Sentința nr. 362/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 362/2012
Ședința a 11 Mai 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul BUD T. G. în contradictoriu cu pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - C. DE J. A I., pârât I. G. AL P. DE F., având ca obiect anulare act administrativ decizie de imputare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 4 mai 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr.de mai sus la data de 4 ianuarie 2012, reclamantul BUD T. G. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - C. DE J. A I., I. G. AL P. DE F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 104 din (...) pronunțată de către C. de J. a I. din cadrul M. A. ȘI I.; anularea Hotărârii nr. 3. din (...) pronunțată de către C. de S. a C. din cadrul I. G. AL P. DE F.; anularea D. de impntare nr.32240S din (...) emisă de I. G. AL P. DE F., modificată prin decizia nr. 3. din (...), ca netemeinice si nelegale; obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor încasate în executarea deciziei de imputare, actualizate cu indicele inflației la data plații efective; obligarea pârăților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces.
În fapt, se arată că prin H. a nr. 104 din (...) C. de J. a I. din cadrul M.
A. și I. a dispus respingerea plângerii formulate de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 3. din (...) a Comisiei de S. a C. din cadrul I. G. al P. de F., menținerea dispozițiilor acestei Hotărâri, precum și menținerea D. de imputare nr 3. din (...) emisă de către I. G. al P. de F., modificată prin D. de modificare nr. 3. din (...).
R. susține că prin D. de imputare nr. 3. din (...) emisă de către I. G. al P. de F. și modificată ulterior prin D. de modificare nr. 3. din (...) s-a dispus imputarea în sarcina sa a sumei de 9466,21 lei reprezentând "prejudiciul creat I. J. al P. de F. S. M. prin încadrarea eronată privind coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru funcția îndeplinită de polițiștii de frontieră puși la dispoziția I. S. M., în condițiile art. 65 din L. 360/2002 privind statutul polițiștilor cu modificările și completările ulterioare".
Precizează că D. de imputare conține grave vicii de formă si fond, cel mai evident dintre acestea constituindu-l nelegalitatea temeiului de drept în baza căruia s-a stabilit răspunderea materială în sarcina sa, respectiv prevederile art. 34 din O. nr. 1. privind răspunderea materială a militarilor raportat la starea de fapt reținută în art. 1 alin. 2 al D. de imputare nr. 3. din (...).
În condițiile în care dispozițiile art.34 din O. 1. stabilesc imputarea pagubelor în sarcina persoanelor vinovate de neefectuarea cercetărilor administrative sau neemiterea deciziei de imputare, după expirarea termenelor prevăzute de art. 23 alin. (1) și (2) și art. 25. alin.(4) din ordonanță, acestea nu pot fi reținute ca și temei al răspunderii materiale pentru încadrarea eronată privind coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru funcția îndeplinită de polițiștii de frontieră puși la dispozitia I. J. al P. de F. S. M., întrucât această stare de fapt nu se regăsește între condițiile prevazute de art. 34 din O. 1.. Ulterior, C. de soluționare a contestațiilot din cadrul I.G.P.F., constatând nelegalitatea temeiului de drept al răspunderii materiale, a modificat art.l ain(2) din D. de imputare nr. 3. din (...) emițând D. de modificare nr.3. din (...) fară a fi indicate în concret articolele care prevăd posibilitatea modificării deciziei de imputare, ulterior comunicării și punerii în executare a acesteia, dispoziție care în fapt nici nu există în cuprinsul actului normativ. Singura posibilitate de modificare a deciziei de imputare este reglementată de art. 29 din O. 1. care dă dreptul șefului unității care a emis decizia de imputare precum și comandantului sau șefului eșalonului superior atunci când constată că imputația este total sau parțial netemeinică ori nelegală, să o anuleze sau să o reducă, în termen de cel mult 3 ani, printr-o altă decizie dacă între timp nu s-a pronunțat o hotărâre asupra contestației facute împotriva deciziei de imputare.
În speța de față nu există nicio situație dintre cele enumerate limitativ de prevederile art. 29 din O. 1. indicarea unui temei de drept al răspunderii materiale în totală contradicție cu starea de fapt determinând nulitatea actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor legale.
Prin urmare, modificarea temeiului de drept al răspunderii materiale, astfel cum acesta este prevăzut în decizia de imputare, este nelegală întrucât această modificare poate fi efectuată numai în termenul de 30 de zile de la emiterea deciziei de imputare și numai în care aceasta nu a fost comunicată celui obligat la plată. C. de soluționare a contestațiilor nu poate hotărî îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul deciziei de imputare prin emiterea unei decizii de modificare a deciziei de imputare, în scopul de a acoperi viciile actului administrativ. În concluzie emiterea de către I. G. al P. de F. a D. de modificare nr. 3. din (...), pentru modificarea D. de imputare nr
3. din (...) este nelegală și pentru faptul că actul administrativ de modificare a fost emis după comunicarea deciziei de imputare subsemnatului și după ce au fost reținute deja sume de bani în executarea acestei decizii de imputare nelegale.
Un alt viciu de fond al deciziei de imputare este că aceasta nu este motivată nici în fapt și nici în drept existând o totală contradicție între starea de fapt consemnată în procesul verbal de cercetare administrativă și temeiul de drept al răspunderii materiale așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin (5) și (6) din O. 1., fapt de natură să atragă nulitatea actului.
Arată instanței că în contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare nr. 3. din (...), a solicitat în mod expres Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul IGPF să stabilească care este raportul de cauzalitate între paguba materială ce i se impută și fapta cu caracter ilicit
(ilegal) comisă prin încălcarea dispozițiilor legale ori neexecutarea atribuțiilor din fișa postului așa cum o cere art. 2 pct. 6 literele b,c și d din
Instrucțiunile MI nr. 8., precum și faptul de a fi chemat în fața acestei comisii de a aduce și alte argumente în susținerea contestați ei, solicitări care i-au fost respinse fara nici un temei sau vreo explicatie in acest sens.
În ceea ce privește fondul cauzei se relevă că potrivit art. 6 din Instrucțiunile MI 8. cu modificările ulterioare, răspunderea materială a militarilor se poate stabili numai dacă există un prejudiciu material, efectiv, direct sau indirect, real, cert și actual. Prejudiciul este real si cert atunci când existența și întinderea lui sunt neîndoielnice, or, în spetă ,prejudiciul este echivoc întrucât polițiștii de frontieră puși la dispoziție pot fi achitați de catre instanțele de judecată, chiar inainte ca decizia de imputare să rămâna definitivă. De altfel, acest fapt s-a și realizat în parte, deoarece unul dintre polițiștii puși la dispozitia I. J. P.F S. M., respectiv agentul șef adjunct Gheaur Cosmin S. a fost achitat prin sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în DOSAR NR. (...), sentință care a rămas definitivă și irevocabilă prin D. pronunțată de I. Curte de C. și Justiție la data de 04.1l.2011. Se poate vorbi de un prejudiciu creat instituției numai în momentul în care toți polițiștii puși la dispoziție vor fi condamnați definitiv si irevocabil de catre instanțele de judecată, însă până la acel moment, reclamantul va fi obligat să suporte un prejudiciu ipotetic care nu s-a produs încă în patrimoniul instituției și care s-ar putea să nici nu se producă.
De asemenea, prejudiciul stabilit de catre C. de cercetare administrativă trebuie să fie actual, adica deja produs, răspunderea materială stabilindu-se în principiu numai pentru prejudiciile deja constatate, nu și pentru cele care se vor produce în viitor.
Or, în speță prejudiciul nu se va produce decât în momentul în care polițiștii puși la dispoziție vor fi condamnați definitiv prin hotărâri ale instanțelor de judecată. C. de cercetare administrativă trebuia să dispună suspendarea cercetării administrative față de polițiștii puși la dispoziție pentru care nu există o soluție definitivă și irevocabilă până la data pronunțării unei hotarâri judecătorești de condamnare a acestora, urmând ca cercetarea să fie reluată numai față de polițiștii puși la dispoziție care nu au fost achitați.
Concluzionând asupra aspectelor prezentate, în acest moment nu se poate vorbi de un prejudiciu cert întrucat existența lui este nesigură și îndoielnică, acest lucru corespunde prevederilor pct. 8 alin. 2 din Instrucțiunile MI nr. 8. cu modificările ulterioare, nu se poate stabili răspundere materială pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale. Un alt aspect de nelegalitate al deciziei de imputare, menținut în mod inexplicabil de către comisiile de soluționare a căilor de atac, este dat de faptul că natura răspunderii materiale este una subsidiară, fapt care rezultă din interpretarea prevederilor art. 256 din L. nr 53/2003-Codul Muncii, republicat, care este aplicabil si funcționarilor publici cu statut special, atâta timp cât în legislația specifică acestora nu există reglementare contrară. Antrenarea răspunderii subsidiare poate să existe legal numai in ipoteza când prejudiciul nu se mai poate recupera de la polițiștii care au primit sumele fară drept. Obligația de restituire reglementată de art. 256 din Codul Muncii nu reprezintă o formă a răspunderii patrimoniale a salariatului, ci se întemeiază pe plata lucrului nedatorat, pe imbogățirea fară justă cauză a polițiștilor puși la dispoziție care au încasa sumele nedatorate.
R., căruia îi este imputată în mod nelegal plata către polițiștii puși la dispoziție a sumelor nedatorate va răspunde patrimonial în subsidiar față de obligația de restituire a polițiștilor puși la dispoziție. P. la momentul în care nu se dovedește imposibilitatea recuperării pagubei de la cei care au încasat în mod necuvenit drepturile salariale nu poate interveni răspunderea subsidiară. C. de cercetare administrativă a ignorat cu desăvârșire și jurisprudenta Înaltei Curți de C. și Justiție (D. nr. 320112009, nr.
2916/2009, etc.) care în spețe sililare, a statuat că "paguba are un caracter incert față de cel răspunzător subsidiar" și nu poate face obiectul tragerii la răspundere materială lipsind certitudinea creanței. În situația în care s-ar reține totuși existența unei pagube, aceasta poate fi recuperată direct de la polițiștii puși la dispoziție in termenul de prescripție de 3 ani, nefiind necesară recuperarea acesteia de la subsemnatul, care nu are decât o răspundere subsidiară și numai în cazul în care se constată că polițiștii puși la dispoziție sunt insolvabili.
Contrar dispozițiilor art. 25 alin(5) din O. nr 1. care prevăd obligativitatea motivării temeinice a deciziei de imputare, atât în fapt cât și în drept, C. de soluționare a contestatiilor din I.G.P.F și C. de J. a I. din M.A.I s-au limitat să constate că decizia de imputare a fost emisă în baza procesului verbal de cercetare administrativă și intocmit conform modelului din Anexa nr. 2 din instrucțiunile MI nr. 8., ignorând totala contradicție între starea de fapt și temeiul de drept al răspunderii materiale (art, 34 din"O. 1.), aspect de natură să atragă nulitatea actului administrativ.
În procesul verbal de cercetare administrativă nr. 3. din (...) la lit. C " împrejurările în care s-a produs paguba", C. de cercetare administrativă indică în tabelul de la paginile 5 si 6 coeficienții de ierarhizare minimi cuveniți polițiștilor puși la dispoziție conform O.ui M.I.R.A nr. S/629/2008 respectiv 1,90 pentru agenții de poliție puși la dispoziție, în timp ce în ultima coloană sunt indicați coeficienții acordați de I. S. M., considerati de către C. de cercetare administrativă ca fiind mai mari decât cei din O.M.I.R.A nr. S/629/2008, respectiv coeficientul 2,10 pentru agenții de poliție. În condițiile în care C. de cercetare administrativă reține că agenților de poliție puși la dispozitie de către I. S. M. le-a fost acordat în mod eronat coeficientul de ierarhizare 2,10 în loc de 1,90, este inexplicabil și total nefondat faptul că reclamantului și celorlalți semnatari ai Dispoziției de personal nr.- S/1872058/(...) le-au fost calculate și imputate diferențele dintre salariile plătite agenților puși la dispoziție pentru coeficientul de ierarhizare 2,60 în loc de 2,10 cât reține C. de cercetare administrativă în procesul verbal. Din întreg cuprinsul procesului verbal de cercetare administrativă nu rezultă faptul că polițiștii puși la dispoziție ar fi fost salarizați nelegal conform coeficientului 2,60, ci corespunzător coeficientului 2,10, astfel că se poate trage concluzia că prin D. Ș. I. S. M. nr S/1872058/(...) nu au fost încălcate prevederile legale incidente în materia analizată.
C. de cercetare administrativă nu a adus în cuprinsul procesului verbal argumente sau probe din care să rezulte că agentii de poliție puși la dispozitie au fost salarizati în mod nelegal pe coeficientul de ierarhizare 2,60 limitându-se să precizeze doar că "în mod eronat, după data de (...), după punerea la dispozitie (comisia reține în mod greșit faptul că agenții de poliție ar fi fost puși la dispoziție după data de (...), în timp ce în realitate aceștia sunt la dispoziție din anul 2006) polițiștii de frontieră au fost încadrați pe coeficienți mai mari decât cei prevazuți in ordinul ministrului ... " Stabilirea coeflcienților minimi de salarizare ai agenților puși la dispoziția inspectoratului s-a facut prin D. Ș. I. S. M. nr.S/1712380/(...), dată la care acestora le-a fost stabilit coeficientul de 2,10 si cu toate acestea comisia a ignorat aceasta dispozitie si nu a stabilit vreun prejudiciu în sarcina celor care au semnat această dispoziție de personal. Prin D. de personal nr. S/1872058/(...) pe care reclamantul a semnat-o pentru șeful inspectoratului, întrucât la acea dată îndeplinea prerogativele actului de comandă a unității, alături de șeful biroului resurse umane, contabilul șef și juristul unității, nu a creat vreun prejudiciu unității deoarece prin această dispoziție le-au fost doar asimilați coeficienții de ierarhizare minimi de la
2,10(existenti la data de (...)) la 2,60 (începând cu data de (...)).
Această asimilare a functiilor s-a efectuat în temeiul prevederilor O. U.G nr. 1. pentru modificarea Anexei nr. l la O. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale H. nr, 70/2004 modificată și completată prin H. nr. 0. și ale O.ui M. nr. 110502/(...) privind lista cu asimilarea funcțiilor polițiștilor prevăzute în statele de organizare ale P. de F. R. care stabilesc o majorare a coeficientului minim de salarizare pentru funcția de agent IV de la 2,10 la 2,60, în timp ce agentul debutant rămâne salarizat corespunzător coeficientului 1,90 stabilit începând cu data de (...).
In mod firesc legiuitorul a stabilit coeficientul minim de salarizare de
1,90 pentru agentul debutant sub coeficientul minim de 2,10 pentru functia cea mai mica din statul de organizare, agent IV, deoarece acesta este valabil doar pentru perioada cat acesta se afla sub tutelă (în cazul agenților de poliție 6 luni). Doar dupa definitivarea în profesie i se atribuie coeficientul de ierarhizare 2,10 corespunzător functiei de agent IV, cea mai mică funcție din statul de organizare.
Consideră că, un agent debutant nu poate fi pus la dispoziție pentru vreo faptă pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală până la definitivarea situației, deoarece la expirarea termenului de tutelă nu poate fi definitivat în profesie și ca urmare a acestui fapt își pierde calitatea de agent de poliție.
În susținerea demersului său, reclamantul a invocat și excepția de de nelegalitate a dispozitiilor pct.27.2 (ultima pozitie din tabel referitoare A.-A. sef principal) din Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor aprobate prin O. M. I. si R. A. nr.S/629 din (...)
Prin întâmpinarea formulată la data de 30 ianuarie 2012, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate în considerarea faptului că vizează un act administrativ cu caracter normativ și respingerea ca nefondată a cererii introductive de instanță.
I.Cu titlu preliminar Curtea relevă următoarele:
În speță, s-a solicitat, atât pe cale directă în temeiul art. 8 din L. contenciosului administrativ, cât pe cale incidentă, în baza art. 4 din același act normativ , realizarea unui control de legalitate în privința unor acte emise de o instituție publică centrală
Actele supuse controlului de legalitate sunt :
-dispozițiile pct. 27.2 (ultima poziție din tabel referitoare la funcția agent- agent șef principal) din Normele metodologice pivind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin O. nr.S/629/2008;
-hotărârea nr.104 din (...) adoptată de comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul MAI,
- hotărârea nr. 3. din (...) adoptată de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IGPF,
-decizia de imputare nr. 3. din (...) emisă de IGPF modificată prin decizia nr.
3. din (...).În consecință, Curtea de apel C. era competentă material să soluționeze pricina.În același timp,competența teritorială a Curții a fost validată de incidența prevederilor art.10 din L. contenciosului administrativ, reclamantul avându-și domiciliul în raza de competentă teritorială a acestei instanțe.
Cu privire la admisibilitatea realizării controlului de legalitate al actului administrativ cu caracter normativ din perspectiva prevederilor art.4 al Legii contenciosului, Curtea constată că, în raport de jurisprudența constantă a ICCJ, excepția de nelegalitate ca mijloc de apărare în procesul de contencios administrativ este admisibilă indiferent de caracterul normativ sau individual al actului administrativ unilateral a cărui nelegalitate se invocă (a se vedea spre exemplu deciziile 548/(...) pronunțate de I. s. com. cont. adm.și fisc.)
Dispozițiile din actele administrative cu caracter normativ vizate de excepția de nelegalitate au produs efecte în perioada în care erau în vigoare, prin urmare abrogarea lor ulterioară nu lipsește de obiect excepția.Art. 4 alin. (1) din L. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilește condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate. A., actul a cărui legalitate este contestată trebuie să fie un act administrativ de care depinde soluționarea fondului cauzei .
Prima condiție nu ridică probleme întrucât trăsăturile actului administrativ, așa cum a fost el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din L. cadru a contenciosului administrativ, se regăsesc în totalitate în O. nr.S/629/2008. A., acesta este un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legi sau executării în concret a legii.
Legătura cu fondul cauzei este de asemenea evidentă întrucât angajarea răspunderii materiale a reclamantului s-a realizat în vederea aplicării acestor dispoziții. A., o eventuală eliminare a acestor prevederi din soluționarea prezentei cauze ar avea indubitabil consecințe sub aspectul existenței prejudiciului imputat.
În aceste condiții, existența interesului reclamantei în invocarea acestei apărări pe calea excepției de nelegalitate subzistă. Respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate ar duce la încălcarea de acces la justiție, stabilit atât prin art. 21 din Constituția României, cât și prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO) a statuat că respectarea dreptului de acces la justiție presupune ca acesta să fie unul eficace, adică să permită oricărei persoane să își satisfacă, în mod real, interesele în fața instanței. O procedură în urma căreia cauza nu ar fi analizată în mod complet de către judecător nu este una care să realizeze condiție eficacității accesului la justiție. R. nu ar avea la dispoziție o altă modalitate prin care să solicite instanței înlăturarea vătămării produse prin nelegalitatea O. nr.S/629/2008 contestat căci acțiunea în anulare a acestei prevederi nu mai este posibilă, aceasta fiind deja abrogat prin O. MAI nr. S.. Prin urmare, excepția de nelegalitate rămâne singura procedură prin care reclamantul ar putea eventual obține repararea prejudiciului ce pretinde că i-a fost cauzat în timpul cât acesta prevedere nelegală producea efecte juridice.
II. Dispozițiile legale relevante pentru dezlegarea raportului juridic litigios sunt următoarele:
1.Curțile de apel judeca in prima instanța, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autorităților si instituțiilor centrale( art. 3 C.proc.civ.)
2.În înțelesul legii contenciosului administrativ, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor (art. 2 din L. nr. 554/2004).
3.Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (art.4 din L. nr.554/2004 ).
4. P. este funcționar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma și exercita atribuțiile stabilite pentru Poliția
Romana prin lege, ca instituție specializată a statului. Exercitarea profesiei de polițist implica, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de arma și de celelalte diferențieri prevăzute în prezentul statut (art. 1 din L.
360/2002)
5.La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 gradele militare ale politistilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii și studiilor fiecăruia, cu menținerea drepturilor câștigate anterior ( art.73 L. nr.360/2002)
6.Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 1. privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifica politistului*).
P. la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea politistilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala.P. la intrarea în vigoare a legii privind pensiile politistilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la pensionarea cadrelor militare.Modul de aplicare a prevederilor alin. (2) și (3) se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor(art.. 78 din L. nr. 360/2002). Art. 78 a fost modificat de pct. 46 al I din ORDONANȚA DE URGENTA nr. 89 din 2 octombrie 2003, publicată în M. OFICIAL nr. 715 din 14 octombrie 2003. Alin. (1) al art. 78 s-a modificat de către pct. 6 al art. I din L. nr. 133 din 27 iunie 2011, publicată în M. OFICIAL nr. 448 din
27 iunie 2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012, având următorul conținut:"(1) Procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor."
7.Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c)pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile( art. 84 din L. nr. 1.).
8. Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de
3 ani de la data producerii pagubei. (art. 85 din L. 1.).
9. În cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.P. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune este pus la dispoziție. P. arestat preventiv se suspendă din funcție. P. pus la dispoziție îndeplinește numai acele sarcini și atribuții de serviciu stabilite în scris de șeful unității de poliție și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare
gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, precum și de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege ( art.65 din L. nr.
360/2002)
10. Răspunderea materială este angajata, în condițiile OG 1., pentru pagubele în legatura cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legatura cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul M. Apărării Naționale, M. de I., S. Roman de I., S. de P. și P., S. de I. E., S. de T. S. și M. J. (art.2 OG 1.)
11.Prin termenul militari, în sensul OG 1.,, se înțelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizati, elevi
și studenți ai instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe baza de contract și cadre militare (art.. 7 OG 1..)
12. În stabilirea răspunderii materiale conform OG 1.,, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituția publica pagubita.Pentru paguba produsă printr-o fapta ce constituie infracțiune, răspunderea se stabilește de instanțele judecătorești, potrivit legii penale( art.11 OG 1.,)
13. Răspunderea materială a militarilor este angajata în cazul producerii unor pagube, după cum urmează:
A. În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceștia în propria gestiune, sau: a) când, potrivit dispozițiilor legale, atribuțiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o comisie și se constata o paguba, dacă nu se face dovada ca aceasta s-a produs în absenta gestionarului; b) când au primit bunuri în cantități mai mici decât cele înscrise în documentele insotitoare sau cu vicii aparente, fără sa fi întocmit proces- verbal de constatare; c) când nu au solicitat, în scris, asistenta tehnica de specialitate la primirea bunurilor, deși aceasta era necesară.
B. În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transporta, păstrează și eliberează bunuri materiale și valori, fără a avea calitatea de gestionari în înțelesul legii.
C. În sarcina comandantilor sau sefilor unităților, când: a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute de lege, asistenta tehnica de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea și distribuirea bunurilor materiale și a altor valori; b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor sesizate în scris de către gestionari; c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuțiilor acestora; d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau gresite care au condus la producerea de pagube; e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificarii drepturilor la despăgubiri pentru cauzarea de prejudicii; f) pagubele au rezultat din neurmarirea unor sume cuvenite din orice cauza și pentru care exista titlu executoriu; g) nu au luat măsuri de siguranta necesare pentru păstrarea în bune condiții a bunurilor materiale și a altor valori.
D. În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situații decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1).
E. În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie infracțiune (art.12 OG 1.)
14. În cazul constatării insolvabilitatii autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovați de: a) nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcția de gestionar, precum și de neconstituire a garanțiilor de către gestionari; b) neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înțelesul legii, deși li s-a adus la cunostinta, în scris și motivat, ca nu își îndeplinesc atribuțiile în mod corespunzător; c) neefectuarea inventarierilor la termenele și în condițiile legii, dacă prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei; d) neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor de recuperare a pagubelor, prin constituirea ca parte civilă, neemiterea deciziei de imputare sau a altor măsuri asiguratorii; e) nerespectarea oricărei atribuții de serviciu, dacă, fără încălcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs (art.19 OG 1.)
15. Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligați sa le restituie; dacă au primit bunuri care nu li se datorau și care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptățiți, sunt obligați sa plătească contravaloarea lor, calculată în condițiile legii. Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în termen, elevilor liceelor militare, elevilor și studenților militari, precum și minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv și condamnaților se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba(art.20 OG 1.).
16.Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituțiilor publice prevăzute la art. 2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor. Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la aceasta data, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.
Când persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajați pe baza de contract sau salariați civili și nu au fost de buna-credința, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate. Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere (art.24 OG 1.).
17. Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare. D. de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emita și se comunica în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.D. de imputare va fi temeinic motivată și va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată și organul competent în soluționarea contestației. Proba temeiniciei și legalității deciziei de imputare trebuie efectuată de unitatea al carei comandant sau șef a emis-o ( art.25 OG 1.)
18.După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se imputa celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen(art.34 OG 1.)
19.Comandantul sau șeful unității care a emis decizia de imputare ori al carei organ financiar a primit angajamentul de plata, precum și comandantul sau șeful esalonului superior, atunci când constata ca imputatia este total sau parțial neîntemeiată ori nelegală, poate sa o anuleze sau sa o reducă, în termen de cel mult 3 ani, printr-o alta decizie, dacă între timp nu s-a pronunțat o hotărâre asupra contestației făcute impotriva deciziei de imputare sau angajamentului de plata(art.29 OG 1.).
În fapt, prin D. de imputare nr. 3. din data de (...) emisă de către I. G. al P. de F. R. și modificată ulterior prin D. de modificare nr. 3. din (...) s-a dispus imputarea în sarcina reclamantului a sumei de 9.466,21 lei reprezentând "prejudiciul creat I. S. M. prin încadrarea eronată pe coeficienți de ierarhizare minimi ai salariului pentru funcția îndeplinită de polițiștii de frontieră puși la dispoziția I. S. M. în condițiile art. 65 din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Deciziile de I. au fost întocmite conform modelului anexă nr. 2 din
I.m.i. r. 8. privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse.La art.1 din Deciziile de I., emise în sarcina acestuia, se specifică în mod clar faptul că " suma imputată reprezintă prejudiciul creat prin încadrarea eronată pe coeficienții de ierarhizare minimi ai salariului pentru funcția îndeplinită de polițiștii de frontieră aflați la dispoziția I. S. M.".
Autoritatea administrativă a statuat că, în mod eronat, după data de
(...) (data intrării în vigoare a O.m.i.r.a. nr. S/629 din data de (...)), după punerea la dispoziție, polițiștii de frontieră au fost încadrati pe coeficienți mai mari decât cei prevăzuți în respectivul ordin, iar din această cauză, I. S.- M. a plătit acestora salarii mai mari decât aveau dreptul conform legii, deci implicit s-a creat o pagubă în patrimoniul acestei instituții.
Răspunderea materială a reclamantului s-a realizat temeiul prevederilor art. 2 și 9 din O. nr. 1. și ale pct. 27 indice 1 din Instrucțiunile M. de I. nr. 8. privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul susține că prin modificările aduse Instrucțiunilor nr. 830 din
(...), conform O. nr. 457 din (...) aceste instrucțiuni au devenit aplicabile nu doar militarilor ci și funcționarilor publici civili cu statut special. Apărarea nu este legitimă întrucât O. 4. nu are valoarea unui act normativ, acesta nefiind adus la cunoștința publicului prin publicare în M. O. În consecință, răspunderea materială a reclamantului nu putea fi instituită după procedura reglementată de OG nr.121/2008 care era aplicabilă exclusiv militarilor. Prin termenul militari, în sensul OG 1.,, se înțelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizati, elevi și studenți ai instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe baza de contract și cadre militare
Din perspectiva prevederilor art.1, art.73 alin.1, art.78 alin.1 din L.
360/2002, reclamantului, care nu avea statutul de militar, fiind doar un funcționar public și cu statut special, trebuia să i se anagajeze răspunderea materială în concordanță cu procedura reglementată de L. 1.. Conform acestui din urmă act normativ, răspunderea subsidiară nu intervine în cazul depășirii unui termen de decădere de un an, răspunderea materială a celui care a beneficiat de încasarea unor sume în mod nelegal putând fi antrenată în interiorul unui termen de 3 ani.
Instrucțiunile nr.8. erau aplicabile doar militarilor, nu și funcționarilor publici cu statut special. Autoritatea administrativă a reținut că reclamantul trebuie să răspundă pentru prejudiciul care s-a cauzat instituției prin greșita aplicare al coeficienților de ierarhizare minimi prevăzuți pentru polițiștii puși la dispoziție întrucât constatarea pagubei s-a realizat după un an de la data primirii sumelor nedatorate. Or, dispozițiile art.24 din OG 1. nu erau și nu puteau fi aplicate în vederea angajării răspunderii materiale a reclamantului care nu avea statut de militar. N. în conținutul Legii 1. nu se face trimitere la completarea dispozițiilor acestui act normativ cu prevederile
OG 1..
Or, legea care reglementează statutul polițistului, stabilește în mod foarte clar că în cazul funcționarilor publici cu statut special, dispozițiile Legii 360/2002 se completează doar cu prevederile Legii 1.. Nefiind aplicabile regulile instituite de OG 1., nu erau incidente nici dispozițiile instrucțiunilor
8. despre care pârâta susține că ar fi fost modificate prin O. MAI 4..
Mai mult, nu s-a probat caracterul de act normativ al O.ui 4. ordin care nu a fost publicat în M. O.
Chiar dacă s-ar admite că angajarea răspunderii materiale a reclamantului era posibilă conform procedurii instituite de OG 1., decizia de imputare este nelegală, întrucât dispozițiile punctului 27.2 aprobate prin O.
M. nr.S/629/2008 contravin normelor cu forță juridică superioară.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție în materie, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă actul administrativ îndeplinește cumulativ anumite cerințe de legalitate, printre care cea potrivit căreia conținutul actului administrativ trebuie să fie conform cu conținutul legii în temeiul și în executarea căreia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară (a se vedea, spre ex., decizia nr.3580/2007 a I. s. com. cont. adm. și fisc.).
Prevederile pct.27.2 din Normele metodoligice privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor aprobate prin O. M. I. si R. A. nr.S/629 din (...) stabilesc coeficientii de ierarhizare minimi ai salariului pentru functia îndeplinită, corespunzător gradelor profesionale pe care le au politistii pusi la dispozitie în conditiile art.65 din L. nr.360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările ulterioare, si ale art.45 din O. nr.3. privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor.
Potrivit dispozitiilor art.45 alin.(1) din O. nr.3. in vigoare la acea data, politistii cercetati si judecati în stare de libertate - pusi la dispozitie - beneficiază de coeficientii de ierarhizare minimi ai salariului pentru functia îndeplinită, corespunzători gradelor profesionale pe care le au, salariul pentru gradul profesional detinut, gradatiile la care au dreptul, precum si de sporul pentru misiune permanentă, până la definitivarea situatiei.
O. M.I.R.A. nr.S/629/2008 a intrat în vigoare începând cu data de (...) si a stabilit, în mod concret, la pct.27.2 din norme, care sunt coeficientii de ierarhizare minimi ai salariului pentru functia îndeplinită, corespunzător gradelor profesionale pe care le au politistii pusi la dispozitie. I. la ultima pozitie din tabel respectiv cea referitoare la A.- A. sef principal a stabilit coeficientul minim de 1,90, coeficient care in fapt este atribuit agentului debutant si este reglementat de HG 035/(...), O. nr. I10506/(...) si OG n r.107/(...). P. la data de (...) nu a existat un act normativ care să stabilească în mod concret care sunt coeficienti minimi de ierarhizare ai salariului pentru funcția -îndeplinită de care beneficiau politistii pusi la dispozitie, acestia stabilindu-se conform prevederilor H. nr.070/2004 modificată prin H. nr.0. si O. NR. (...).
A., pentru agentii de politie pusi la dispozitie în temeiul art.65 din L. nr.360/2002, coeficientul minim de ierarhizare ai salariului pentru functia îndeplinită era stabilit la nivelul celei mai mici functii prevăzute în statul de organizare, cea de agent IV, căreia înainte de (...) îi corespundea coeficientul
2,10 ( ulterior coeficientul de 2,10 fiind asimilat cu cel de 2,60 începând cu
(...))
Cea mai mică functie de agent de politie definitiv din statul de organizare era, conform H. nr.035 din (...) si O.ui ministrului administratiei si internelor nr.I/0506 din (...) si OG nr.107/(...), cea de agent IV având un coeficient de 2,10, în timp ce functiei de agent debutant îi corespundea un coeficient de 1,90.
Odată cu intrarea în vigoare a O.ui M.I.R.A. nr.S/629/2008, respectiv data de (...), s-a stabilit că pentru agentii de politie pusi la dispozitie coeficientul minim ai salariului pentru functia îndeplinită va fi de 1,90, în conditiile în care acest coeficient minim corespundea conform H. nr.035 din (...) si O.ui ministrului administratiei si internelor nr.I/0506 din (...) functiei de agent debutant.
A., în situatia în care un agent de politie definitivat în profesie, cu o vechime în muncă de 10 sau 15 ani, era pus la dispozitie în temeiul art.65 din L. nr.360/2002, salarizarea acestuia se impunea a fi realizată conform unui coeficient minim de 1,90, care corespunde în H. nr.035 din (...) si O. ministrului administratiei si internelor nr.l/0506 din (...) functiei de agent debutant.
Prevederile pct.27.2 din O. M.I.R.A. nr.S/629/2008 nu sunt în concordanță cu actele normative cu forță juridică superioară în vederea aplicării cărora a fost emis. Potrivit acestor dispoziții un agent de politie, care a fost definitivat în "profesie si are o anumită vechime în profesie pus la dispozitie trebuie salarizat pe perioada punerii la dispozitie conform unui coeficient de salarizare care corespunde funcției publice de agent debutant( respectiv coefiecientul de 1,90).
Dispozitiile art.45 alin.l din O. nr.3. modificate prin HG 0. si ,OG 1. aflate în vigoare până la data de (...), prevedeau că politstii pusi la
"dispozitie beneficiază de coeficientii de ierarhizare minimi ai salariului pentru functia îndeplinită, corespunzător gradelor profesionale pe care la aveau, or, agentul de politie definitivat în profesie, care poate ocupa numai o functie de agent 1, II, III sau IV, nu putea fi plătit conform unui coeficient de ierarhizare care corespunde unei functii de agent debutant (coeficientul de
1,90 stabilit de art.27.2 din O.M.I.R.A . . nr.S/629/2008) întrucât functia îndeplinită de acesta este cea corespunzătoare unui agent de politie definitivat în profesie.
Potrivit prevederilor art.21 din L. nr.360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările ulterioare, salarizarea agentilor de politie pe functia de agent debutant se face numai pentru o perioadă de stagiu de 6 luni si numai în cazul absolventilor scolilor de formare a agentilor de politie. La expirarea perioadei de stagiu, politistul sustine examenul de definitivare în profesie, astfel că începând cu acel moment agentul de politie nu mai poate avea statutul de agent debutant si nici nu mai poate fi salarizat conform acestei functii.
Interpretarea dată de către M. prevederilor art.45 din O. nr.3. cu modificarile ulterioare, prin normele de aplicare stabilite la pct.27.2 (cu referire la A.-A. sef principal) din O.M.I.R.A. nr.S/629/2008 este nelegală si neconformă cu textul ordonantei guvernului, neexistând nicio dispozitie legală care să permită salarizarea unui agent de politie definitivat în profesie pus la dispozitie în conditiile legii, conform unui coeficient de salarizare care corespunde în realitate celui de agent debutant. Cea mai mică funcție prevăzută în statul de organizare al I. J. al P. de
. S. M., în luna ianuarie 2009, corespunzătoare gradului profesional de agent-agent șef principal era funcția de agent IV, prevăzută cu gradul de agent-agent șef principal, coeficient de ierarhizare 2,60; coeficienții de ierarhizare prevăzuți de O. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin L. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare la nivelul
. ianuarie 2009 erau stabiliți prin H. nr. 035 din (...), cu modificările și completările ulterioare și prin O. ministrului administrației și internelor nr.
1/0502 din (...) prin care s-a aprobat lista cu asimilarea funcțiilor polițiștilor prevăzute în statele de organizare ale P. de F. R. C. de ierarhizare minimi prevăzuți de actele cu forță juridică superioară O.ui M. nr.S/629/2008 trebuiau respectați chiar și în situația polițiuștilor puși la dispoziție.
Pentru aceste considerente ,în baaza prevederilor legale anterior citate
Curtea va admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 27.2 (ultima poziție din tabel referitoare la funcția agent-agent șef principal) din Normele metodologice pivind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin O. nr.S/629/2008 și în consecință va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În baza art. 277 C. proc. civ. va obliga pârâții în solidar la plata cheltuielilor judiciare în favoarea reclamantului în sumă de 1570,62 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 27.2 (ultima poziție din tabel referitoare la funcția agent-agent șef principal) din Normele metodologice pivind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate prin O. nr.S/629/2008.
Admite acțiunea formulată de reclamantul BUD T. G. domiciliat în B.
M., str.R. nr.21/26 jud.Maramureș împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - C. DE J. A I. cu sediul în B., P-ța R. nr.1A, sector 1 și I. G. AL P. DE F. cu sediul în B., str.R., nr.5, sector 6.
Anulează hotărârea nr.104 din (...) adoptată de comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul MAI, anulează hotărârea nr. 3. din (...) adoptată de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IGPF, anulează decizia de imputare nr. 3. din (...) emisă de IGPF modificată prin decizia nr. 3. din (...).
Obligă pârâții în solidar la restituirea sumelor încasate în executarea deciziei de imputare, actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Obligă pârâții în solidar la plata cheltuielilor judiciare în favoarea reclamantului în sumă de 1570,62 lei. definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2012.
PREȘEDINTE GREFIER S. AL H. A. B. red.S.Al H./A.C.
5 ex. - (...)
