Sentința nr. 407/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 407/2012
Ședința 05 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea cererii de suspendare și a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C. C. M. PRIN P. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M., pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului OUG nr.1. - cerere de suspendare și excepție de neconstituționalitate.
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată nu este legal timbrată cu suma de 14 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și nu are aplicat timbru judiciar în valoare 0,6 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtului Guvernul României-întâmpinare prin care se invocă excepția nulității acțiunii întemeiată pe lipsa timbrajului.
La data de (...) se înregistrează din partea pârâtului, Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C.- întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 C.pr. civilă și art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține că deși legal citată reclamanta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,6 aferente judecării acțiunii și cererii de suspendare formulate, nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care reținând că și pârâtul Guvernul României a invocat excepția anulării acțiunii, invocă și din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A ,
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta U. administrativ teritorială C./P.ăria C. M. a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice B., prin care a solicitat suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice; anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 1., respectiv adresa nr.19847/(...), precum și toate actele subsecvente acestora; obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 1., respectiv. 250.000 lei primite din care sume pierdute 100.000 lei; obligarea G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din OUG nr. 1. și obligarea G. R. și M.ui F. P. de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 1..
În motivarea cererii, reclamanta solicită suspendarea prevederilor art.
V din O.U.G. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finantelor publice având în vedere următoarele:
Conform art. 15 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14,și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei". . Motivele la care face trimitere articolul susmenționat și care sunt prevăzute în art. 14 din normativul amintit sunt următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ se realizează doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așa cum stabilește art. 2 lit. (t) din L. contenciosului administrativ cazurile bine justificate sunt acele "împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Având în vedere faptul că O.U.G. nr. 1. încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.
În ceea ce privește solicitarea anulării actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 1. și a actelor subsecvente acestora, a obligării M.ui F.
P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 1., a obligării G. R. și M.ui F. P. de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 1. și a obligării G. R. și M.ui F. P. de a mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din OUG nr. 1. solicită instanței admiterea tuturor solicitărilor, având în vedere următoarele:
Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O.U.G. nr.
15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțările unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.
Acest act normativ nu respectă prevederile L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din normativul susmenționat "legea are drept scop: să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice fală de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice".
Or, în cazul de față, Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O.U.G. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în "Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Prin întâmpinarea formulată, M. F. P. a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării intimatul invocă lipsa calitatii procesuale pasive a M.ui F. P., motivat de imprejurarea ca acesta, nu este nici emitentul
OUG 1. si nici a adresei cu numarul 19847/(...), a carei anulare o solicita, a carei emitent este D. G. a F. P. C..
Astfel, conform principiului constitutional instituit la art. 108, in exercitarea atributiilor sale, G. R. adopta hotarari si Ordonante. In cazuri exceptionale, cum este si cel din speta, guvernul R. emite in virtutea principiului constitutional al delegarii, conform legii speciale de abilitare a guvernului de catre parlamentul R. si ordonante de urgenta precum este cazul OUG 1..
Ministerele, prin urmare, si cel al finantelor publice, sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.
Printre atributiile M.ui F. P. prevazute de HG nr. 34 din 22 ianuarie
2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P. nu se enumera si aceea de legiferare in cazuri de urgenta, pentru a avea competenta sa emita ordonante de genul celei din speta.
Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a invocat exceptia nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului.
Având în vedere că reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile L. contenciosului administrativ nr.554/2004, potrivit art.l7 alin.2 din acest act normativ, ";pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de L. nr.146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare".
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile ar1.20 alin.2 și 3 din
L. nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.17 alin.2 din L. nr.554/2004, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța urmează a pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea actiunii sau a cererii.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii de suspendare a art.V din OUG nr.l5/2012 arată că art.14 și art.15 din L. nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanta a G.. Astfel art.14 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, L. nr.554/2004 prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 lit.c) din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgență adoptate de Guvernul României.
Potrivit art.115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul României poate adopta ordonanțe de urgență, care ou sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), L. contenciosului administrativ nr.554/2004 prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea
Constitutională, iar Constituția și L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonaței. Cu atât mai mult, nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G..
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct prin dispozițiile speciale ale art 9 din L. nr.554/2004, care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Drept urmare, considerăm capătul de cerere privind suspendarea art.V din Ordonanta de urgentă a G. nr.l5/2012 ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins în consecintă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.67, art.73, art.77 și art.78 din Constituția R., republicată, legile sunt adoptate de Parlamentul României, sunt promulgate de P. R. D. procedurii parlamentare legislative se face prin sesizare. P. modalitate de sesizare constă în exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, exercitat cu respectarea dispozițiilor constituționale și ale legilor speciale.
In speță, contrar dispozițiilor imperative ale legii, reclamanta a solicitat instanței obligarea G. la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, deși relațiile dintre cele două puteri, executivă și legislativă sunt exceptate de la controlul judecătoresc, pe cale directă, reglementat de L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar acceptarea acestei ipoteze ar semnifica și o veritabilă ingerință în autonomia consacrată de dispozitiile art.1 alin.4 din L. fundamentală, potrivit căreia "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, principiu ce fundamentează temeiul democrației constituționale."
Prin petitele formulate la pct. B.l și B.2 din cerere partea reclamantă solicită anularea actelor emise în vederea aplicării art.V din OUG nr.l5/2012 și obligarea M.ui F. P. de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din OUG nr.1512012.
Însă, chiar dacă s-ar admite, prin absurd, că adresa menționată ar corespunde semnificației dată de lege actului administrativ, prin desconsiderarea noțiunilor de autoritate publică și act administrativ prevăzute de art.2 alin.l lit.a și b din L. nr.554/2004, totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna reclamantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia.
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr.554/2004 cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G. R. reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu aceste capete de cerere, nefiind emitentul Adresei nr.l98471(...).
Prin urmare, observând și faptul că cererea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art.V din
OUG nr.1512012 este formulată expres, potrivit principiului disponibilității numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea excepției și respingerea cererii față de Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ordonanța de urgență a G. nr. 1. a fost adoptată în conformitate cu dispozitiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată.
Astfel cum reiese și din preambulu1 ordonanței de urgență în discuție la adoptarea acesteia s-au avut în vedere următoarele: presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitate sustinerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar cât și necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.
Referitor la pct. V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile
Hotărârii G. nr.2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În temeiul art.115 alin.( 4) din Constituție, republicată, G. poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Ca atare, în toate cazurile în care lipsa unei reglementări imediate poate produce grave consecințe în bunul mers al societății, G. va trebui să emită reglementări, la nivel de lege, numai sub forma proiectelor de lege sau a ordonanțelor în baza unor legi de abilitare.
În speță, situația extraordinară care a stat la baza adoptării OUG nr.1. a fost temeinic motivată în chiar cuprinsul ordonanței, fiind îndeplinite dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată.
De altfel, cu privire la oportunitatea acestei reglementări în condițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată, a fost formulat Avizul favorabil al Departamentului pentru relația cu P., conform procedurii reglementată de R. aprobat prin H. a G. nr.561/2009.
Instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării acțiunii și a cererii de suspendare.
Examinând acțiunea și cererea de suspendare din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că reclamanta i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile L. nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că reclamanta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente acțiunii și cererii de suspendare, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, urmează a se aplica sancțiunea anulării acțiunii și a cererii de suspendare în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE :
Anulează ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta C. C. M. prin P. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureși, P. V. nr. 1, sector 1, B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Bucuești, str. A. nr. 17, sector 5.
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare formulată de reclamanta C. C. M. prin P.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare în privința acțiunii și cu recurs în 5 zile de la comunicare în ceea privește cererea de suspendare.
Pronunțată în ședința publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
5 ex/(...)
