Sentința nr. 436/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 436/2012
Ședința 2 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : S. L. RUS GREFIER : V. D.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. SIC PRIN P. și pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN P.-M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - O. 1..
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea nu este timbrată lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. De asemenea, cererea de suspendare nu este timbrată lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei. Reclamanta C. SIC PRIN P., a fost citată cu mențiunea achitării taxelor de timbru datorate, fila 26 din dosar, dar nu a dat curs solicitărilor instanței.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...)1 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Guvernul României prin care s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a acțiunii, la care s-a anexat Nota de fundamentare și documentația care a stat la baza emiterii actului normativ contestat.
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice o cerere prin care solicită comunicarea înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. Având în vedere că, reclamanta C. SIC PRIN P., a fost legal citată cu mențiunea timbrării cererii, fila
26 din dosar și că, nu a dat curs solicitărilor instanței, din oficiu, invocă excepția netimbrării acțiunii și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 17 mai 2012 reclamanta C. SIC, reprezentat de S. I., în calitate de a P. a chemat în judecată pe GUVERNUL ROMÂNIEI, prin prim-ministru, în calitate de emitent al O. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 306 din 8 mai
2012, și M. F. P., solicitând anularea tuturor actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 1.; obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din O. nr. 1., și obligarea acestuia la restituirea sumei de 14743,24 lei, pe care comuna SIC a restituit-o, trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin HG nr.2.; obligarea G. R. și Ministerul Finanțelor Publice, de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O. nr. 1.; suspendarea executării art. V din O. de U. nr.1., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. V din O. nr.1., conform art. 9 alin. (2) din L. nr. 5., completată și modificată raportat la art. 29 alin. (1) și (3) din L. nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii a arătat, în esență, următoarele:
1. Guvernul României, prin emiterea OUG 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate si al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 306 din 8 mai 2012, a încălcat în mod vădit dreptul autorităților locale privind gestionarea autonomă a bugetelor locale încălcând astfel principiul autonomiei locale. Reclamanta a fost vătămată prin emiterea art. V din O. nr. 15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H. nr. 2., sume necesare plătii unor arierate aferente unor cheltuieli curente si de capital, precum si pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile. Astfel potrivit anexei la HGR nr.2., comuna SIC a primit din Fondul de rezervă bugetară suma de 4. lei. Precizează că H. nr.2. este în vigoare nefiind abrogată, modificată sau anulată, ea producând efecte juridice.
Principiul autonomiei locale este consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituția R. A. locale au beneficiat în urma adoptării H. 2., în condițiile art. 30 alin. (2), (3) din L. 500/2002, de alocații bugetare din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012. Aceste sume de la momentul primirii fac parte din bugetele locale ale unităților administrative teritoriale constituind venituri cu destinație specială în bugetul local.
Conform art. 4 alin. (1) din L. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată cu modificările și completările ulterioare, autonomia locală se materializează în autonomia administrativă și financiară a comunelor, orașelor, municipiilor și a județelor după caz. Autonomia locală vizează, potrivit L.
215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 4 din Carta Europeană a autonomiei locale ratificată prin L. 1., dreptul autorităților publice locale de a hotărî cu privire la toate problemele de interes local și de a le gestiona liber treburile comunităților locale în toate domeniile pe baza principiul subsidiarității. În concordanță cu paragraful 5 din articolul 4 din Carta "Competențele atribuite autorităților administrației publice locale trebuie să fie, în mod normal, depline și exclusive. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate centrală sau regională, decât în cazurile prevăzute de lege." A. publice sunt acele autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni, care în limitele drepturilor și obligațiilor instituite de lege suportă și responsabilitatea publică în exercitarea atribuțiilor.
Relația între autoritățile publice locale și cele centrale trebuie bazată pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor economice și sociale. Prin adoptarea O. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, G. în mod unilateral de pe o zi pe alta a destabilizat bugetele locale - în cazul reclamantei bugetul comunei SIC -, a perturbat funcționarea normală a administrației locale.
Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G. este prevăzut prin art. 30 din L.
500/2002, completată si modificată, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar și în mod special pentru investiții ale autorităților locale finanțate parțial din împrumuturi externe.
Alocarea sumelor prin H. 2. a fost un semn de solidaritate și înțelepciune a administrației centrale, deoarece au fost și sunt în curs de desfășurare proiecte co-finanțate din fonduri europene sau din împrumuturi externe ale căror beneficiari sunt autoritățile locale și ca atare comunitățile locale. Aceste alocări au fost justificate de un interes general și comun al unităților administrativ teritoriale și anume echilibrarea bugetelor locale. Este indiscutabil, că principiul descentralizării și autonomiei locale sunt golite de conținut dacă autoritățile locale nu dispun de capacitate financiară necesară lângă capacitatea administrativă să rezolve propriile probleme. Prin O. 1. G. nu face altceva decât creează un dezechilibru financiar în activitatea autorităților locale.
Conceptul de autonomie locală potrivit art. 3 paragraful 1 din Carta
Europeană a autonomiei locale presupune dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest text legal internațional obligatoriu, raportat la prevederile L.-cadru a descentralizării nr. 195/2006, subliniază că autoritățile trebuie să dispună de capacitate economică, financiară efectivă și deplină în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. A. locale, potrivit legislațiilor statelor europene, au un statut autonom iar competențele tradiționale în domeniul gestionării bugetelor proprii nu sunt limitate de autoritățile centrale decât în cazuri excepționale. Contrar acestei atitudini democratice în România de la o zi la alta G. a luat măsuri, pe calea ordonanței de urgență, fără justificarea vreunui caz excepțional, de extremă urgență și de interes general în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituție, care pun autoritățile locale în situații de incapacități de plată, respectiv pun în pericol iminent posibilitatea realizării proiectelor cofinanțate din fonduri europene. Această măsură are ca efect direct și imediat stoparea marea majorității a investițiilor și proiectelor în curs de implementare și efect indirect pierderea co-finanțărilor, producând un prejudiciu direct și imediat comunităților locale. Implicarea G. în gestiunea bugetelor locale cu scopul reîntregirii bugetului de stat este contrar principiilor statului de drept.
Bazând pe alocația bugetară primită de autoritățile locale prin H. 2. , reclamanta a încheiat mai multe contracte administrative care fără echivoc vor fi afectate de măsura adoptată prin O. 1., modernizarea drumurilor comunale.
Astfel raporturile juridice încheiate în condițiile finanțării primite din
Fondul de rezervă bugetară vor fi grav influențate. Pe lângă suspendarea lucrărilor sau a serviciilor, autoritățile locale voi fi nevoiți să suporte și penalități de întârziere. P. de la această idee este clar că O. 1. afectează îndeplinirea obligațiilor contractuale preexistente și ca atare are efect retroactiv contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția R.
Având în vedere cele mai sus este clar că, în momentul adoptării O. 1. nu au fost respectate prevederile legale exprese și obligatorii de ordin constituțional și de tehnică legislativă, respectiv art. 1 și 54 din L. 24/2000.
Art. V. alin. (2) din O. 1. stabilește un termen extrem de scurt de 3 zile pentru restituirea sumelor primite, termen considerat că nu îndeplinește deloc cerințele statului de drept și creează o situație aproape imposibilă. Mai mult, conform principiilor prevăzute la art.1 și 2 din L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constitutive și participarea activă a cetățenilor î procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, iar în cazul de față, Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin H. nr. 2. și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, O. nr. 1. a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în" Secțiunea 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din același act normativ.
Totodată, reclamanta solicită suspendarea prevederilor art. V din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice arătând că:
1. Conform art. 15 din L. nr. 5. a contenciosului administrativ "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
2. Motivele la care face trimitere articolul susmenționat și care sunt prevăzute în art. 14 din normativul amintit sunt următoarele:
3. Suspendarea executării actului administrativ se realizează doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
4. Așa cum stabilește art. 2 lit. (t) din L. contenciosului administrativ cazurile bine justificate sunt acele "Împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
5. Având în vedere faptul că O. nr. 1. încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.
6. Mai mult, conform principiilor prevăzute la art. 2 din L. nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constitutive și participarea activă a cetățenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
7. Astfel prevederile articolului susmenționat prevăd că " principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
1. ședințele autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condițiile legii;
2.dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice;
3.minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii.
8. Conform "Secțiunii 1 Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative" din legea susmenționată, autoritatea administrației publice are obligația de a publica un anunț referitor la elaborarea proiectelor de acte normative cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare adoptare de către autoritățile publice.
Prin anunț se stabilește o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii și opiniile persoanelor interesate. În cazul dezbaterilor publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei
și locului unde urmează a fi organizate.
9. Așadar, prima condiție reglementată de art. 14 din L. nr. 5. este îndeplinită având în vedere că există un dubiu serios asupra legalității acestui act normativ din moment ce, pe parcursul procesului de elaborare, a fost încălcat principiul transparenței și al consultării cetățenilor.
10. De asemenea, legalitatea art. V din O. U.G. nr. 1. este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la investirea G., în prima ședința de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin H. nr.
2..
11. Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a fost adoptată această ordonanță de urgență care afectează comunitățile locale și simplul cetățean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă.
12. O dovadă în plus pentru iresponsabilitatea și nelegalitatea adoptării ordonanței de urgență o reprezintă lipsa justificării acestei măsuri precum și rapiditatea adoptării în prima ședință de guvern, adoptare care nu a avut la bază o cercetare sau o examinare a situației de fapt existente în teritoriu.
13. De asemenea, este îndeplinită și cea de-a doua condiție în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.
14. Având în vedere că prevederile art. V din O. nr. 1. stabilește returnarea sumelor alocate unităților administrativ teritoriale prin H. nr. 2. privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 care au avut ca scop plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, iar această regularizate se realizează în 3 zile de la data intrării în vigoare a O. nr. 1. este evident faptul că respectivele unități administrative, inclusiv reclamanta, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente precum și producerea unui prejudiciu material constând în pierderea finanțărilor nerambursabile datorită imposibilității cofinanțării proiectelor.
15. Prin urmare, având în vedere împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității O. nr. 1. și pentru prevenirea prejudiciului material datorat imposibilității plății cheltuielilor curente precum și a imposibilității cofinanțării proiectelor cu finanțare externă ce poate duce la respingerea cererii de finanțare pentru astfel de proiecte ajungându-se chiar la suspendarea sau oprirea executării proiectului de finanțare sau retragerea finanțării, sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de suspendare a executării O. nr. 1..
În drept: art. 7 alin. (5), art. 9, art. 14 si art.15 din L. 5., art. 29 alin. (1) și
(3) din L. nr. 47/1992, art. 115 alin. (4), art. 120 alin. (1) din Constituția R., Carta Europeană a autonomiei locale ratificată prin L. 1., art. 4 alin. (1) urm. L.
215/2001, art. 1. alin. (1), art. 54. alin. (1) din L. 24/2000.
Cu privire la solicitarea de sesizare a C. C. cu excepția de neconstituționalitate a art. V din OUG 1. privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 306 din 8 mai 2012, autoritatea de la care solicită constatarea neconstituționalității art. V din OUG 1., reclamanta a prezentat considerente extensive.
GUVERNUL ROMÂNIEI a formulat întâmpinare (f.15-19) solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de C. S.
Arată că prin acțiunea introductivă se solicită suspendarea art.V din O. de urgență a G. nr.l5/2012, anularea actelor emise în vederea aplicării acestor dispoziții, obligarea G. la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, obligarea pârâților de a emite acte administrative pentru restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor din ordonanță contestate.
Reclamanta își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art.9, art.ll alin.4, art.15 și art.28 din L. nr.5. și invocă, totodată, și excepția de neconstituționalitate a OUG nr.1..
Față de obiectul acțiunii, având în vedere motivele de fapt și de drept ale acesteia, invocă:
1. Excepția inadmisibilității
I.a Inadmisibilitatea cererii de suspendare a art.V din OUG nr.1.
Î.-adevăr, art.14 și art.15 din L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanța a G.. Astfel art.l4 din lege prevede că "persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art.15 prevede că "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, L. nr.5. prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin.O) lit.c) din lege, nu fac parte și Ordonanțele de urgentă adoptate de Guvernul României.
Precizează că, potrivit art.115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul României poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Î.-adevăr, preluând dispozițiile constituționale ale art.126 alin.(6), L. contenciosului administrativ nr.5. prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Menționează că unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea Constituțională, iar Constituția și L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competenta de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, precizăm că nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a G..
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor G. sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din L. nr.5., care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Drept urmare, consideră capătul de cerere privind suspendarea art. V din
O. de urgentă a G. nr.1. ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins în consecință.
Menționează în acest sens, cu titlu de exemplu, D. nr.938/(...) a Înaltei
Curți de C. și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
I.b. Inadmisibilitatea cererii formulate subsecvent la pct.I.3 din acțiune
Prin aceste cereri subsecvente partea reclamantă solicită obligarea pârâților de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art.V din OUG nr.1..
Însă, din coroborarea dispozițiilor art.108 din Constituție, republicată
(Actele G.) cu cele ale art.l și art.2 alin.l lit.c) din L. nr.5., reiese că actele administrative adoptate de G., în realizarea activității, sunt hotărârile de G., în timp ce ordonanțele sunt adoptate de G. în baza delegării legislative astfel reglementată de art.115 din Constituție, fiind deci acte normative, cu putere de lege, care pot fi validate sau invalidate de P. printr-o lege de aprobare sau respingere a acestora.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.8 și art.18 din L. nr.5., o acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ nu poate fi soluționată rară a fi verificate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, comuna reclamantă solicită, în realitate, obligarea Executivului la emiterea unei ordonanțe care să conducă la restabilirea situații anterioare, conform principiului simetriei actelor juridice.
Ori, în afara faptului că această solicitare nu corespunde dispozițiilor L. nr.5544/2004 prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererea fiind inadmisibilă, întrucât G. nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, vă rugăm să observați că demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art.9 din legea contenciosului în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.67, art.73, art.77 și art.78 din Constituția R., republicată, legile sunt adoptate de Parlamentul României, sunt promulgate de P. R.
Declanșarea procedurii parlamentare legislative se face prin sesizare. P. modalitate de sesizare constă în exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, exercitat cu respectarea dispozițiilor constituționale și ale legilor speciale.
În speță, contrar dispozițiilor imperative ale legii, partea reclamantă a solicitat instanței de judecată obligarea G. la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, deși relațiile dintre cele două puteri, executivă și legislativă sunt exceptate de la controlul judecătoresc, pe cale directă, reglementat de L. nr.5. a contenciosului administrativ, iar acceptarea acestei ipoteze ar semnifica și o veritabilă ingerință în autonomia consacrată de dispozițiile art.l alin.4 din L. fundamentală, potrivit căreia "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, principiu ce fundamentează temeiul democrației constituționale."
II. Cu privire la cererea formulată la pct.I.l din acțiune, prin care se solicită anularea actelor subsecvente ordonanței, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin petitul formulat la pct.I din cerere, partea reclamantă solicită anularea actelor emise în vederea aplicării art.V din OUG nr.1., fără să indice, însă, în concret care sunt actele împotriva cărora se îndreaptă, cine este emitentul ori dacă a fost formulată reclamația administrativă prevăzută de art.7 din L. nr.SS4/2004.
Prin urmare, chiar dacă admitem, prin absurd, că actele la care se face referire ar corespunde semnificației dată de lege actului administrativ, totuși, este evident că cel vătămat prin emiterea actului, în speță comuna reclamantă, poate obține anularea actului, recunoașterea dreptului sau interesului legitim și repararea pagubei, numai în contradictoriu cu emitentul acesteia, față de acesta urmând a fi verificate și celelalte condiții ale acțiunii în contencios (reclamație administrativă, termen, etc.).
Ori, din interpretarea coroborată a dispozițiilor L. nr.SS4/2004 cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea G. R. (art.102 și art.108 din Constituție, republicată și L. nr.90/200 1) reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu acest capăt de cerere, nefiind emitentul actelor contestate. În aplicarea dispozițiilor art.V din OUG nr.1. nu au fost emise hotărâri de G., așa încât nu este justificată această cerere față de E.
Prin urmare, solicită admiterea excepției și respingerea cererii față de
Guvernul României ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
III. Referitor la fondul cauzei, consideră neîntemeiate criticile formulate de reclamantă în raport cu O. de U. a G. nr. 1., pentru următoarele considerente:
III. a O. de urgență a G. nr.1. a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată.
Astfel cum reiese și din preambulul ordonanței de urgență în discuție la adoptarea acesteia s-au avut în vedere următoarele: presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției R. la bugetul comunitar cât și necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.
Referitor la pct.V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile Hotărârii
G. nr.255/20l2 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G., prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ- teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În considerarea atribuțiilor sale de a exercita conducerea generală a administrației publice, potrivit art.102 alin.( 1) din L. fundamentală, G. are dreptul constituțional, de a re curge, în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, la procedura de legiferare prin ordonanța de urgență, prevăzută de art.115 alin.( 4), cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței.
Noțiunea de situație extraordinară, nefiind precizată în Constituție, a fost stabilită prin decizii ale C. C., care, în jurisprudența sa constantă a statuat că "
Prin cazuri excepționale ( ... ) se înțeleg acele situații care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege", "interesul public lezat de caracterul anormal și excesiv al cazurilor excepționale justifică intervenția G. pe calea ordonanței de urgență", "de aceea, o astfel de măsură se poate fundamenta numai pe necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public" (D. nr.65/1995, D. nr.l5/2000, D. nr.43/2002, D. nr.l01/2004, D. nr.67/2005).
Ținând cont de cele expuse mai sus, consideră că, referitor la O. de urgență a G. nr.1., sunt îndeplinite exigențele stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa (D. nr.173/200 1, D. nr.34l/2004, D. nr.497 /2004) cu privire la interesul public și urgența reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgență.
În temeiul art.115 alin.( 4) din Constituție, republicată, G. poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Ca atare, în toate cazurile în care lipsa unei reglementări imediate poate produce grave consecințe în bunul mers al societății, G. va trebui să emită reglementări, la nivel de lege, numai sub forma proiectelor de lege sau a ordonanțelor în baza unor legi de abilitare.
În speță, situația extraordinară care a stat la baza adoptării OUG nr.1. a fost temeinic motivată în chiar cuprinsul ordonanței, fiind îndeplinite dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată. De altfel, cu privire la oportunitate a acestei reglementări în condițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată, a fost formulat Avizul favorabil al Departamentului pentru relația cu P., conform procedurii reglementată de R. aprobat prin H. a G. nr.56112009.
III.b În subsidiar, în situația în care se admite cererea de sesizare a C. C., precizează că punctul de vedere al G. R. asupra excepției de neconstituționalitate va fi completat și prezentat C. C., sub semnătura primului-ministru, potrivit dispozițiilor art.30 alin. 1 din L. nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că reclamantei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 14 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,6 lei în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997 (f.26).
Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art.1 din L. nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile art.11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.
Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.
Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din
L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile L. nr.
146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).
Constatând că reclamanta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, Curtea urmează a aplica sancțiunea anularii acțiunii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E :
Anulează ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta C. SIC cu sediul în comuna Sic str. II nr.4 județ Cluj, împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B. sector 1 P. V. nr.1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B. sector 5 str. A. nr.17.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER S. L. RUS V. D.
Red.SLR Dact.SzM/5ex.
