Sentința nr. 380/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 380/2012
Ședința publică din data de 21 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. M. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. D. A. în contradictoriu cu pârâții D. A. - în calitatea de director al D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect anulare act administrativ - Ordin eliberare din funcție.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamantul I. D. A., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul I. D. A. arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reclamantul I. D. A. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea ordinului M.ui A. și I. nr.II/2233 din (...), încadrarea pe funcția avută anterior și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data demiterii până la reîncadrare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. D. A. în contradictoriu cu pârâții D. A. - în calitatea de director al D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință să se dispună anularea în totalitate a O.ui M. A. și I. nr. 1. din (...), ca fiind nelegal, netemeinic și nefondat, anularea în totalitate a Dispoziției D.ului D.R.P.C.I.V. nr. SOO din (...) și a Dispoziției D.ului D.R.P.C.I.V. nr.S din 06.0., ca fiind nelegale, netemeinice și nefondate, reîncadrarea reclamantului în funcția din care am fost eliberat prin O. și D. atacate, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data de (...) și până la data reîncadrării efective în funcție cu cheltuieli de judecată, în temeiul art.274 C.pr.civ., reprezentând onorariu avocațial.
În motivare se arată că la data de (...), prin încheierea ședinței C.ui de D. din data de (...), dată în dosarul nr.5283, comunicată ulterior , reclamantului i s- a propus aplicarea sancțiunii disciplinare "destituirea din poliție", prevăzută de art.58, lit.d din Statutul Polițistului, motivat de încălcarea prevederilor art.57, lit.k din Legea nr.360/2002 rep., coroborat cu art.12, al.l, lit.k din O.M.A.I. nr.4OO/2004 mod., privind "Încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite de lege".
În baza concluziilor cuprinse în Raportul de cercetare prealabilă nr. 5.225 din (...) și a Încheierii C.ui de D. nr 5.283 din (...), s-a emis Dispoziția D.ului nr.
500 din (...)prin care s-a dispus destituirea din poliție.
Față de încheierea adoptată de C. de D. constituit cu această ocazie, în urma desfășurării procedurii și desfășurării activității de cercetare disciplinară și a Dispoziția D.ului nr. 500 din (...), în temeiul art.60 și art. 61 din Legea nr.306/2002 rep. privind Statutul Polițistului, în termen legal, a formulat contestație, în fața M. A. și I..
Prin contestația formulată, reclamantul a solicitat, în principal, anularea Dispoziției D.ului nr.500 din (...), ca fiind nelegală, iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare, motivat de circumstanțele reale și reala stare de fapt, ce au determinat constatarea săvârșirii abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Ca urmare a soluționării contestației reclamantului, s-a emis de către M. A. și I., O. nr. 1. din (...), prin care, s-a decis respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea sancțiunii aplicate.
În aceste condiții, reclamantul a fost pus în situația de a promova prezenta acțiune în justiție, în vederea soluționării juste și legale a solicitării formulate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamantul învederează următoarele aspecte: reclamantul, ag. șef adj. I. D. A., a fost reîncadrat în cadrul M.A.I, începând cu data de (...). În perioada în care a fost inactiv, reclamantul a deținut calitatea de coasociat si de administrator al S. A. IT SRL, alături de soția sa, I.
Lia, care a deținut și deține calitatea de asociat și administrator în cadrul sus-menționatei societăți comerciale.
Deși în evidențele actelor constitutive ale societății, reclamantul a deținut alături de soția sa calitatea de administrator, în realitate, exercitarea funcției de administrator a fost și este atributul celuilalt administrator al societății, respectiv al soției sale, pe întreaga durată de funcționare a societății, chiar și în prezent.
În această ordine de idei, este real faptul că reclamantul a renunțat la calitatea de administrator, după reîncadrarea in M.A.I, respectiv la data de (...), astfel cum rezultă din Hotărârea nr.3 înregistrată a A.G.A. la acea dată. Așadar, se pune în discuție perioada de aproximativ două săptămâni, de la data reîncadrării reclamantului și până la data emiterii Hotărării nr.3 a A. G.A. societății, când reclamantul figurează doar scriptic în calitatea de administrator al socletătii.
Potrivit disp. art.45 alin.( 1) lit. g.) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului polițistului îi este interzis " să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comert ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu exceptia calitătii de actionar;" În lumina textului art.45, al. 1 , pct. g din Statutul Polițistului, apreciează că ar fi fost necesar, în mod absolut, a se analiza în ce a constat, în mod concret, activitatea reclamantului în calitate de administrator al societății comerciale. Aceasta, întrucât textul legal citat se referă la participarea efectivă În mod direct sau prin persoane interpuse la administrarea si conducerea unei s.c., și nu la detinerea calitătii de administrator, astfel că, atâta timp cât reclamantul nu a efectuat în mod concret niciun fel de acte de administrare sau conducere a societății, disp. art.45 alin.(1) lit. g.) din Legea nr. 36012002, nu sunt operante în speță.
Sancțiunea ce i-a fost aplicată este vădit disproporționată raportat la gravitatea faptei în sine, fiind mult prea drastică și lipsită de temei legal. A interpreta disp. art.45 alin.(l) lit. g.) din Legea nr. 36012002, în sensul că " politistului îi este interzisă deținerea calității de administrator" însemnă a adăuga la lege, ceea ce nu intră în competența și atribuțiunile C.ui de D..
In acest sens, subliniază încă o dată faptul că, deși deținea în mod scriptic calitatea de administrator al S.C, reclamantul nu a efectuat acte de administrare a S., nu a reprezentat S. in niciun mod, de activitatea acesteia, ocupându-se în mod exclusiv, soția mea, în calitatea sa de administrator.
Ori, tocmai de acest aspect este condiționată mențiunea textului art.45, alin. 1 , lit.g din Statutul Polițistului, respectiv "participarea efectivă ( ... ) la administrarea și conducerea unei societăți comerciale." Ca atare, pentru a exista o abatere disciplinară în sensul textului legal mai sus citat, era absolut necesar a se cerceta activitatea societății comerciale, pentru a se putea reține, eventual, existența unor acte de administrare și conducere ale reclamantului, în perioada vizată.
Inexistența unor asemenea acte s-ar fi putut dovedi, cu prisosință, prin simpla verificare și observare a activității desfășurate de S. respectiv din actele sale, aspect pe care, în mod obligatoriu, pentru a aplica cea mai aspră sancțiune disciplinară, C. de D. trebuia să-I supună atenției în ședința sa. Și aceasta, motivat de faptul că, procedând de maniera descrisă, este evident faptul că, s-a încălcat procedura în cadrul cercetării disciplinare întreprinse.
În acest sens, nu se poate reține afirmația din O. M. nr.II/2233/(...) atacat, pagina 1, aliniat 5, potrivit căreia susținerile reclamantului în conformitate cu cele mai sus menționate sunt neîntemeiate, întrucât disp.art.1 O, al.4 din Statut sunt imperative, întrucât, nu ne aflăm în vreuna din situațiile prevăzute de textul art.45, alin. 1 din Statutul polițistului.
Ca atare, aspectul reținut in pagina 1, aliniat 6 din O. M. atacat, este lipsită de orice fundament legal, neputând constitui un argument temeinic și legal care să ducă la o soluționare justă și legală a contestației reclamantului.
În plus, textul art. 59, al.8 din Statutul Polițistului prevede faptul că
"Ia stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările În care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea
și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție al polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise. "
În ceea ce îl privește, raportat la sancțiunea disciplinară aplicată, este evident faptul că la individualizarea acesteia, nu s-a tinut cont de criteriile de individualizare obligatorii:
În al doilea rând, deși supus atenției, nu s-a avut în vedere întreg ansamblul de împrejurări în care abaterea disciplinară a fost comisă, respectiv, faptul efectiv de a figura în mod scriptic în calitate de administrator, fără a desfășura vreo activitate de asemenea natură.
În concluzie, ținând cont de toate cele menționate, reclamantul a fost sancționat în mod vădit disproporționat raportat la reala stare de fapt, fiindu-i aplicată cea mai aspră sancțiune disciplinară, sancțiune care îi va produce pentru viitor grave prejudicii materiale și morale.
Susține acest aspect și prin prisma celor motivate prin O. M. atacat, pagina
1, aliniat 7, care reiterează susținerea nelegală, potrivit căreia, sancțiunea "destituirii din poliție" constituia "unica sancțiune aplicabilă", întrucât, astfel cum a arătat anterior, dispozițiile textului art.l O, alin4 din Statutul Polițistului, nu sunt aplicabile în cauză, astfel că, organele de cercetare disciplinară au procedat în mod nelegal și abuziv la stabilirea sancțiunii aplicate reclamantului, și prin prisma încălcării dispozițiilor legale mai sus prezentate.
Un alt motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 64 din
O.M.A.1. nr. 400/2004, potrivit căruia" Sanctiunea disciplinară privind destituire din politie nu poate fi aplicată în situatia în care politistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii, precum și în alte situații prevăzute de lege."
Dispoziția atacată încalcă în mod flagrant textul de lege mal sus indicat fiind emisa la data de (...) dată la care reclamantul se afla în concediu medical fiind spitalizat, aspect pe care îl dovedește cu certificatul medical anexat în copie prezentei cu toate acestea, cu nesocotirea totală a legii, a fost emisă Dispoziția D.ului D.R.p.e.l.v. nr.500 din (...), prin care se suspendă aplicarea prevederilor Dispoziției D.R.p.e.l.v. nr. 5OO din (...), privind sancționarea reclamantului cu "destituirea din poliție", până la data încetării motivului de incapacitate temporară de muncă, respectiv, concediul medical al acestuia act comunicat reclamantului odată cu O. M. atacat.
Este evident, faptul că această dispoziție este nelegală și inoperabilă, întrucât nu poate avea efecte retroactive, decât de la data emiterii sale, iar raportat la data emiterii Dispoziției nr.SOO/20 12, a cărei efecte se vrea a fi suspendate, există un decalaj de două săptămâni, timp în care, Dispoziția nr. SOO/2012 și-a produs efectele, reclamantul fiind sancționat în perioada în care se afla în concediu medical.
Vizând toate acestea, este evident faptul că ambele Dispoziții sunt nelegale, în detrimentul prevederilor art. 64 din O.M.A.I. nr. 400/2004, potrivit căruia" Sancțiunea disciplinară privind destituire din politie nu poate fi aplicată în situatia în care politistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii, precum și în alte situații prevăzute de lege., precum și a principiului neretroactivității legii civile în timp.
Nu în ultimul rând, un aspect important de menționat, îl constituie nesemnarea de către emitenti a niciunei Dispozitii sau a O.ui atacate, alterându- se astfel, valabilitatea actelor menționate și implicit atrăgând nulitatea acestora.
Prin încheierea ședinței C.ui de D. din data de (...), dată în dosarul nr.5283, i s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare "destituirea din poliție", prevăzută de art.58, lit.d din Statutul Polițistului, motivat de încălcarea prevederilor art.57, lit.k din Legea nr.360/2002 rep., coroborat cu art.12, al.l, lit.k din O.M.A.I. nr.4OO/2004
Ulterior ]n baza concluziilor cuprinse în Raportul de cercetare prealabilă nr. 5.225 din (...) și a Încheierii C.ui de D. nr 5.283 din (...), s-a emis Dispoziția D.ului nr. 500 din (...) prin care s-a dispus destituirea din poliție.
Încheierea adoptată de C. de D. constituit cu această ocazie, în urma desfășurării procedurii și desfășurării activității de cercetare disciplinară și
Dispoziția D.ului nr. 500 din (...), în temeiul art.60 și art. 61 din Legea nr.306/2002 rep. privind Statutul Polițistului, în termen legal, a fost contestată de reclamant .
Urmare a soluționării contestației reclamantului, s-a emis de către M. A. și
I., O. nr. 1. din (...), prin care, s-a decis respingerea contestației ca neîntemeiate
și menținerea sancțiunii aplicate , reclamantul contestând în fața instanței de contencios actele adoptate .
Împotriva reclamantului s-a declanșat acțiunea disciplinară întrucât s-a reținut încălcarea art.45 alin.( 1) lit. g.) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Polițistului îi este interzis " să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu exceptia calitătii de actionar potrivit disp. art.45 alin.( 1) lit. g.) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Susținerile reclamantului potrivit cărora că ar fi fost necesar, în mod absolut, a se analiza în ce a constat, în mod concret, activitatea sa în calitate de administrator al societății comerciale., întrucât textul legal citat se referă la participarea efectivă În mod direct sau prin persoane interpuse la administrarea si conducerea unei s.c., și nu la detinerea calitătii de administrator, astfel că, atâta timp cât reclamantul nu a efectuat în mod concret niciun fel de acte de administrare sau conducere a societății, disp. art.45 alin.(1) lit. g.) din Legea nr.
36012002, nu sunt operante în speță nu pot fi primite .
Una din regulile de interpretare a dispozițiile legale este aceea potrivit căreia interpretul legii nu poate introduce distincții acolo unde autorul , respectiv legiuitorul nu le-a prevăzut .
Textul legal indicat nu instituie distincțiile invocate de reclamant astfel că nu poate fi admisă o astfel de interpretare , fiind interzisă atât exercitarea activităților în mod public , ipoteza reclamantului,cât și prin persoane interpuse .
Sancțiunea ce i-a fost aplicată este vădit disproporționată raportat la gravitatea faptei în sine, fiind mult prea drastică și lipsită de temei legal. A interpreta disp. art.45 alin.(l) lit. g.) din Legea nr. 36012002, în sensul că " politistului îi este interzisă deținerea calității de administrator" însemnă a adăuga la lege, ceea ce nu intră în competența și atribuțiunile C.ui de D..
In acest sens, subliniază încă o dată faptul că, deși deținea în mod scriptic calitatea de administrator al S.C, reclamantul nu a efectuat acte de administrare a S., nu a reprezentat S. in niciun mod, de activitatea acesteia, ocupându-se în mod exclusiv, soția mea, în calitatea sa de administrator.
Destituirea din poliție dispusă prin O. contestat, nu este o măsură administrativă care implică doar dreptul de apreciere al autorității publice ci este o sancțiune disciplinară, care, reprezintă sancțiunea disciplinară cea mai gravă, mai ales prin consecințele pe care le atrage.
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infracțiuni, faptele săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege potrivit prevederilor art 57 alin 1 lit Kdin Legea nr 360/2002.
Fapta reținută impotriva reclamantului îndeplinește toate condițiile instituite de legiuitor atât sub aspectul laturii obiective și subiective , apărările vizând lipsa faptei deduse din interpretarea reclamantului nu pot fi primate atât timp cât fapta se consideră a fi săvârșită și pentru ipoteza în care nu se acționează în mod public.
În raport de efectele de publicitate ale mențiunilor din registrului comerțului aserțiunile referitoare la neexercitarea efectivă a atribuțiilor nu pot primi valențele dorite de reclamant .
Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1). iar destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenta sa acorde gradele profesionale ale politistilor potrivit astfel că nici critica referitoare la nulitatea actelor pentru nerespectarea acestor exigențe nu poate fi primită criteriile instituite de textul legal find satisfăcute .
Un alt motiv de nelegalitate invocată de reclamant este încălcarea dispozițiilor art. 64 din O.M.A.1. nr. 400/2004, potrivit căruia" Sanctiunea disciplinară privind destituire din politie nu poate fi aplicată în situatia în care polițistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii, precum și în alte situații prevăzute de lege."
Contrar celor susținute de reclamant exigențele textului invocat au fost respectate iar pe durata existenței situatiei de incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obținut conform legii efectele dispozițiilor contestate au fost suspendate , (fila 13).
Considerentele evidențiate au relevat că nu s-a dovedit temeinicia acțiunii promovate de reclamant actele contestate îndeplinind exigențele legale edictate de legiuitor , iar cuantificarea sancțiunii realizându-se în consonanță cu textele legale analizate astfel că în baza art 18 din Legea nr 554/2004 , acțiunea va fi respinsă .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. D. A. cu domiciliul în B. str. Albert Berger nr.13, jud. B.-Năsăud în contradictoriu cu pârâții D. A. - în calitatea de director al D. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ambii cu sediul în B. P. R. nr.1/A sector 1, având ca obiect anulare act administrativ - Ordin eliberare din funcție.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.
PREȘEDINTE GREFIER A. M. C. L. S. F.
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./(...)
