Sentința nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 30/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
PREȘEDINTE M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. M. A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect anulare act administrativ HOT. I. J. a CSM nr. 1743/IJ/1343/SIJ/2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, după deliberare, având în vedere faptul că în prezenta cauză s-a acordat anterior un termen de judecată pentru aceleași motive, urmează a respinge cererea de amânare formulată pentru acest termen de către reclamant.
Totodată, din oficiu pune în discuție excepția inadmisibilității cererii introductive, raportat la lipsa calității de acte administrative a actelor atacate și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
{ F. | }
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Î. C. de C. și Justiție la data de (...), C. M.-A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, anularea hotărârilor I. J. din cadrul C. S. al M. nr.
1743/IJ/1343/SIJ/2010.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că I. J. din cadrul C. S. al M. a răstălmăcit, cu rea-credință, cele reclamate de el, confirmând astfel un comportament abuziv.
ÎN DREPT, se invocă dispozițiile Art. 49 (2), Legea 317, Republicată.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care invocă, în prealabil, excepția de necompetență materială, solicitând declinarea competenței de soluționare în favoarea C.i de A. B. - Secția a V.-a C. A. și F., iar cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că pârâtul a răspuns la memoriul formulat de domnul
C. M. A., apreciază, pe de o parte, că nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat din partea C. S. al M. de a-i soluționa cererea și pe altă parte că nu poate fi constatată pretinsa netemeinicie sau nelegalitate invocate de reclamant față de răspunsul pe care a înțeles să-l atace.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completarile ulterioare, potrivit cărora exercitarea dreptului de sesizare a C. S. al M. nu poate pune în discuție chestiuni de judecată, care sunt supuse căi lor legate de atac.
Mai mult, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificări le și completările ulterioare, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să analizeze aspecte legate de încălcarea unor drepturi de natura celor invocate de reclamant sau de modul de a dispune al judecătorului cu privire la anumite măsuri procedurale ori cu privire la chestiuni legate de fondul pricinii, persoanele nemulțumite având posibilitatea să conteste pretinsele neregularități în căile de atac prevăzute de lege.
Împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de răspunsul comunicat de I. J. nu poate duce la concluzia că memoriul său nu a fost soluționat complet și cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de argumentele prezentare anterior, solicită să se respingă cererea formulată de domnul C. M. A., ca neîntemeiată.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 din
Codul de procedură civilă.
În susținere, înțelege să se folosească de proba cu inscrisuri, depunând în acest sens memoriul domnului C. M. A., adresat C. S. al M. și răspunsul nr. (...)/SI1/2010 al I. judiciare din cadrul C. S. al M.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii dată de lipsa calității de act administrativ a răspunsului emis de I. J. din cadrul C. S. al M.
Analizând, cu prioritate, excepția invocată, Curtea constată că aceasta este fondată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 5., persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Actul administrativ este definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin urmare, poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ doar un act administrativ, astfel cum acesta este definit de dispozițiile L. nr.
5..
Raportat la dispozițiile legale enunțat anterior, Curtea constată, însă, că răspunsul nr. 1743/IJ/1343/SIJ/2010 emis de I. J. din cadrul C. S. al M. nu reprezintă un act administrativ; prin acest răspuns nu s-au născut, modificat sau stins raporturi juridice.
În fapt, în baza dispozițiilor art. 45 ind. 1 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora orice persoană interesată poate semnala I. J. aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori cu săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare, reclamantul s-a adresat I. J. cu un memoriu vizând activitatea d-lui judecător L. B., din cadrul Judecătoriei C.-N..
I. J. a comunicat reclamantului răspunsul atacat prin prezenta cerere, prin care i s-a adus la cunoștință că nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri de competența C. S. al M.
Acest răspuns nu reprezintă un act administrativ, putând fi considerat doar o operațiune administrativă, care ar fi putut fi contestată, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 5., doar odată cu rezoluția de clasare dată potrivit dispozițiilor art. 45 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 317/2004, rezoluție care putea fi atacată, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. 13 din același act normativ, în baza legii contenciosului administrativ.
Curtea nu poate reține, în speță, dispozițiile art. 49 din Legea nr.
317/2004 invocate de reclamant, acestea vizând posibilitatea contestării hotărârilor emise de S. C. S. al M. în materie disciplinară. Or, în speță o astfel de hotărâre nu există, ceea ce se contestă fiind, așa cum s-a menționat anterior, un răspuns emis de I. J. ca urmare a memoriului formulat de reclamant, răspuns care nu conține, însă, rezoluția de clasare, doar aceasta din urmă putând face obiectul acțiunii în contencios administrativ.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite excepția invocată și va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul C. M.-A. cu domiciliul în C.-N., str.A. J., nr. 9, ap. 7, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B., C. P., nr. 141B, sector 6.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
4 ex./(...).
