Sentința nr. 288/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.288/2012
Ședința publică din data de 09 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. DE S. A C., având ca obiect obligația de a face - soluționare contestație administrativă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat F. B. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 09 aprilie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei A. N. DE A. F., din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și arată că nu dorește un termen pentru studierea întâmpinării, fiind în măsură să răspundă și la posibila excepția de prematuritate invocată prin întâmpinare, arătând că este discutabil dacă este o excepție sau o apărare de fond .
Nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, reprezentantul reclamantei solicită cuvântul pe fond.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 70 C.pr.fiscală coroborat cu art. 10 din Legea nr.5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta acțiune și reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond, cu mențiunea ca în prealabil să se pună concluzii asupra a ceea ce partea consideră a fi o excepție de prematuritatea .
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea posibilei excepție de prematuritate și admiterea acțiunii.
În susținere arată că potrivit dispozițiilor legale, în finalul deciziei de impunere se menționează că împotriva acesteia se poate face contestație, în termen de 30 de zile, la organul fiscal emitent și că prin urmare reclamanta nu era obligată să o înregistreze la organul competent, ci la organul emitent, urmând ca decizia motivată împreună cu contestația formulată să fie înaintată organului competent să o soluționeze.
Arată că reclamanta din precauție a înregistrat-o și la A. iar pentru nesoluționare contestației, după termenul special de 45 de zile, reclamanta a s- a adresat instanței de judecată.
La solicitare instanței de a-și exprima poziția procesuală cu privire la susținere pârâtei că termenul de 45 de zile reprezintă un termen de recomandare, reprezentantul reclamantei învederează instanței că acesta nu este un termen de recomandare ci un termen de procedură care îi garantează reclamantei dreptul la justiție, că A. nu poate soluționa oricând contestația, că dacă ar fi un termen de recomandare ar interveni termenul de 30 de zile care ar fi mai scurt și că ar însemna să ajungem la justiție când dorește A.-ul.
Arată că dacă nu ar fi formulat cererea probabil s-ar fi soluționat în 6-9 luni.
La finalul dezbaterilor s-a prezentat reprezentanta pârâtei, consilier juridic L. D. care depune delegația de reprezentare și solicită a fi luată prezentă.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. DE S. A C. se solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să solutioneze contestatia administrativa inregistrata de reclamantă sub nr. 1774 la data de (...) la D. G. a F. P. C. împotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr.1092 din (...) si a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr.1 093 din (...), ambele emise in baza Raportului de inspectie fiscala generala nr.1007 din (...); obligarea pârâtei la plata unei penalitati de 1.000 ron pe zi întârziere calculată de la data rămânerii irevocabile a hotarârii cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin A. de I. F. nr. F-CJ-145 emis la data de (...) înregistrat la S. S. sub nr. 14076 din (...) a fost informata ca incepand cu data de (...) va incepe inspectia fiscala generala, perioada controlata urmand a fi (...) - (...) (cu privire la unele impozite si taxe) respectiv (...) (pentru alte impozite si taxe). Reclamanta nu a cerut amanarea inceperii inspectiei.
Ca rezultat al acestei inspectii, la data de (...) i-au fost comunicate sub semnatura D. de impunere nr.l 092 din (...), D. de nemodificare a bazei de impunere nr.l093 din (...) si Raportul de inspectie fiscala generala nr.l007 din (...). Prin cererea inregistrata sub nr. 1774, la data de (...) reclamanta a înregistrat în termen legal la D. G. a F. P. C. o C. împotriva actelor administrativ fiscale emise în urma controlului fiscal de fond respectiv D. de impunere nr.l092 din (...), D. de nemodificare a bazei de impunere nr.l 093 din (...) si Raportul de inspectie fiscala generala nr.l 007 din (...).
Până în prezent reclamantei nu i-a fost comunicată nicio decizie privind soluționarea contestației și nici nu i-au fost solicitate alte informații sau documente suplimentare.
Conform art.207 din Codul de procedura fiscală, contestația trebuie depusă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal. Trebuie subliniat că atât D. de impunere, D. de nemodificare a bazei de impunere cât si Raportu de inspectie au fost emise la data de (...).
Reclamanta a înregistrat Contestația la data de (...) la D. G. a F. P. C. Potrivit art.70 alin (1) din Codul de procedură fiscala organul fiscal, aici
D. G. DE S. A CONT. A ȚIILOR din cadrul AGENȚlEI NA ȚIONALE DE A. F., avea obligația să soluționeze contestația în termen de maxim 45 de zile, adică până cel mai târziu la data de (...).
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554 din 2004 a contenciosului administrativ, prin nesolutionarea in tennenul legal a unei cereri se intelege faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede un alt termen.
În speță, nesolutionarea contestatiei in termenul de 45 de zile - termen special reglementat de legea specială - o consideram nejustificată și abuzivă.
Având în vedere că pârâta D. G. DE S. A C. din cadrul A.. nu a soluționat contestația în termenul legal de 45 de zile, nerespectarea acestui termen deschide posibilitatea sa de a acționa pe cale contenciosului adminstrativ, incidente fiind dispozițiile art. 2 alin. 2 și ale art.8 alin.1 din Legea 5..
Se impune a se statua că procedurile administrative interne trebuie să fie gestionate de așa manieră încât să nu interfereze cu drepturile garantate particulari lor, în speță liberul acces la justiție garantat de art.21 din Constituția României precum și dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin nesoluționarea în termenul legal a contestației formulate se blochează accesul la justiție al sub scrisei, întrucât sesizarea unei instanțe competente în materie este condiționată soluționarea Contestației de către D. G. de S. a C. din cadrul Agenției Naționale de A. F..
Reclamanta a investit organul fiscal cu solutionarea contestației la data de (...), iar contestația nu a fost soluționată nici până la data introducerii prezentei acțiuni. În atare situație intervine și noțiunea de soluționare a cererilor într-un termen rezonabil.
"Asțfel, în practica pertinență a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că termenul rezonabil în materie civilă, ca noțiune autonomă Curtii, include și durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu de parcurgerea unei atare proceduri, caz în care calculul termenului rezonabil are ca punct de plecare data la care a fost sesizată autoritatea administrativă competență (CEDO, Hotărârea din (...) în cauza J.B. împotriva Franței parag.19).
Prin întâmpinarea formulată A. N. de A. F. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de S. A. S.
În motivare se arată că în ceea ce priveste motivele invocate de catre reclamanta, se solicită respingerea acestora si, pe cale de consecinta, sa se dispună respingerea ca neintemeiata a actiunii.
Astfel, cum si reclamanta sustine prin actiune, contestatia administrativa a fost depusa la D. a jud.C. in data de (...), potrivit stampilei registraturii, organ neeompetent in solutionarea eontestatiei formulata de reclamanta.
Astfel, contrar celor sustinute de catre reclamanta, termenul de 45 de zile, care reprezinta un termen de recomandare, incepe sa curga de la data de (...), data la care a fost inregistrata la organul de solutionare, respectiv D. G. de S. a C.
Consideră ca reclamanta a calculat eronat termenul de 45 de zile si mai mult de atat nu a avut in vedere faptul ca termenul prevazut de art.70 alin.1 din O.G. nr.9212003 privind Cpf, este un termen de recomandare pentru solutionarea cererilor depuse de contribuabili, in acelasi sens pronuntandu-se si I. Curte de C. si justitie prin D. nr.18212008 in dosarul nr.(...).
Mai mult de atat, art.70 alin.2 din O.G. nr.9212003 privind Cpf, prevede posibilitatea prelungirii termenului de 45 de zile "in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei ... ".
In ceea ce priveste capatul 2 de cerere prin care solicita obligarea DGSC la plata unei penalitati de intarziere, invederam instantei de judecata ca nu este datorata in cauza in primul rand fata de faptul ca solutionarea contestatiei reclamantei se afla inauntrul termenul de 45 de zile si in al doilea rand termenul de 45 de zile, asa cum am mentionat anterior, reprezinta un termen de recomandare neatragand nicio sanctiune.
Urmare celor mentionate anterior, solicită instantei de judecata respingerea si capatului 2 de cerere ca neintemeiat.
In concluzie, avand in vedere cele expuse anterior, va solicitam sa respingeti cererea de chemare in judecata formulata de catre S. A. S., ca neintemeiata.
Curtea în raport de excepția invocată de pârâtă și celelate susțineri și apărări reține următoarele :
Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii potrivit prevederilor art 205 Cod procedura fiscala.
Sensul dispozițiilor legale enunțate nu poate fi stabilit în maniera dorită de pârâtă , teza potrivit căreia exercitarea contestației nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, se interpretează prin raportare la prevederile L. 5..
Contestația formulată în baza lui art.205 si 206 Cod procedura fiscală
,este o procedura obligatorie în materia fiscala,posibilitatea atacari lor în contencios administrativ fiind posibila doar dupa parcurgerea de catre reclamanta a acestei proceduri conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.5. .
Reclamanta a înțeles să urmeze prevederile art.205 Cod procedură fiscală,în sensul de a contesta pe calea administrativ jurisdicțională măsurile fiscale dispuse prin actul administrativ de către organul fiscal însă urmare a nesoluționări contestației în termenul stabilit de norma de procedură fiscală a declanșat și demersul judiciar prezent în vederea valorificării drepturilor sale și pentru satisfacerea exigențelor impuse de textele legale enunțate anterior cu privire la procedură .
Contenciosul administrativ asigura reclamantei o cale efectivă de a se apăra de atitudinea autorității pârâte fundamentată pe dispozițiile art 8 din Legea nr.5.,astfel că sancțiunea pentru o eventuală nerespectare a termenelor de soluționare este solicitarea forței coercitive pentru obținerea dreptului său .
.
Obiectul cenzurii instanței de contencios poate fi doar decizia emisă de organele de soluționare în cadrul acestei proceduri fiind astfel asigurat liberul acces la justiție și a dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ de a obține recunoașterea dreptului pretins,anularea actului și repararea pagubei.
Textul art 7 din Legea nr .5. stabilește ternele pentru introducerea plângerii prealabile iar art 11din Legea nr .5. statuând : Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, evidențiază obligativitatea parcurgerii acestei proceduri , astfel că se poate reține că prin necomunicarea răspunsului reclamanta este în imposibilitatea exercitării drepturilor astfel stabilite . .
Instanța de contencios constituțional a reținut că nici o dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională a reținut că cererea de chemare în judecată trebuie să respecte atât condițiile intrinseci, cât și pe cele extrinseci, impuse de lege. Din dispoziția criticată rezultă că este vorba de o condiție extrinsecă ce trebuie respectată, și anume că sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile, fără a fi vorba însă de o jurisdicție specială administrativă. Astfel, nu se poate reține nici în acest caz o încălcare a art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată.
Curtea a mai reținut că nici dispozițiile din Codul de procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituție, republicată.
Textele din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, cu respectarea însă a termenelor de soluționare stabilite de legiuitor. .
Instanța raportat la considerentele evidențiate apreciază ca fiind judicioasă afirmația reclamantei potrivit căreia prin nesoluționarea în termenul legal a contestației formulate se blochează accesul său la justiție , întrucât sesizarea unei instanțe competente în materie este condiționată soluționarea Contestației de către D. G. de S. a C. din cadrul Agenției Naționale de A. F..
Aserțiunile pârâtei cu privire la caracterul de recomandare al termenului de 45 de zile nu au fost fundamentate prin argumente și nu pot fi acceptate ca valide .
Legiuitorul a definit prin art 2 lit h din Legea nr 5. , nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Dacă se admite teza pârâtei că termenul de 45 de zile nu ar fi decât unul de recomandare ar deveni incidente prevederile enunțate anterior și termenul de soluționare ar fi cel general de 30 de zile , care nu poate fi caracterizat ca fiind de recomandare atâta timp cât legiuitorul a stabilit că prin ignorarea acestuia autoritatea trece în sfera excesului de putere .
Pentru a se putea prevala de prevederile art.70 alin.2 din O.G. nr.9212003 privind Cpf, potrivi cărora există posibilitatea prelungirii termenului de 45 de zile "in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei ... " , pârâta ar fi trebuit să se afle în această situație și să valorifice anterior această posibilitate ceea ce în cauză nu s-a realizat .
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Caracterul de plină jurisdicție consacrat de art 18 din Legea nr 5. presupune că instanța de contencios administrativ este îndreptățită să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța de contencios administrativ nu se subrogă autorității publice ci obligă autoritatea la emiterea actului administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă
Considerentele evidențiate au relevat că excepția prematurității acțiunii apare ca nefondată în raport de etapa din procedura prealabilă în care se află reclamanta și dispozițiile legale enunțate și analizate anterior astfel că în baza art 137 C pr civ și art 18 din Legea nr 5. , va respinge excepția prematurității invocată de pârâtă și va admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL .
Cu privire la petitul privind plata penalităților de întârziere, instanța reține că pretențiile reclamantei vizând obligarea pârâtei în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.5. la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de penalități de întârziere a executării nu pot fi apreciate ca fiind de natura despăgubirilor pentru daune morale sau materiale cauzate de către autoritate acestea fiind în fapt daune cominatorii solicitate de reclamantă care apar ca fiind incompatibile cu normele care reglementează materia contenciosului administrativ și în raport de prevederile art.24 din Legea nr.5. astfel că acest petit urmează a fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge excepția prematurității invocată de pârâtă.
Admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL cu sediul în C.-N. str. R. nr.47, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. DE S. A C., cu sediul în B. str.A. nr.17, sector
5, având ca obiect obligația de a face - soluționare contestație administrativă.
Obligă pârâta A. N. DE A. F. - D. G. DE S. A C. să soluționeze contestația înregistrată sub nr.1774/(...) la D. C. împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.1092/(...) și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere 1093/(...) ambele emise în baza R.I.F.G. 1007/(...).
Respinge petitul privind plata penalităților de întârziere.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. M. C. L. F.
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./(...)
