perioada de normalitatea economica si financiara .
Chiar si in ipoteza in care s-ar imbratisa teza reclamantului ca aceste prevederi ale art. 13 alin. 1 din L. 2. sunt prevederi ce suspenda un act normativ anterior ,pe aceasta linie de gandire acelasi caracter trebuie acordat si prevederilor cuprinse in art. 9 din L. 2. nefiind posibil ca doua acte normative care nici unul nu foloseste sintagma de "se suspenda "; ci sintagmele mentionate si care sunt similare sa fie interpretate unul in sensul ca are efect suspensiv si altul ca are efect de restrangere a drepturilor pentru un anumit an .Si in aceasta situatie obligarea la acest moment a paratilor la plata acestor drepturi nu ar fi posibila decit dupa finalul anului
2012 si in lipsa unui alt act normativ suspensiv .
Petitele principale fiind nefondate aceeasi solutie urmeaza a fi data si petitelor accesorii cuprinse la punctele 2 si 3 din obiectul actiunii .
Avind in vedere aceste considerente instanta in baza tuturor prevederilor legale mai sus expuse si a art. 109 din L. 188/199,art. 8,18 din L. 5. va respinge actiunea in contencios administrativ ca nefondata .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str.N., nr.14, ap.39, jud.C. în contradictoriu cu pârâții D. PENTRU E. P. ȘI A. B. DE D. - D. cu sediul în B., str.O. M., nr.2, sector 6 și M. I. ȘI R. A. cu sediul în B., P. R., nr.1A, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, A. A. M. M. N. Țâr
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
