Sentința nr. 336/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 336/2012
Ședința { F. publică} de la 03 Mai 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul K. A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamantul a depus la dosar o serie de scripte olografe.
Nemafiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii. Sub aspectul despăgubirilor solicitate, arată că suma despăgubirii materiale se calculează conform algoritmului
54 lei - suma reținută * 12 luni (1 an) * 20 ani (speranța de viață conform estimărilor reclamantului). De asemenea, cuantumul daunelor morale solicitate este de 10.000 euro și în plus, solicită pentru toată perioada prezentului dosar acordarea unei retribuții de parlamentar, având în vedere că demersul său a avut ca rezultat modificarea arhitecturii legislative referitoare la domeniul incident prezentului dosar, precum și acordarea unui onorariul avocațial maximal, având în vedere faptul că s-a reprezentat singur în proces.
Cheltuielile de judecată solicitate reprezintă contravaloarea biletelor de tren pe care le depune la dosar, precum și contravaloarea muncii neprestate pentru cele două zile cât a durat călătoria la B.
Arată că pe fondul cauzei își menține solicitarea de anulare în tot, precizând în în interpretarea D.ziei nr. 223 a Curții Constituționale, G. este obligat ca pentru calculul cotei de 5,5 % să facă raportarea din suma de excedentă peste suma de
1000 lei, din cadrul veniturilor totale, astfel încât baza de impozitare să fie diferită.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 8 februarie 2011 reclamantul K. A. a chemat în judecată pe pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, iar apoi prin succesive precizări a chemat în judecată și pe pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se restituie pensia nelegal reținută prin pct. 7 al art. I din Ordonanța de urgență nr.107 din 6 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr.830 din 10 decembrie 2010, care modifică art.259 din L. nr.95/(...) alin. 2, având în vedere că i-a fost reținut 5,5% (54 lei) din pensia de 990 lei, pensie care este sub limita supusă impozitului pe venit.
În fapt, în urma solicitării de explicații și lămuriri cu referire la obiectul cererii de chemare în judecată Curtea a stabilit prin încheierea din 7 aprilie 2011 (f.
69) că obiectul acțiunii principale este o acțiune în despăgubiri materiale, în valoare de 129.600 lei, reprezentând paguba pe care reclamantul o suferă ca urmare a aplicării ordonanței de guvern criticată, sumă care reprezintă în esență despăgubirea care s-ar întinde pe cca. 20 ani, perioadă apreciată de reclamant, ca fiind speranța sa de viață.
Totodată, Curtea a mai constata cu acel prilej că obiectul acțiunii vizează și despăgubirile morale de 10.000 euro și despăgubirile de 1000 lei, acestea din urmă reprezentând spezele de judecată, subsumând eforturile și timpul pierdut de către reclamant cu prezentul proces, acesta ființând ca persoană fizică autorizată - taximetrist.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că fondul de pensii trebuie asimilat proprietății private, fiind constituit ca un fond din bani cu destinație expresă. Constituția R. (art. 47 alin.2)) consacră dreptul la pensie ca un drept fundamental, în deplină concordanță cu dispozițiile art.1 din protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. care garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale.
Dreptul câștigat în baza unor relații contractuale nu pot fi supuse modificării decât cu acordul celor două părți.
Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr.872 din 25 iunie 2010 ca drept la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naște obligația statului ca în perioada pasivă a vieții individului să îi plătească o pensie al cărui cuantum să fie guvernat de principiul contributivității, cele două obligații fiind intrinsec și indisolubil legate. Astfel, statul are obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestui finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale.
Veniturile dobândite de angajați, deveniți apoi pensionari, au fost odată impozitate. Suntem în prezența unei duble impozitări!!!
Conform art.1 alin.3 din Constituția R.: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în sprijinul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurile Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate";.
Și nu în ultimul rând reclamantul solicită să se aibă în vedere faptul că ordonanța de guvern 107 în formă actuală nu diferențiază pensionarii care pot dovedi că au plătit deja odată contribuția la asigurări de sănătate în timpul vieții active și cei care chiar dacă au fost obligați prin lege să contribuie și nu au contribuit; și faptul că sunt reținuți contribuții și din pensii care nu sunt supuse impozitului pe venit. D. sunt dublu impozitați.
Reclamantul dovedește prin situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate, încasate și restante eliberată sub nr. 1466/(...) - la C. J. de A. de sănătate C. - că are contract de asigurare de sănătate începând din 2000 și în prezent și că sumele reținute din pensie nu figurează în contract, deci îi sunt reținute fără acordul lui.
Asociat acțiunii reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 259 alin. 2 din L. nr. 95/2006 așa cum a fost modificată prin OUG nr. 1., Curtea dispus sesizarea Curții Constituționale prin încheierea din 5 mai 2011 (f. 89-90) iar prin D. nr. 223 din 13 martie 2012 (f. 152-156) jurisdicția de contencios constituțional a constata că „dispozițiile art. 259 alin. (2) din L. nr.
95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.";
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 martie 2011 (f.57-59) pârâtul Guvernul României, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul K. A. prin care se solicită anularea art. 1 pct. 7 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din L. nr. 554/2004:
"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.( 1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."
Dispozițiile precizate conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral, posibilitatea legală de a solicita anularea acestuia, în termenul imperativ prevăzut de lege.
Însă, astfel cum în mod explicit distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din L. nr. 554/2004, nu și ordonanțele de
G. (simple sau de urgență).
Această interpretare rezultă, fără echivoc și din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod distinctiv, posibilitatea juridică a atacării actelor cu forță juridică superioară hotărârilor de G.
Ordonanțele de G. reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituția R., potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre G. și Parlament, este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
Calea de contestare a ordonanțelor de G., care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile art. 9 din L., care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin. (6) din Constituție, procedura instituită în această materie nefiind condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale G. sau dispoziții ale acestora, este atribuită instanțelor de contencios administrativ.
Această cale procedurală specială oferă instanței competente doar posibilitate a de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de L. nr. 4. privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Impotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii, însoțită de excepția neconstituționalității.
Trebuie subliniat că, și în această situație, rolul instanței de contencios sesizate cu acțiunea în anularea Ordonanței de urgență a G. nr. 1., însoțită de excepția neconstituționalității, este acela de a analiza și a aprecia dacă sunt întrunite prevederile L. nr. 4., urmând, în situația îndeplinirii condițiilor legale de admisibilitate să sesizeze, prin încheiere motivată, forul constitutional.
Potrivit art. 1 din L. nr. 4., republicată, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România este Curtea Constituțională. Chiar dacă, potrivit legii speciale, Curtea Constituțională reprezintă unica autoritate de acest fel din România, nici chiar ei, care, potrivit atribuțiilor și competențelor legale, se poate pronunța asupra constituționalității ordonanțelor sau dispozițiilor acestora, supuse controlului său, legea nu îi oferă posibilitate a legală de a se pronunța în sensul anulării/suspendării dispozițiilor constatate neconstituționale.
Art. 31 alin. (3) din L. nr. 4., republicată, " Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, P. sau G., după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Potrivit art.9 alin.(l) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanță". De asemenea, potrivit art.29 alin.(l) din L. nr.4., republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei ordonanțe, care are legătură cu soluționarea cauzei.
Menționează faptul că instanța de contencios constituțional a statuat, în jurisprudența sa: "legile și ordonantele G. nu pot fi atacate pe cale principală, prin actiune introdusă exclusiv în acest scop la instanta de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de exceptie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim".
Față de cele arătate, pârâtul solicită ca, prin sentința civilă ce se va pronunța cu ocazia soluționării prezentei cauze, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15 martie 2012 (f.121-125) M. S., a solicitat admiterea excepției invocate; pe fond, respingerea acțiunii față de
Ministerul Sănătății, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată.
Cu prioritate, înțelege să invoce în apărare excepția lipsei calității procesuale pasive a M. S. B.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în acest raport juridic.
Legitimitatea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligarea de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție trebuie să corespunda cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea va trebui să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a M. S., justificat de faptul că sumele rezultate din reținerea de 5,5% contribuție de asigurări de sănătate se virează în Fondul Național Unic de A. S. de S.
Învederează instanței că atribuțiile M. S. sunt prevăzute în art. 2 din H. nr.
144/2010 privind organizarea și funcționarea M. S., cu modificările și completări le ulterioare, care prevede: "Ministerul Sănătății îndeplinește următoarele atribuții principale: a) elaborează politici, strategii și programe de acțiune în domeniul sănătății populației, în acord cu Programul de guvernare, coordonează și controlează implementarea politicilor, strategiilor și programelor din domeniul sănătății populației, la nivel național, regional și local; b) evaluează și monitorizează starea de sănătate a populației, ia măsuri pentru îmbunătățirea acesteia și informează G. referitor la indicatorii de sănătate, tendințele de evoluție și despre măsurile necesare pentru îmbunătătirea acestora; c) reglementează modul de organizare și funcționare a sistemului de sănătate; d) monitorizează, controlează și evaluează activitatea instituțiilor sanitare și ia măsuri pentru Îmbunătățirea calității asistenței medicale acordate populației; e) asigură, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resursele umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul public de sănătate; f) colaborează cu reprezentanții autorităților administrației publice centrale
și locale, cu cei ai societății civile și cu mass-media în scopul educației pentru sănătate a populației și adoptării unui stil de viață sănătos; g) participă la limitarea efectelor apărute în urma dezastrelor, calamităților
și epidemiilor în domeniul său de competență; h) reprezintă Guvernul României în relațiile cu Organizația Mondială a S. și cu alte organisme internaționale, în domenii de interes; i) elaborează, implementează și coordonează programe naționale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică; j) gestionează, prin structuri specializate, programele internaționale de asistență financiară pentru susținerea reformei în sănătate și pentru creșterea calității asistenței medicale acordate populației; k) colaborează cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și implementează proiecte și programe. "
Având în vedere cele de mai sus, M. S. nu are atributii în gestionarea sumelor din Fondului Național Unic de A. S. de S.
L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, reglementează în Titlul VIII - A.le S. de S.
Astfel, art. 256 din acest act normativ dispune:
„(1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează din: a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice; b) subvenții de la bugetul de stat; c) dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului C. și caselor de asigurări, precum și alte venituri, în condițiile legii; d) sume din veniturile proprii ale M. S. P..
(2) Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A., în contul unic deschis pe seama C. în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectare a veniturilor se face de către A., se efectuează de către casele de asigurări.
Astfel, instituția publică care gestionează Fondul Național Unic de A. S. de
S. este C. N. de S.
Mai arată instanței că art. 12 din Anexa la H. nr. 9. pentru aprobarea
Statutului Casei N. de A. de S., cu modificările și completări le ulterioare, dispune:
„(1) C. N. de A. de S., denumită în continuare C., este instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor G. în domeniul sanitar. "
Totodată, art. 5 alin. 1 din acest act normativ stabilește atribuțiile C., după cum urmează:
„(1) C. are următoarele atribuții:
1. gestionează Fondul, în condițiile legii, prin președintele C., împreună cu casele de asigurări, inclusiv C. A. de S. a A., O. P., S. N. și A. J. și C. A. de S. a M.
T., C. și T., până la reorganizarea acestora;(. .. )"
De asemenea, art. 17 din Anexa la H. nr. 9. pentru aprobarea Statutului
Casei N. de A. de S., cu modificările și completările ulterioare, dispune:
,,(. . .)
(4) Președintele C. e~te ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea bugetului Fondului."
Ținând cont că Ministerul Sănătății nu are atribuții în sensul gestionării
Fondului Național Unic de A. S. de S. și nici nu este beneficiar al acestuia solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. S., și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată a instituției de către reclamant, ca inadmisibilă.
Pe fond, solicitarile reclamantului sunt neîntemeiate, după cum va arăta mai jos:
În conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția R., republicată, G. poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Astfel, așa cum reiese și din preambulul O.U.G. nr. 1. neadoptarea actului normativ ar fi condus la reale dificultăți în ceea ce privește asigurarea serviciilor medicale de calitate față de pacienți.
De asemenea, s-a luat în considerare că numărul mare de persoane exceptate, care beneficiau de servicii medicale în lipsa plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, dezechilibra bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, fapt ce a impus adoptarea acestui act normativ.
În consecință, ținând cont că cele expuse mai sus vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1., act normativ care respectă toate rigorile constituționale.
Totodată, arată că actul normativa fost adoptat și pentru îndeplinirea obligației statului de garantare a dreptului constituțional al cetățenilor la ocrotirea sănătății, prin certificarea calității serviciilor de sănătate.
L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, stabilește în art. 213 categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției.
Mai arată că numărul categoriilor exceptate de la plata contribuției la fondul național de asigurări sociale de sănătate a crescut continuu.
Astfel, dacă în anul 1997 erau doar 6 categorii de exceptați (copiii, persoanele cu handicap, rude de gradul I al unui asigurat, persoane stabilite de D. - L. 1., veteran de război, eroi martiri din Decembrie 1989), în anul 2002 au mai fost introduse 13 categorii exceptate + alte 4 categorii de persoane cu plata din alte surse.
Totodată, arată că art. 260 din L. nr. 95/2006 prevedea la momentul adoptării:
"(1) C. datorată pentru persoanele prevăzute la ari. 2. suportă după cum urmează:
784 de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la ari. 213 alin. (2) lit. a), c), d), f) și il, iar pentru persoanele prevăzute la art. 213 a/in. (2) lit. h) începând cu 1 ianuarie 2007; (. .. )"
Termenul privind intrarea în vigoare a prevederii art. 260 din textul inițial al
L. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, referitoare la suportarea din 1 ianuarie 2007, de către bugetul de stat, a plății contribuției pentru pensionarii cu venituri sub limita supusă impozitului pe venit, a fost prorogat succesiv din considerente financiar-bugetare, astfel încât această prevedere nu s-a aplicat în mod efectiv, până la momentul adoptării O.U.G. nr. 1..
În paralel, de la 1 ianuarie 1999 până la 1 ianuarie 2010, și nivelul procentual al contribuției datorate Fondului Național Unic de A. de S. a scăzut constant.
D. din 1999 până în .mul 2002 contribuția a fost în cuantum de 7% atât individual, cât și din partea angajatorilor, din 2003 până în aprilie 2006 s-a colectat o cotă de 6,5% individual, și 7% pentru angajator, iar din mai 2006 până la sfârșitul aceluiași an, câte 6,5% pentru ambele categorii.
Anul 2007 a venit cu o nouă reducere pentru angajator la un procent de
6%. în anul 2008, cota de contribuție la sănătate a fost redusă de 2 ori, ajungând de la 6,5% la 5,5% din venituri pentru persoane fizice, și de la 6% la 5,2% pentru angajatori, rezultând o scădere de 1,8 puncte procentuale.
La acestea s-a adăugat scăderea colectărilor la bugetul F. datorate crizei economice, astfel Încât veniturile acestui buget au scăzut constant în ultimii ani, astfel:
- 2008: 15,7 mld lei
- 2009: 14,6 mld lei
- 2010: 12,6 mld lei (septembrie 2010)
Din aceste motive, Fondul Național Unic de A. S. de S., excedentar în primii ani de functionare a sistemului în România, a ajuns deficitar si nu mai poate asigura acoperirea costurilor necesarului de servicii medicale al populației. Deficitul bugetului F. este evidențiat de faptul că, în anul 2009, au fost colectate doar 14,6 miliarde de lei în condițiile în care consumul de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale a fost de 17,2 miliarde de lei, ceea ce a impus acoperirea diferenței cu credite de angajament achitate în anul 2010.
Impactul negativ al acestei situații este evident nu doar în scăderea capacității sistemului românesc de sănătate de a asigura serviciile medicale absolut necesare populației, ci și în ceea ce privește posibilitatea de respectare a condiționalităților de reducere și eliminare a arieratelor, element fundamental al acordului R. cu organismele internaționale (FMI, BM și UE).
Totodată, arată că datorită solidaritătii celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.
Astfel, art. 56 din Constituția R. prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. în cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetătenilor.
Cu privire la modul de calcul a contribuției la F., art. 2969 din L. nr. 5. -
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede:
"Baza de calcul al contribuții/or sociale datorate pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 și 5 Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. C. lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei. "
De asemenea, H. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, cu modificările și completări le ulterioare, dispune pentru clarificarea prevederilor alin. 2969 din L. nr. 5. următoarele:
"Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Având în vedere cele de mai sus, reiterează concluziile de respingere în principal ca inadmisibilă și în subsidiar via neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul K. A. împotriva M. S., iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca nefondată.
Analizând acțiunea reclamantului prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Sănătății, Curtea reține că apărarea este fondată.
Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în acest raport juridic.
În materia contenciosului administrativ grefat pe art. 9 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 și în special raportat la cererea de despăgubiri materiale și morale cauzate de ordonanța de urgență declarată neconstituțională, calitatea procesuală pasivă este circumscrisă în principal de autorul actului declarat neconstituțional și care a generat prejudiciul reclamant.
Or, în speță Curtea reține că autorul OUG nr. 1. este pârâtul Guvernul României și nu pârâtul Ministerul Sănătății, deci în prezenta pricină numai primul pârât poate sta legal în judecată având în vedere că acesta este prin premisă autorul faptei ilicite și prejudiciabile pentru reclamant, instanța nefiind investită conform prevederilor art. 9 alin. 5 din L. nr. 554/2004 cu alte cereri privind anularea unor acte administrative emise de Ministerul Sănătății privind punerea în aplicare a OUG nr. 1..
Din această perspectivă, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S. și va respinge acțiunea în contencios administrativ față de acest pârât.
2. Pe fondul cauzei, raportat la obiectul acțiunii așa cum a fost precizat
Curtea reține următoarele:
Ca urmare a interpretării și aplicării dispozițiilor art. I pct. 7 din Ordonanța de U. a G. nr.1., pentru modificarea si completarea L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, C. J. de P. C., a procedat la reținerea la sursă și apoi virarea la bugetul de stat a cotei de 5,5 % - reprezentând contribuție CASS - din întregul cuantum al pensiei aflate în plată, nu doar din sumele ce depășeau 740 de lei din venitul din pensie al reclamantului.
Prin D. Curții Constituționale nr. 223 din (...), publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 256 din (...), s-a constatat că: „dispozitiile art. 259 alin. (2) din L. nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, sunt constitutionale în masura în care se interpreteaza în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.";
Trebuie notat că prin această decizie Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate a art. 259 alin. 2 din L. nr. 95/2006, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 1. la sesizarea și în aplicarea prevederilor legale incidente în litigiul de față (f 89-91).
Deși aparent s-ar părea că excepția de neconstituționalitate a purtat asupra unui text legal menționat în L. nr. 95/2006, trebuie observat că în cauza în care s-a pronunțat D. nr. 2. jurisdicția de contencios constituțional a fost sesizată pe calea prevăzută de art. 9 alin. 1 și 2 din L. nr. 554/2004 (f. 89-90).
Pe de altă parte, deși Curtea Constituțională s-a rezumat să constate doar pe cale de interpretare că dispozițiile legale, atacate ca fiind neconstituționale, sunt de fapt constituționale cu o rezervă de interpretare, trebuie observat că aceasta a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate care are ca scop și finalitate declararea textului din ordonanța de urgență ca fiind neconstituțional.
Așa fiind, dispozitivul și considerentele D.ziei nr. 2. nu pot fi interpretate altfel decât ca o rezultantă a examenului de neconstituționalitate a dispoziției legale atacate, adoptată de G. prin OUG nr. 1.. Din această perspectivă, constatarea că dispozițiile art. 259 alin. (2) din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca procentul de 5,5 % se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei, trebuie interpretată ca fiind rezultatul admiterii excepției de neconstituționalitate cu rezerva de interpretare și aplicare a textului oferită de instanța constituțională.
Și este așa, deoarece dacă Curtea Constituțională nu ar fi admis excepția de neconstituționalitate ar fi trebuit să o respingă, ceea ce evident nu a făcut.
Mai mult, Curtea Constituțională nu s-a lansat într-o simplă interpretare a unui text legal căci nu aceasta este competența sa, știindu-se faptul că interpretarea dreptului pozitiv este de competența exclusivă a jurisdicțiilor judiciare, ci în contextul analizei conflictului de constituționalitate, a declarat textul legal atacat ca fiind constituțional doar cu rezerva de interpretare. A. spus, textul legal este păstrat în ordinea juridică constituțională doar dacă se interpretează conform exigențelor impuse de jurisdicția de contencios constituțional.
Față de cele ce precedă, se poate constata așadar, că cerințele impuse de textului art. 9 alin. 3 din L. nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Astfel, conform art. 9 alin. 3 din L. nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, „după pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. D. ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.";
Tot astfel conform art. 9 alin. 5 din aceeași lege, acțiunea prevãzutã de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despãgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, dupã caz, obligarea unei autoritãți publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Rezultă astfel foarte clar că în speță avem de-a face cu o decizie de declarare a neconstituționalității, recte D. nr. 2., căci aceasta este urmarea unei excepții ridicate această cauză, că acțiunea poartă asupra unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin textul din ordonanța de urgență declarată neconstituțională, iar acțiunea este pendinte la data publicării deciziei deoarece decizia Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 18 aprilie 2012.
O atare incidență a deciziei în prezentul litigiu nu numai că rezultă din arhitectura art. 9 din L. nr. 554/2004 sub imperiul cărora a fost solicitat concursul
Curții Constituționale dar prin decizia nr. 2. însăși jurisdicția constituțională arată explicit privind interpretarea aplicării temporale a efectelor deciziei în litigiile din fața instanțelor judecătorești prin prisma art. 147 alin. 1 din Constituție, că efectele deciziei se răsfrâng în procesele pendinte în fața in stanțelor judecătorești la data publicării deciziei.
Cu toate că pentru prima data în practica jurisdicției de contencios constituțional se arată explicit maniera în care se pune în aplicare o decizie pronunțată de Curtea Constituțională, trebuie totuși reținut că această limitarea temporală a efectelor deciziei nu afectează aplicarea și incidența dispozițiilor art. 9 alin. 3 și 5 din L. nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece prejudiciul avut în vedere de dispozițiile legale menționate nu poate fi decât anterior momentului publicării deciziei în Monitorul Oficial al R., deoarece ulterior acestui moment, conform dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept pentru un termen de 45 de zile, iar după împlinirea acestui termen își încetează definitiv efectele, dacă în acest interval de timp, P. sau G., după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Din această perspectivă , Curtea reține că acțiunea reclamantului este întemeiată doar în parte, respectiv doar pentru prejudiciul încercat de acesta prin aplicarea unor dispoziții declarate neconstituționale și limitate în timp chiar de efectele deciziei, respectiv până la data de 18 aprilie 2012 căci î ncepând cu această dată conform mențiunilor explicite din corpul deciziei care produce aceleași efecte juridice ca și dispozitivul, respectiv C. N. de P. P., prin casele județene de pensii și casele sectoriale de pensii, au obligația ca de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al R., Partea I să se conformeze acesteia și deci, cel puțin prin premisă, după această dată reclamantul nu mai poate invoca niciun fel de prejudiciu dedus din aplicarea art. 259 alin. 2 din L. nr.
95/2006.
Așa fiind, în temeiul art. 9 alin. 3 rap. la art. 9 alin. 5 din L. nr. 554/2004
Curtea urmează să admită în parte acțiunea în despăgubiri formulată de reclamant
și ca o consecință va obliga pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, echivalentul sumelor reținute fără temei legal din veniturile încasate de acesta cu titlu de pensie începând cu data de (...) și până la data de (...).
Celelalte pretenții ale reclamantului în legătură cu prejudiciile viitoare generate după data de 18 aprilie 2012 nu pot fi admise după cum nu poate fi admisă nici cererea de despăgubiri materiale echivalentă cu salariul unui parlamentar pe o perioadă de 17 luni, această cerere neavând nicio legătură cu izvorul prejudiciului pretins și admis de instanță.
Mai apoi, Curtea nu va admite nici prejudiciul cu titlu de daune morale pretins de reclamant. Pe lângă faptul că nu a fost extrem de bine argumentat, Curtea nu a întrevăzut care drept personal nepatrimonial al reclamantului a fost vătămat sau atins prin acțiunea ilicită a pârâtului.
În acest context Curtea mai reține că cu înlăturarea consecințelor negative de ordin patrimonial prin acordarea despăgubirilor materiale ce se cuvin reclamantului este în sine suficientă Curtea având în vedere că daunele morale prin nivelul sumei globale stabilite trebuie să imprime un caracter compensatoriu, nefiind admisibil ca aceasta să constituie nicio amendă excesivă pentru autorii faptelor ilicite și prejudiciabile și nici să constituie venituri nejustificate pentru victima acestora.
Din această perspectivă, în temeiul art. 9 din L. nr. 554/2004 Curtea va respinge aceste prezenții.
3. Cu privire la cheltuielile de judecată, raportat la toate elementele de fapt prezentate de reclamant și care se circumscriu taxelor judiciare de timbru, deplasărilor la instanță și la Curtea Constituțională, timpul sacrificat cu prezența la termenele de judecată, Curtea reține că suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată se justifică, încât din această perspectivă conform art. 274 alin. 1
C.pr.civ. Curtea va obligă pârâtul să plătească reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
1. Admite în parte acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul K. A. împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI și ca o consecință: a) obligă pârâtul să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, echivalentul sumelor reținute fără temei legal din veniturile încasate de acesta cu titlu de pensie începând cu data de (...) și până la data de (...). b) obligă pârâtul să plătească reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei.
2. Respinge restul capetelor de cerere.
3. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S. și respinge acțiunea în contencios administrativ față de acest pârât.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 mai 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
5 ex./(...)
