Sentința nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 29/2012
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația formulată de reclamantul I. W. Z. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M.
- S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
În data de 17 ianuarie 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamantul I. W. Z.
În data de 17 ianuarie 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtului S. PENTRU I. AL J. C.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2012, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C.
Reclamantul I. W. Z. a solicitat, admiterea contestației anularea D. de returnare de pe teritoriul R. nr.1S47243j (...), obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere, având ca scop al șederii studiile, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocatial.
În primul rând, arată că nu pot fi primite apărările pârâtului Î. pe considerentele D. nr.291/2004 a C. C. a R. pentru simplul fapt că acestea se referă la neretroactivitatea unei legi și nu la o aplicare a legii - lege care este constituțională sub aspectul exigențelor impuse de art.15 alin.2 din Constituție
- cu Încălcarea principiului neretroactivitătii. Astfel, așa-zisa identitate de raționament considerată de pârât aplicabilă în prezenta cauză constituie o gravă confuzie între retroactivatea legii prin prisma dispozițiilor pe care le conține și aplicarea retroactivă a legii. Însăși Curtea Constituțională a reținut în considerentele aceleiași hotărâri că determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp; situatie în care nu se poate susține că măsura administrativă contestată s-ar circumscrie concluziilor instanței de contecios constituțional.
Potrivit dispozițiilor art.58 alin.2 din L. nr.84/1995, în vigoare la data înscrierii la studii a reclamantului, "În învățământul universitar de stat gratuit se percep taxe pentru: depășirea duratei de școlarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări reînmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, care depășesc prevederile planurilor de învățământ. De asemenea, se pot percepe taxe și pentru activități neincluse în planul de învățământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar. Rezultă implicit că, depășirea duratei de școlarizare este permisă, în lumina acestor dispoziții legale. Acest text de lege, este reluat de art.222 alin.2 din L. nr.1/2011.
În consecință, nu se poate afirma că repetarea anilor de studii echivalează cu neînregistrarea de progrese în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale; și În nici un caz nu se poate susține că repetarea anilor de studii echivalează cu o utilizare frauduloasă a scopului de studii câtă vreme nu s-a probat că șederea reclamantului pe teritoriul țării ar fi motivată de alte scopuri decât cel de școlarizare.
Susține pârâtul că legea nu recunoaște în mod expres un drept expres al străinului de a i se prelungi șederea în R., dispozițiile art.50 alin.1 din OUG nr.194/2002 fiind permisive și nu imperative.
Potrivit dispozițiilor art.52 alin.1 din OUG nr.194/2002, dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și condițiile speciale în funcție de scopul șederii ... prelungirea dreptului de ședere temporară se refuză.
Dispozițiile art.50 alin.1 din OUG nr.194/2002 trebuie interpretate raportat la dispozițiile art.52 alin.1 mai sus redate, în sensul că prelungirea dreptului de ședere nu poate fi refuzată câtă vreme sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. I. textul art.50 alin.1 coroborat cu art.52 alin.1 al OUG nr.194/2002, rezultă că posibilitatea prelungirii dreptului de ședere este prevăzută ca o facultate conferită de viza de lungă ședere; iar dacă legiuitorul ar fi Înțeles să lase acordarea dreptului de ședere la simpla apreciere a autorităților, n-ar mai fi prevăzut condiții pentru acordarea lui.
Pe această cale arătă că dreptul la prelungirea șederii sale pe teritoriul R. face parte dintr-o situație juridică complexă generată de actul juridic al acordării vizei de lungă ședere, act juridic care a luat naștere sub imperiul legii vechi, adică al OUG nr.194/2011 în vigoare la data de (...), fiind un drept câștigat. Conform dispozițiilor art.50 alin.1 și 2 din OUG nr.194/2011, străinilor care au intrat în R. în baza unei vize de lungă ședere li se poate prelungi dreptul de ședere temporară, succesiv, pentru perioade de până la un an.
Prevederea expresă a modului succesiv de prelungire a dreptului de ședere nu face decât să confirme faptul că fiecare prelungire solicitată în temeiul aceleiași vize de lungă ședere constituie un efect al acesteia și trebuie analizată prin prisma legii aplicabile actului juridic care a generat-o.
În cauza dedusă judecății, viza de lungă ședere împreună cu dreptul de prelungire succesivă a șederii temporare reprezintă o situație juridică care nu și-a produs toate efectele juridice sub imperiul aceleiași legi.
Aplicarea retroactivă a art.58 alin.l ind.l din OUG nr.194/2001 constă în aceea că decizia de returnare a fost emisă raportat la faptul că în acest interval de timp - scurs sub imperiul legii vechi - a repetat mai mult de un an de studii.
Sintagma «perioadă inițială" a fost introdusă prin L. nr.157/2011 și având în vedere că este prevăzută pentru finalizarea studiilor, se poate intui că se referă la perioada minimă pentru finalizarea studiilor. Chiar și din introducerea acestei sintagme, transpare concluzia că, nefiind prevăzută de legea veche, nu poate fi definită sau stabilită pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii noi.
L. nouă nu poate avea vocația de a infirma situațiile juridice anterioare, pentru că ar crea nesiguranță în circuitul civil și ar insufla neîncredere în lege întrucât ar dispărea orice posibilitate de previzibilitate și de stabilitate.
S. pentru I. al J. C. solicită respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare arată că raportat la condițiile de formă și de fond care trebuie îndeplinite pentru ca un act administrativ să fie temeinic și legal, trebuie să se constate că Decizia de returna re de pe teritoriul R. cu nr. 1547243 din 06 decembrie 2011 este imbatabilă din perspectiva acestor condiții. Practic, nu există nici un motiv pentru care instanța să anuleze acest act administrativ, prin prisma condițiilor legale de validitate ale actelor administrative.
Din perspectiva discuțiilor vizând prezumtivul caracter retroactiv nepermis al măsurii administrative: O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cel în aceste cazuri legea nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare , adică în domeniul ei propriu de aplicare";, această concluzie fiind desprinsă din Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004 a C. C. a R.. Instanța de contencios constituțional a menționat m mod expres că această abordare reliefează jurisprudenta sa constantă.
Identitatea de raționament aplicată în această cauză conduce clar la aceeași concluzie fapt pentru care aplicarea dispozițiilor art. 58 alin.1/1 din O. U.G. nr. 194/2002 în cazul reclamantului nu intră sub incidenta vreunei retroactivităti prohibită în sensul art. 15 alin. (2) din Constituția R..
În această ordine de idei, trebuie remarcat faptul că atât actul normativ cât și măsura în sine sunt în deplin acord cu concluziile retinute de C. C. a R. prezentare mai sus
Pe de altă parte, măsura luată nu este retroactivă deoarece autoritatea publică intervine într-un domeniu limitat, acordat prin lege în competanța sa materială exclusivă, respectiv reglementarea dreptului de ședere în R. în această ordine de idei, trebuie remarcat faptul că dreptul anterior al reclamantului de ședere în R. în scop de studii încetase încă din data de 01 noiembrie 2011, iar reclamantul a investit prin aplicația sa autoritatea publică doar la data de 09 noiembrie 2011
Tot în acest registru de discuții, mai trebuie arătat faptul că chiar dacă L. învătământului este dată din ianuarie 2011, retroactivitatea iese din discuție, deoarece perioada de studii, așa cum este ea reglementată legal, a cunoscut o continuitate, fiind preluată de această nouă lege. Astfel, anterior intrării în vigoare a actualei Legi nr. nr. 1/2011, actul normativ de resort era L. nr.
84/1995 , care la art. 67 prevedea expres că perioada de studii se întinde între
4 și 6 ani, în funcție de domeniu și specialitate, urmând ca prin H. de G. să fie stabilite detaliile. În consecință, prin H. nr. 6., A. 1, la pct. 21 se prevede ca perioadă de studii pentu farmacie 5 ani, iar la pct. 37 se prevede ca perioadă de studii pentru Medicină 6 ani. Toate aceste acte normative și reguli erau emise cu mult înaintea primei inmatriculări a reclamantului în R., erau funcționale și produceau efecte juridice, astfel încât în ceea ce privește reperele temporale, acestea au rămas neschimbate.
În concluzie, o caracteristică, o trăsătură definitorie și specifică a regimului juridic al străinilor în R. este restrictivitatea, în sensul că străinilor li se trasează în mod legal limite în care își pot exercita drepturile recunoscute și garantate constituțional.
Potrivit Legii nr. 1/2011, studiile din domeniul Farmacie se desfășoară în
5 ani universitari. Exprimarea legiuitorului se traduce prin alocarea de ani universitari necesari anilor de studii 1 - V.
Nu organul administrativ stabilește în mod arbitrar aceste reguli, ci legiuitorul. Autoritatea publică are doar datoria de a interveni și de a aplica legea, ceea ce a și făcut. Prin această intervenție, prin această măsură luată de un organ de specialitate, se transpune în practică voința legiuitorului. Nu este vorba de nici un abuz, nu se anulează și nu se contestă dreptul străinului de a studia în R. în continuare sau pe viitor, ci pur și simplu se realizează funcția statului suveran de control a imigrației.
Prin aplicarea legii, în aceste cazuri se intervine pentru a nu permite străinilor să utilizeze în mod fraudulos scopul de studii pentru o formă mascată de migrație.
Analiza probatoriului administrat , a susținerilor și apărărilor exprimate de părți și a prevederilor legale incidente evidențiază următoarele :
Pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. a emis decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.1547243/(...) împotriva reclamantului reținând incidența prevederilor art 58 alin 11din OUG nr
194/2002, iar în fapt împrejurarea că durata necesară absolvirii studiilor excede perioadei de studii acordată inițial odată cu acceptarea înscrierii în sistemul românesc de învățământ iar repetarea anilorde studiinu se încadrează în criteriile deperformanță.
Urmare a înregistrării cererii de prelungire a dreptului de ședere în R. în scop de studii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat că reclamantul se află sub incidența art. 58 alin. 1^1 din O.U.G. nr. 194/2002 care stipulează următoarele: "străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an." C. neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere în R. cererea a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emitere D. de returnare de pe teritoriul R., în conformitate cu prevederile art. 52 din O.U.G. nr. 194/2002.
Aplicarea prevederilor art art. 58 alin. 1^1 din O.U.G. nr. 194/2002 de către autoritatea pârâtă apare ca fiind eronată iar aserțiunile acesteia referitoare la nerectroactivitate aplicate prin similitudine eronate .
Susținerea pârâtei potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare , adică în domeniul ei propriu de aplicare este corectă însă aplicarea sa în ipoteza analizată relevă o eroare de raționament .
Este indeneabil că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi însă aceasta rămâne valabil cu privire la norma de drept în sine nu și cu privire la aplicarea sa .
O normă chiar declarată constituțională urmare a verificării incidenței art 15 din Constituție nu poate fi aplicată în concret unor situații , raporturi , drepturi născute anterior intrării în vigoare a acesteia .
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul R. să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere potrivit art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 194/2002, iar condițiile concrete de acordare a dreptului prevăzut de actul normativ indicat pentru reclamant sunt cele dina art .58 din OUG 194/2002
Străinii intrați în R. pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de
ședere, astfel:… în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; dovedesc că și-au achitat taxele de studii; fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere.
Înscrisurile comunicate instanței de autoritatea pârâtă relevă că reclamantul îndeplinea la data formulării cererii toate aceste condiții pentru a i se acorda prelungirea dreptului de ședere .
Textul invocat ca fiind incident de autoritatea pârâtă prevede că străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.
Pertinentă este și aserțiunea reclamantului potrivit căreia sintagma , perioadă inițială, introdusă prin L. nr.157/2011 , se referă la perioada minimă pentru finalizarea studiilor.
Interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate relevă că norma nouă nu este incidentă în ceea ce îl privește pe reclamant întrucât textul vizează ipoteza în care străinii nu au absolvit studiile în sensul de finalizare a acestora .
Instanța apreciază ca fiind corectă susținerea reclamantului potrivit căreia prevederea expresă a modului succesiv de prelungire a dreptului de ședere nu face decât să confirme faptul că fiecare prelungire solicitată în temeiul aceleiași vize de lungă ședere constituie un efect al acesteia și trebuie analizată prin prisma legii aplicabile actului juridic care a generat-o, textul care reglementează posibilitatea acordării în mod repetat și succesiv a dreptului de ședere justificând o astfel de interpretare .
Referatul întocmit în ceea ce îl privește pe reclamant relevă că în raport de data acordării dreptului de lungă ședere, (...), scopul acordării acestui drept nu a fost epuizat , astfel că verificarea îndeplinirii condițiilor se raporta doar la art 58 din OUG 194/2002.
Reclamantul nu se află în ipoteza în care trebuia să fi absolvit studiile însă nu le-a absolvit astfel că art.58 alin.1¹. nu îi este aplicabil acestuia și nu poate constitui temei legal pentru decizia de respingere a prelungirii dreptului de ședere.
Actul administrativ fundamentat pe un temei de drept ce se dovedește a nu fi incident în materia supusă analizei autorității investite cu soluționarea cererii apare ca fiind lipsit de temei de drept și ca a tare afectat de nulitate acesta fiind un motiv pentru care instanța să anuleze actul administrativ, prin prisma condițiilor legale de validitate ale actelor administrative .
Autoritatea pârâtă a invocat că aplicarea legii în maniera adoptată de ea se intervine pentru a nu permite străinilor să utilizeze în mod fraudulos scopul de studii pentru o formă mascată de migrațiune însă această afirmație nu a fost confirmată de actele prezentate , acestea relevând că în tot intervalul de timp scurs de la acordarea dreptului de lungă ședere reclamantul a frecventat cursurile universității care a emis actul în baza căruia a fost acordat dreptul .
Considerentele evidențiate au relevat că este întemeiată contestația formulată astfel că în temeiul art.84 din OUG 194/2002, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va anula decizia de returnare de pe teritoriul R. nr.1547243/(...)și va obliga autoritatea pârâtă la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere.
Reținând că se află în culpă procesuală potrivit art 274 Cp pr civ pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamantului, în cuantum de 1748,15 lei reprezentând taxă de timbru , timbru judiciar și onorariu avocațial conform chitanțelor aflate la filele 31-32 din dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul I. W. Z. cu domiciliul procesual ales în C.-N. str. E. nr.10, ap.16, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul O. ROMÂN PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. cu sediul în C.-N. str. Al V. V. nr.51-53 (Complex I. M.) și în consecință dispune anularea deciziei de returnare de pe teritoriul R. nr.1547243/(...).
Obligă pârâtul la prelungirea dreptului de ședere și eliberarea permisului de ședere.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamantului, în cuantum de 1748,15 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. M. C. L. F.
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./(...)
