Sentința nr. 394/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 394/2012
Ședința din data de 30 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V. S. I. în contradictoriu cu pârâta S. H. și intimata U. "S. H.", având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ (diplomă de licență și supliment la diploma de licență).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata U. "S. H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 C.pr.civ. raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ. invocă excepția necompetenței materiale a Curții de A. C. în soluționarea cererii iar în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Constată că prin încheierea din (...) pronunțată în dosar nr.(...) s-a dispus sesizarea Curții de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a adeverinței nr.3645/(...) eliberată de U. S. H. - facultatea de P.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că este necesar a se analiza de către instanța de contencios caracterul legal sau nelegal al acestui act administrativ în raport cu prevederile hotărârilor de guvern, succesive, privind instituțiile autorizate și acreditate să funcționeze ca instituții de învățământ superior și cu privire la specializările și formele de învățământ autorizate provizoriu sau, după caz, acreditate, respectiv HG nr. 9., HG nr. 9., HG nr. 6., HG nr. 1. și în raport cu dispozițiile art. 15 și art. 103-117 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, dispoziții legale care au incidență asupra instituțiilor de învățământ particular autorizate sau acreditate să funcționeze și cu privire la specializările și formele de învățământ pe care acestea le pot organiza.
Legalitatea sau nelegalitatea acestei diplome de licență și a suplimentului la diploma de licență trebuie stabilită având în vedere că diploma a fost eliberată ca urmare a studiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., F. de P., specializarea P. Pârâții au apreciat că diploma este nelegală, schimbând încadrarea reclamantei din profesor în învățător, prevalându-se de nelegalitatea acestei diplome de licență și a suplimentului la diploma de licență, iar reclamanta contestă această încadrare și solicită repararea pagubelor materiale și morale, inclusiv repunerea sa în situația anterioară. S-a apreciat de către pârâți că studiile efectuate de către reclamantă la forma de învățământ la distanță în cadrul Univ. S. H., F. P., specializarea P. nu au fost acreditate ori autorizate provizoriu așa cum au fost cele desfășurate la forma de învățământ la zi, acestea din urmă fiind autorizate prin HG nr. 9., astfel că diploma de licență deținută de către reclamantă nu are valoare juridică și nu îi permite acesteia exercitarea funcției de profesor.
Sesizata astfel la data de (...) în temeiul art.159, art.137 C.pr.civ.art2 si art3 c.pr.civ. coroborat cu art.10, art.4 din Legea nr.554/2004 a fost pusa in discuție excepția necompetenței materiale a Curții.
În acest sens se reține că potrivit disp. art.2 lit.d C.pr.civ. tribunalule judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ în afara de cele date prin lege C. de apel.
Potrivit art.3 C.pr.civ. Curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice.
Legea contenciosului administrativ Legea 554/2004 (lege specială pe care se fundamentează demersul prin dispozițiile art.1 prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate.
Același act normativ prin art.10 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite contribuții, datorii vamale, accesorii până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrative fiscale iar cele privind acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum și cele ce privesc taxe și impozite, datorii și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel.
Reiese din normele enunțate că legiuitorul reglementează competența instanței în funcție de criteriul poziționării autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul autorităților publice centrale/locale sau al refuzului nejustificat iar acest criteriu este prevăzut și în cazul competenței instanței în soluționarea excepției de nelegalitate.
Cu alte cuvinte competența soluționării excepției de nelegalitate revine tribunalului sau secției curții de apel în funcție de autoritatea ce a emis actul a cărei nelegalitate se solicită respectiv tribunalul - act emis de autoritate publică locală, secție curte de apel - act emis de autoritate publică centrală.
În speță se observă că actul a cărei nelegalitate se cere este un act emis de
F. de P. din cadrul Universității S. H..
Această entitate nu poate fi însă considerată autoritate/organ central pentru simplul fapt că desfășoară activitate autorizată în teritoriu Activitatea/serviciul public profită întra-adevăr mai multor județe și persoanelor din teritoriu național care doresc să urmeze cursurile dar aceasta nu înseamnă că universității/facultății îi conferă poziționarea din sistemul administrației centrale. Un astfel de serviciu public ce profită tuturor cetățenilor desfășoară și U. de F. și M. C., U. T. B. - diplomele emise de acesta fiind recunoscute nu numai pe teritoriul național - dar acesta nu poate conduce la concluzia că universitatea în cauză este organ/autoritate centrală. Întinderea activității/serviciului prestat nu poate fi considerată relevantă în confirmarea calității de autoritate centrală. Calitatea de organ/autoritate centrală este dată de structura de atribuțiile și competențele conferite de lege unei atare entități. Ori o atare calitate în contextul legii ce reglementează activitatea de învățământ și a celei administrative este dată doar de M. E. și C. Prin urmare regula este aceea potrivit căreia entitatea de învățământ superior este asimilată autorității publice locale.
Această interpretare este dată de altfel și de jurisprudența în acest sens fiind sentința civilă nr.595/2011 dosar nr.(...), sentința civilă nr.171/2011 dosar nr.(...)/a1 -baza de date.
Prin urmare fata de cele aratate de dispozitiile actului normativ mentionat curtea va admite exceptia si se va desesiza in favoarea instantei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de A. C.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect excepție de nelegalitate a actului nr. 3645/(...) emis de U. "S. H. -. de P. str. I. G. nr.13, sector 3 B. pe numele reclamantei V. S. I. cu domiciliul în C.-N. str. T. nr.38, jud. C. invocată din oficiu în cadrul dosarului (...) în favoarea Tribunalului C. ca instanță de contencios administrativ.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
