Sentința nr. 442/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 442/2012
Ședința ata de 13 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M., având ca obiect - refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7 la. 4 din L. nr. 1., art. 29 și art. 10 al.1 din L. nr.
554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă se relevă împrejurarea că înscrisurile depuse de către reclamantă cu ocazia solicitării acordării statutului de refugiat nu au fost considerate relevante de către pârâtă, prin raportare la dispozițiile L. nr. 1..
Totodată, instanța are în vedere că prin demersul promovat reclamanta nu a înțeles să formuleze alte cereri în probațiune, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin contestația înregistrată la data de 16 mai 2012, reclamanta D. A. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 979 din (...) emisă de pârâta C. J. DE P. M., cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
În motivarea contestației, reclamanta arată că deși a depus toate actele necesare pentru stabilirea calității de refugiat, pârâta i-a respins cererea motivat de faptul că datele prezentate sunt contradictorii.
Pârâta C. J. de P. C. prin întâmpinare (f. 17), s-a opus admiterii acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte oficiale și, mai mult, declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicții în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 979 din (...) s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de L. nr. 1., motivat de faptul că declarațiile martorilor care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 1. beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Aprecierea declarațiilor autentice depuse la dosar s-a făcut prin prisma condițiilor obiective și subiective în care martorii au perceput faptele relatate, a duratei timpului care a trecut de la data producerii faptului la care martorii au declarat că au asistat, Curtea apreciind că ele nu sunt relevante pentru a dovedi starea de fapt reclamată de către petentă.
În legătură cu cele două mărturii, instanța reține că, pentru a determina intima convingere a judecătorului, ele trebuie să emane de la un martor de bună- credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând declarațiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu reflectă în mod exact realitatea.
Lipsa de relevanță a celor declarate, respectiv faptul că mărturiile nu sunt pertinente pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, refugiul reclamantei, rezultă din simpla lecturare a lor.
Concluzia instanței se întemeiază pe aceea că martorii nu au dezvăluit o relație specială în timpul refugiului cu familia reclamantei, aceștia neasistând personal la refugiul petentei și nepercepând în mod direct cauzele care au determinat acest refugiu, nefiind făcută nicio referire la motivele pentru care familia adoptivă a reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că aceste mărturii nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorii nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul refugiului și, cu atât mai puțin motivele care l-au determinat.
Pentru a dispune astfel, Curtea consideră ca fiind juste apărările pârâtei, în sensul că drepturile conferite de L. nr. 1. sunt conferite în considerarea propriei calități de refugiat din motive etnice, iar din conținutul cererii introductive rezultă că nici chiar reclamanta nu face nicio referire la motivele refugiului, respectiv la faptul că acesta s-ar fi datorat persecuțiilor etnice sau temerii de astfel de persecuții, singura situație în care i s-ar putea recunoaște statutul de persoană beneficiară a prev. L. nr. 1..
În plus, un dubiu puternic asupra motivelor refugiului este indus chiar de conținutul adeverințelor depuse la dosar la filele 6-7, prin care Ș. cu clasele I-VIII
Dumbrăvița și Primăria Dumbrăvița atestă plecarea reclamantei din localitate în anul 1940, nefăcând însă vreo referire la împrejurarea că ea ar fi fost determinată de contextul istoric. De altfel, se remarcă că petenta s-a întors în Dumbrăvița abia în anul 1967, ceea ce este total atipic pentru situația persoanelor refugiate, acestea revenind în localitățile de domiciliu în cursul anilor 1944-1945.
Așa fiind, văzând și faptul că reclamanta nu a formulat alte cereri în probațiune, precum și faptul că este cel puțin bizar de ce reclamanta, cu toate că revendică beneficiile ce rezultă din statutul de refugiat, a depus cererea de acordarea a acestuia abia în cursul acestui an, după mai mult de 10 ani de la adoptarea legii, Curtea a ajuns la concluzia conform căreia plecarea familiei petentei nu s-a datorat persecuțiilor etnice.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din L. nr. 1., raportat la art. 1169 C. civ., și art. 18 din L. contenciosului administrativ, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. A. dom. în B. M., B-dul I. nr. 26/37 jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M., cu sediul în B. M., str. H. nr. 1, jud. M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red. M.B/Dact.L.C.C.
4 ex./(...)
