Sentința nr. 305/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 305/2012
Ședința publică de la 20 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârât C. J. DE P. M., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. P. în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , după care,
Reprezentantul reclamantului învederează instanței că martora S. Ana nu se poate prezenta în instanță, fiind nedeplasabilă, sens în care depune la dosar o adeverință medicală.
Curtea, după deliberare, raportat la adeverința medicală depusă de reclamant, va reveni asupra probei testimoniale încuviințate, având în vedere că martora S. Ana nu poate fi prezentată din motive medicale.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul reclamantei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acțiunii, raportat la probațiune și la decizia de casare a Î.C.C.J.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...) și întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. 7 din L. nr. 554/2004, reclamantul D. G. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 888 din (...), emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., deoarece împreună cu mama sa s-au refugiat din motive etnice, satul lor S. jud. M. fiind ocupat de trupele ungare și germane.
Pârâta C. J. DE P. M., prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând în susținerea poziției sale procesuale că acesta nu poate beneficia de prevederile L. nr. 1., întrucât acesta nu a făcut dovada prin acte oficiale eliberate de către organele competente a refugiului din motive etnice, așa cum impune art. 61 din O. nr. 1..
Prin sentința civilă nr. 25 din data de 20 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. G., împotriva pârâtei C. J. DE P. M., și în consecință, s-a dispus anularea hotărârii nr. 888/(...) emisă de pârâtă care a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada (...) - (...) și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr. 1. aprobată prin L. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. J. de P. M., la Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar această instanță prin decizia nr. 5273/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a admis recursul pârâtei, a casat sentința civilă nr.
25 din 20 ianuarie 2011 a Curții de A. C. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În decizia de casare, Î. Curtea de C. și Justiție, în conformitate cu prev. art. 129 alin. 5 C.pr.civ., a cerut instanței de fond să procedeze la completarea materialului probator pentru a se putea stabili cu certitudine situația de fapt a reclamantului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...)* la Curtea de A. C.
Pentru a respecta îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție,
Curtea de A. C. a acordat 4 termene de judecată succesive pentru a audia martorii care au prezentat declarații notariale, însă aceștia nu s-au prezentat din motive medicale deși s-a dispus citarea cu mandat de aducere.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin hotărârea nr. 888 din data de (...), pârâta C. J. DE P. M. a respins cererea reclamantului, în baza prev. art. 61 din O. nr. 1. aprobată prin L. nr. 1., pe considerentul că cele solicitate prin cerere nu sunt dovedite cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar declarațiile martorilor nu sunt concludente. (f.2 )
Analizând dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., Curtea constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii -, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O. nr. 1. se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Mijloacele de probă existente la dosarul cauzei nu probează însă că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute de dispozițiile mai sus menționate.
În primul rând, trebuie subliniat că reclamantul nu se află în posesia unui document oficial eliberat de autoritățile competente din care să reiasă calitatea sa ori a părinților săi de refugiați pe motive etnice pentru perioada 6 septembrie
1940-6 martie 1945. Răspunsul dat de A. N., S. J. C. ( f. 20 ) nu exclude însă în mod absolut posibilitatea ca reclamantul să se numere printre persoanele refugiate față de împrejurarea că în păstrarea lor se mai află doar o parte din documentele referitoare la perioada respectivă.
Pentru a proba calitatea de refugiat pe motive etnice reclamantul a înțeles să se folosească de declarațiile extrajudiciare autentificate ale numiților S. Ana și C. C.
Curtea a dispus citarea acestor persoane în vederea audierii nemijlocite și a emis câte un mandat de aducere pe numele acestora. Ascultarea acestora s-a dovedit a fi imposibilă întrucât în urma investigațiilor efectuate de către organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere instanța a fost informată că martorii nu pot fi prezentați deoarece nu au fost găsiți la adresa de domiciliu. De asemenea deși reprezentantul reclamantului s-a obligat să o prezinte pe martora S. Ana și i s-au acordat două termene de judecată în acest sens, aceasta nu a mai fost adusă în fața instanței din cauza stării precare de sănătate probată prin certificatul medical de la fila 27. Dispozițiile art. 188 alin. 3
C.proc.civ. permit instanței de judecată să treacă la judecarea cererii dacă martorul nu se înfățișează în urma emiterii mandatului de aducere.
Declarațiile extrajudiciare ale numiților S. Ana și C. C. referitoare la plecarea reclamantului în refugiu alături de mama sa, din motive de persecuție etnică, din localitatea S., jud. M. prin localitățile B. N., Dej, G., G., M., S., C. M., T. în com. Mihai Viteazu, jud. C. în perioada 6 septembrie 1940 până în 6 martie
1945, din motive etnice și din cauza persecuției nu pot forma convingerea instanței că reflectă realitatea obiectivă întrucât sunt mult prea generale și stereotipe, lipsind orice detaliu referitor la împrejurările concrete care i-au determinat pe martori să memorizeze înfățișarea și identitatea reclamantului în condițiile în care la momentul pretinsei plecări în refugiu reclamantul avea doar 6 ani. De aceea e puțin probabil ca numiții S. Ana și C. C. să își amintească numele și prenumele copiilor pe care i-au întâlnit în timpul refugiului, dată fiind perioada considerabilă de timp ce a trecut de la respectivele evenimente.
Întrucât cele două declarații extrajudiciare conțin informații mult prea generale, Curtea le va înlătura, existând indicii că afirmațiile acestora sunt subiective și făcute pro cauza doar în scopul recunoașterii și în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Reținând că reclamantul nu a probat că se află în vreuna din ipotezele reglementate de art. 1 din L. nr. 1., Curtea, în temeiul art. 1 și 61 din L. nr. 1. va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu C. J. DE P. M. împotriva hotărârii nr. 888/15.10.201 a C.J.P. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în sat S., nr. 1288, jud. M., în contradictoriu cu C. J. DE P. M., cu sediul în B. M., str. H., nr. 1A, jud. M., împotriva hotărârii nr. 888/15.10.201 a C.J.P. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex.
