Sentința nr. 308/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 308/2012
Ședința 20 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reclamantul D. I. personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către grefier, după care,
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Reclamantul depune la dosar un set de acte în probațiune și prezintă spre vedere instanței un extras din Codul civil.
Curtea pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul arată că a mai formulat acțiune în contradictoriu cu CJP M. pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., însă nu a avut câștig de cauză și înțelege să se judece în continuare, în baza actelor depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată pe rolul C. de A. B., la data de (...), sub nr. (...), reclamantul D. I. a chemat în judecată pârâta C. J. DE P. M., contestând refuzul pârâtei de a-i recunoaște drepturile instituite prin L. nr. 1..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de L. nr. 1., cu motivarea că solicitarea formulată nu a fost dovedită, deși a depus înscrisuri din care rezultă că a fost persecutat din motive etnice.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. J. de P. M. a invocat exceptia de necompetentă teritorială a C. de A. B., excepția puterii lucrului judecat, excepția de tardivitate a contestației, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemiată.
În argumentarea poziției sale, pârâta a arătat că, în fapt, din cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate acesteia, rezultă că reclamantul solicită acordarea drepturilor prevăzute de L. nr.1..
In conformitate cu prevederile art. 7 alin.(4) din O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări prin L. nr.1., cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederi le art. 10 alin.(3) din L. nr. 554/2004, pârâta invocă excepția de necompetență teritorială a C. de A. B.
Pe de altă parte, se menționează că prin hotărârea nr. 434 din (...) a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Reclamantul a depus mai multe cereri prin care a solicitat revizuirea acestei hotărâri, la care i s-a răspuns prin adresele nr. 16213 din (...), nr. 15440 din (...) și nr. 16584 din (...).
Față de ultimul răspuns comunicat reclamantului, raportat la prevederile art. 7 alin.( 4) din O.G. nr. 105/1999, pârâta consideră că prezenta contestație este tardivă. Mai mult, reclamantul a mai contestat această adresă în dosarul nr. (...), iar prin încheierea civilă nr. 565 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în acest dosar, instanța a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamant. U., Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1834 din (...) a respins recursul reclamantului împotriva acestei încheieri.
Față de această situație, raportat la prevederile art.166 C.pr.civ., pârâta a invocat exceptia puterii lucrului judecat, menționând că și contestația în anulare formulată de reclamant a fost respinsă (dosar nr. (...) și (...)).
Pe fondul cauzei, pârâta consideră că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece, așa cum rezultă din documentele anexate prezentei întâmpinări, reclamantul nu a depus înscrisuri în dovedirea cererii sale, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nedovedită.
Prin sentința civilă nr. 2.758 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. B., s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea C. de A. C. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că atât domiciliul reclamantului, cât și sediul pârâtei, se află în circumscripția teritorială a C. de A.
C., instanță căreia îi revine competența de soluționare a pricinii potrivit art. 10 alin. 3 din L. nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 21 martie
2012, sub nr. (...).
Analizând cererea formulată de reclamantul D. I. și excepțiile invocate de către pârâta C. J. DE P. M., Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat se constată că aceasta nu este întemeiată deoarece nu subzistă tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel deși litigiu de față se desfășoară între aceleași părți care au figurat și în dosarul nr. (...) al C. de A. C. și are aceeași cauză, respectiv în ambele procese reclamantul tinde la valorificarea drepturilor recunoscute prin L. nr. 1., obiectul celor două acțiuni diferă. Sub acest aspect trebuie evidențiat faptul că în dosarul nr. (...) al C. de A. C. reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 16584 din (...) emisă de C. J. de P. M., în timp ce în prezenta cauză se solicită anularea adresei nr. 96751/(...) emisă de către aceeași instituție ( f. 28 ).
Nici excepția tardivității acțiunii nu poate fi primită deoarece pârâta nu a făcut dovada datei comunicării acestei adrese astfel că termenul de 6 luni, respectiv de un an, prevăzute de art. 11 din L. nr. 554/2004, nu au început să curgă.
Pe fondul cauzei Curtea reține că de dispozițiile art. 1 din L. nr. 1. beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din L. nr. 1. și copiii minori ai persoanelor refugiate - în înțelesul legii -, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu i-au afectat implicit și pe copiii lor minori. Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 6 ind. 1 al aceluiași act normativ, respectiv cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Mijloacele de probă existente la dosarul cauzei nu probează însă că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute de dispozițiile mai sus menționate.
În primul rând, trebuie subliniat că reclamantul nu se află în posesia unui document oficial eliberat de autoritățile competente din care să reiasă calitatea sa ori a părinților săi de refugiați pe motive etnice pentru perioada 6 septembrie
1940-6 martie 1945. Răspunsul dat de C. N. pentru Studierea Arhivelor
Securității( f. 23 ) atestă faptul că părinții reclamantului I. M. și D. T. nu figurează în evidențele create de către fosta Securitate și nu oferă nici un indiciu privitor la o eventuală strămutare sau stabilire forțată a domiciliului părinților reclamantului în localitatea P.
Simpla împrejurare că reclamantul deține înscrisuri doveditoare că s-a născut în localitatea S. în data de 14 noiembrie 1937 ( f. 15 ) și că părinții săi locuiau la data respectivă în S., str. Ferestrăului, nr. 17 ( f. 11 ), coroborată cu faptul că în perioada (...) - (...) tatăl său, D. T., a ocupat funcția de mecanic la D. CF P. nu este de natură a conduce la concluzia că această mutare de domiciliu din S. în P. a fost determinată de persecuții din motive etnice ca urmare a regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945.
Reținând că niciun înscris depus la dosarul cauzei nu confirmă că reclamantul s-ar fi aflat în intervalul 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 în una din situațiile enumerate de art. 1 din L. nr. 1., Curtea, în temeiul art. 1 și 61 din L. nr. 1. va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I., cu domiciliul în S. M., str. B. V. nr. 30/19, jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., cu sediul cu sediul în B. M., str. H., nr.l A, jud. M..
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de al comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./4 ex.
