Sentința nr. 270/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 270/2012
Ședința ata de 04 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC P. F. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal cerere de suspendare - art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) se înregistrează la dosarul cauzei, din partea pârâtei D. G. a F. P. C. întâmpinare, într-un singur exemplar, transmis prin fax, iar la data de (...) reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 martie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată la (...) de reclamanta SC P. F. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. s-a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. F-CJ 1063 din (...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare s-a arătat că prima condiție de admisibilitate, cea a sesizării organului emitent al deciziei este îndeplinită, contestatoarea a formulat contestație în termenul legal, fiind înregistrată sub nr. 3473/(...), iar până la acest termen organul fiscal, prin D. de soluționare a contestațiilor, nu a soluționat această contestație.
De asemenea, este în măsură să facă și dovada achitării cauțiunii, în cuantumul ce va fi stabilit de către instanță.
Cu privire la condiția cazului bine justificat și prevenirea pagubei iminente, s-a relevat că pentru a putea dispune suspendarea trebuie analizată aparența de nelegalitate a actului fiscal atacat.
D. de impunere, care constituie titlu executoriu, este lovită de nulitate absolută datorită lipsei semnăturii organului fiscal și este emisă cu încălcarea dreptului la apărare. T. este netemeinică și nelegală, fiind reținute sume în sarcina reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor codului fiscal și codului de procedură fiscală.
În privința condiției prevenirii unei pagube iminente, s-a susținut, conform celor relevate atât prin acțiunea introductivă, cât și prin prisma considerentelor dezvoltate în fața instanței, că această condiție este îndeplinită din perspectiva faptului că este iminentă intrarea societății în procedura insolvenței, cu efecte ireversibile în privința acesteia. De asemenea, se vorbește deja o pagubă efectivă iar nu una iminentă, fiind începută executarea silită a societății contestatoare. Deși reclamanta achită lunar sumele cu titlu de impozite, șomaj, TVA, etc. toate aceste sume, aferente lunii decembrie, ianuarie și februarie, nu sting debitele curente ale societății și se impută asupra sumei ce face obiectul deciziei de impunere nr.
1.. Drept urmare, la fișa fiscală, ca un prejudiciu suplimentar față de sumele reținute nelegal și care dacă vor fi executate, se va ajunge în situația de a se crea un prejudiciu major față de societate, aceasta înregistrează noi debite, dar nu ca urmare a neplății, ci ca urmare a împrejurării că imputarea lor nu s-a făcut corect, în sensul că nu s-au stins obligațiile curente ci s-au stins obligațiile născute din decizia de impunere nr. 1..
De aici rezultă pentru reclamantă noi debite, noi penalități și noi majorări de întârziere. A. apare ca fiind restantă la impozitul pe profit deși a plătit impozitul pe profit, însă imputația s-a făcut asupra obligațiilor născute prin decizia contestată.
În plus, s-a arătat măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile și asupra bunurilor mobile aflate în patrimoniul societății sunt suficiente pentru a satisface creanța organului fiscal, aceasta fiind acoperită în proporție de 162 %. A., chiar în ipoteza în care se dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1. privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, organul fiscal are asigurată executarea creanței în procentul arătat.
P. D. G. A F. P. A J.I C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea cererii de suspendare formulata de SC P. F. SRL, privind decizia de impunere nr. 1063/(...) emisa de institutia pârâtă.
În motivare s-a arătat, pe de o parte, că motivele pe care reclamanta își bazează teza aparenței de nelegalitate nu pot fi antamate în această procedură sumară, iar pe de altă parte, că, din punct de vedere formal, carențele sesizate nu se regăsesc în ceea ce privește exemplarul aflat în original la dosarul fiscal constituit ca urmare a inspecției, fiind comunicat ulterior și petentei, în această formă.
De asemenea, nici cea de-a doua conditie, a pagubei iminente nu este indeplinita, deoarece plata impozitelor si taxelor constituie o obligatie legala si nu ar trebui sa fie de natura a provoca vreo paguba, acestea fiind determinate prin raportare la activitatea desfasurata de contribuabil.
Reclamanta S.C. P. F. S.R.L. a formulat și concluzii scrise.
Constatând că petenta și-a îndeplinit obligația de consemnare a cauțiunii, în cuantumul ce a fost stabilit de către instanță (f. 292-294, vol. I), Curtea reține următoarele:
Conform susținerilor pârâtei, la data de (...), a fost emis raportul de inspecție fiscala nr.979 care, la cap.VI, nu a cuprins concluzii asupra punctului de vedere al contribuabulului, întrucât organele de control nu au intrat in posesia punctului de vedere referitor la proiectul raportului de inspectie fiscala depus de agentul economic.
In baza acestui raport a fost emisa decizia de impunere nr.1603/(...), prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei debite totale în sumă de
1.606.778 lei, si decizia de nemodificare a bazei de impunere nr.1064/(...).
0rganele de control autosesizand eroarea au emis ulterior un nou raport de inspecție fiscală, purtând același nr. si dată, dar listat la (...). Cele doua rapoarte de inspecție fiscala si decizia de impunere au fost comunicate agentului economic la data de (...).
In baza celui de-al doilea raport de inspectie fiscală, a fost emisa o decizie de impunere purtând același nr. si dată, listată in (...), care conține si mențiuni privind audierea contribuabilului, transmisă acestuia prin posta cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire. P. relevă că decizia de impunere se refera la aceeasi stare de fapt fiscala si contine aceleasi constatari si cuantum al obligatiilor fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere comunicata la data de (...), agentul economic nefiind lezat în nici un fel.
Împotriva deciziei de impunere, petenta a formulat contestație, care nu a fost soluționată până la momentul introducerii prezentei acțiuni.
În acest context, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr.
554/2004, a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere, până la pronunțarea instanței de fond, relevând că aceasta este nelegală, viciile sesizate fiind atât de natură formală, cât și de fond.
Cu privire la condițiile de fond pentru admiterea cererii de suspendare, s-a relevat există un caz bine justificat, măsura solicitată fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la prima dintre acestea, se arată că analiza ei se poate realiza numai printr-o cercetare a aparenței de nelegalitate a actului administrativ fiscal, fără a intra în cercetarea de fond a motivelor de nelegalitate a D. nr. 1063/(...) invocate în cadrul contestației.
Continuându-se acest raționament, se afirmă că în prezenta cauză aparența de nelegalitate se impune cu forța evidenței având în vedere următoarele aspecte:
- decizia de impunere nr. 1063/(...) - decizie ce reprezintă titlu executoriu începând cu data de 20 ianuarie 2012 - este lovită de nulitate absolută, datorită faptului că pe aceasta nu apare semnătura persoanei care reprezintă organul fiscal.
- această nulitate absolută este prevăzută de dispozițiile art. 46 din
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Drept urmare, decizia nulă absolut nu poate produce nici un efect, nici în prezent, nici în viitor, față de reclamantă, dar, cu toate acestea, în mod nelegal, această decizie nulă absolut a fost pusă în executare de organul fiscal
- decizia nr. 1063/(...) a fost emisă cu încălcarea dreptului la apărare a contribuabilului, fiind încălcate dispozițiile art. 9, art. 43, alin. 2, lit. j și art. 107 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
- decizia nr. 1063/(...) este netemeinică și nelegală sub aspectul fondului, prin aceasta fiind reținute în sarcina reclamantei sume suplimentare reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată, majorări și penalități de întârziere, cu încălcarea normelor fiscale prevăzute de Cod fiscal și Cod procedură fiscală.
Ca aspecte generale de netemeinicie, amintește următoarele:
- organul fiscal, nu a analizat toate stările de fapt și toate raporturile juridice relevante pentru impunere, fiind încălcate dispozițiile art. 94, art. 105 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și dispozițiile Ordinului nr. 1181/2007 emis de A.
- organul fiscal nu a analizat toate documentelor justificative și evidențele financiar-contabile care constituie mijloace de probă și sunt relevante pentru stabilirea corectă, exactă și legală a drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind încălcate dispozițiile pct. 102.1 din HG nr.
1050/2004 Normele Metodologice pentru aplicarea OG nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală.
- organul fiscal nu a indicat temeiurile legale în baza cărora s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare
- organul fiscal a anulat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pornind de la constatări de fapt eronate și de la aplicări eronate ale textelor legale, înlăturând nelegal unele documente justificative.
Curtea reține că art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin urmare, prima chestiune ce trebuie discutată este cea referitoare la "existența unui caz justificat", de natură să zdruncine prezumția de legalitate a actului administrativ și să fundamenteze o soluție de admitere a cererii de suspendare.
Așa fiind, se constată că cerința cazului bine justificat este reliefată prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din același act normativ, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului, cu privire la care există o îndoială serioasă, ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
Or, nu pot fi ignorate apărările referitoare la incidența în cauză a prev. art. 46 C.pr.fisc., din moment ce exemplarul care a fost inițial comunicat reclamantei, depus la dosar la filele 59-69, vol. I, nu poartă semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal, nefiind incident cazul de excepție prevăzut de textul art. 43 alin. 3 din același act normativ.
Așa fiind, având în vedere sancțiunea care a fost impusă de legiuitor pentru nerespectarea acestui text legal, Curtea apreciază că se impune a fi constatată ca fiind îndeplinită cerința cazului bine justificat, chiar ca urmare a unei analize sumare, care respectă limitele impuse de textul art. 14 din LCA.
Procedând, în aceleași condiții, la analiza apărărilor formulate de către pârâtă pe marginea acestor aspecte, Curtea apreciază că starea de fapt relevată de către reclamantă se verifică prin prisma documentelor depuse la dosarul cauzei, fiind discutabilă posibilitatea organului fiscal de a îndrepta, ulterior comunicării actului administrativ-fiscal, viciile, de formă sau de fond, mai ales în situația în care acestea sunt sancționate cu nulitatea absolută. De altfel, instanța ce va fi învestită cu acțiunea în contencios fiscal va fi singura în măsură să se pronunțe și să analizeze, în substanță, atât cele invocate de către petentă cât și cele relevate în apărare, inclusiv referitoare la exemplarul rămas în dosarul constituit de către organele fiscale, în urma controlului.
Aceste considerente sunt valabile, în egală măsură, și în ceea ce privește mențiunile referitoare la audierea contribuabilului, care nu apar în actul administrativ fiscal care a fost listat și comunicat inițial, ea nefiind inserată nici în exemplarul RIF care a stat la baza emiterii lui, respectiv în cel listat la data de (...), ora 12,26 (f. 74-79), singurul înscris de această factură care apare ca fiind emis anterior deciziei de impunere.
Desigur că o analiză detaliată a semnificației tuturor înscrisurilor întocmite de pârâtă nu poate fi efectuată în această procedură sumară, fiind atributul exclusiv al instanței care va fi sesizată cu acțiunea pe fond.
Până la acel moment însă, aparența este în sensul în care este incident unul dintre motivele de nulitate expresă instituit prin textul art. 46
C.pr.fisc., nefiind luat în considerare nici punctul de vedere al contribuabilului. A., rolul acestuia din urmă nu este numai acela de a-i acorda petentei posibilitatea să poată răspunde punctual cu privire la faptele concrete care îi sunt imputate, fiind necesar și ca autoritatea competentă să cunoască aceste observații, pentru a putea ține cont de ele în mod util, acesta fiind și rostul prev. art. 9 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește restul apărărilor din acțiunea introductivă, Curtea constată însă că opinia divergentă între petentă și organul fiscal este generată de interpretarea și aplicarea unor texte din dreptul intern, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare neputând face o analiză exhaustivă a dispozițiilor legale incidente în ceea ce privește fondul litigiului. Totuși, se constată că argumentele invocate sunt serioase și documentate, nefiind niște simple apărări de circumstanță.
Desigur, nu poate fi înlăturată de plano prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, dar Curtea apreciază că instanța care judecă cererea de suspendare nu trebuie să soluționeze fondul raportului juridic litigios, ci doar să aprecieze în ce măsură considerentele de nelegalitate invocate sunt de natură să producă „îndoiala serioasă";, reținându-se, prin prisma celor mai sus expuse, că aceasta este incidentă în cauză.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, motive pentru care se va aprecia că în cauză este incident textul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că art. 2 alin.1 lit. „ș"; din același act normativ definește „paguba iminentă"; ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
In cauză, cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada instituirii măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri imobile și mobile, fiind iminentă începerea efectivă a vânzării la licitație publică a acestora.
Petenta relevă că valoarea lor este mai mult decât suficientă, satisfăcătoare pentru executarea obligațiilor fiscale suplimentare reținute, în măsura în care aceste obligații vor fi menținute după judecarea irevocabilă a contestației promovate împotriva D. nr. 1063/(...). Or, valoarea bunurilor imobile și mobile (mijloace de transport) asupra cărora organul fiscal a instituit sechestru reprezintă peste 169 % din valoarea debitelor suplimentare stabilite.
Ca atare, prin instituirea măsurilor asigurătorii, organele fiscale și-au conservat toate șansele pentru recuperarea sumei stabilite prin actul fiscal a cărei suspendare se solicită, iar cauțiunea depusă la dosar de către petentă va putea fi folosită pentru acoperirea integrală a eventualului prejudiciu suferit ca urmare a măsurii adoptate de instanță.
Pe de altă parte, paguba iminentă ar putea fi prezumată în situația în care se va trece la scoaterea la vânzare a unor bunuri din proprietatea petentei, ceea ce ar determina alte cheltuieli cu evaluarea și vânzarea efectivă, iar în situația în care, în urma soluționării contestației pe fond, s-ar ajunge la anularea ori modificarea actului administrativ fiscal, un astfel de prejudiciu s-ar localiza inclusiv în patrimoniul organului de executare, prin eventuala întoarcere a executării.
Reclamanta relevă cu temei că în prezenta cauză există două tipuri de prejudicii: unul direct, cauzat de punerea în executare a D. nr. 1063/(...), și altul indirect, cauzat de modalitatea de punere în executare a acestei decizii, prin imputarea tuturor sumelor achitate de reclamantă, asupra sumelor reținute prin D. nr. 1063/(...).
În concret, toate plățile curente efectuate de reclamanta cu privire la impozitul pe profit și contribuții salariale lunare datorate, deși au fost realizate pentru stingerea obligațiilor fiscale curente aferente lunilor decembrie 2011, ianuarie 2012 și februarie 2012, au fost imputate, de către organul fiscal, asupra sumelor reținute prin D. nr. 1063/(...), nu asupra datoriilor fiscale curente pentru care de fapt s-au efectuat aceste plăți de către reclamantă.
Drept urmare, prin faptul că organul fiscal a procedat și procedează în continuare la imputarea sumelor plătite de reclamanta pentru stingerea obligațiilor curente, asupra sumelor reținute prin D. nr. F-CJ 1..11.201, nu asupra debitelor curente, reclamanta ajunge în situația de a înregistra noi debite, noi restanțe la plata impozitului pe profit și a contribuțiilor salariale lunare, debite care sunt purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere.
Prin acest mod de imputare a sumelor achitate de reclamantă pentru stingerea contribuțiilor salariale curente, asupra debitelor suplimentare reținute prin D. nr. 1063/(...), pe de o parte, este afectată reclamanta prin faptul că suportă dobânzi și penalități în mod injust, iar pe de altă parte, sunt afectați angajații acesteia, deoarece contribuțiile salariale achitate de reclamanta în numele acestora nu sunt evidențiate ca atare.
Mai mult decât atât, subliniază faptul că aceste noi debite purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere se alătură dobânzilor și penalităților generate de sumele suplimentare de plată reținute de organul fiscal prin D. nr. F-CJ 1063/(...), dobânzi și penalități în cuantum de peste 20.000 lei lunar.
Tot în această ordine de idei, se mai subliniază organul fiscal a procedat la compensarea taxei pe valoarea adăugată care trebuia restituită reclamantei cu sumele de plată suplimentare reținute prin decizia de impunere, în sumă de 64.947 lei reprezentând TVA de rambursat reclamantei conform decontului din luna februarie 2012.
Reclamanta a oferit, la solicitarea instanței, și date suplimentare legate de situația sa economică și financiară actuală, relevând că are în derulare două contracte perfectate pe perioade mai lungi, realizând venituri și din activitatea de transport rutier de persoane pe rute prestabilite (tip abonament) și activitate de alimentație publică - restaurant - pe bază de servire directă cu comenzi (fără contracte perfectate în formă scrisă).
S-a mai arătat că reclamanta deține un parc auto ce cuprinde un număr de 25 de autovehicule de transport persoane aflate în funcțiune, alături de alte mijloace de transport persoane și mărfuri aflate în conservare ca urmare a reducerii activității de transport, având un număr de 20 de angajați cu contract individual de muncă.
De asemenea, din analiza comparativă prezentată de către petentă, în ceea ce privește veniturile și cheltuielile aferente perioadei noiembrie 2011- februarie 2012, cuprinsă în concluziile scrise, rezultă că deși cheltuielile sunt mai mici decât veniturile, diferența nu este semnificativă, pentru a se putea presupune că reclamanta va fi în măsură, într-un interval rezonabil de timp, să-și achite debitele impuse, astfel încât este iminentă declanșarea procedurii de executare silită a bunurilor sechestrate, în lipsa cărora este previzibil că societatea va intra în incapacitate de plată.
Așadar, făcându-se dovada existenței celor două condiții impuse de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare privind contenciosul administrativ, în baza prev. art. 14 alin. 2-4 din același act normativ, se va admite ca fiind întemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal și se va dispune ca atare.
În baza prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., va fi obligată pârâta să achite reclamantei cheltuielile de judecată parțiale în sumă de 5000 lei (f. 23, vol. II), onorariu avocațial, aplicarea acestui text legal fiind realizată de instanță prin raportare la obiectul și complexitatea cauzei, cuantumul acordat fiind apreciat ca rezonabil, din perspectiva ambelor părți litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Admite cererea formulată de reclamanta SC P. F. SRL cu sediul în C.- N., str.S., nr.26, jud.C. în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. C. cu sediul în C.-N., P. A. I., nr.19, jud.C. și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F. 1063 din
(...) emisă de pârâta D. G. A F. P. A J. C. - AIF, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a ei.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./2(...)
.