Sentința nr. 568/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 568/2012
Ședința de la 14 S. 2012
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, recurent S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubire plată prejudiciu cauzat prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 septembrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09 iulie 2010, reclamantul F. I., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și S. ROMÂN R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum total de 12.971,07 lei pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este lector universitar la F. de G. din cadrul
Universității „.-B. C.-N., Catedra de G. R., fiind angajat al acestei instituții cu începere de la data de (...), fiind încadrat în perioada (...) - (...) în tranșa de vechime 5 - 10 ani, iar cu începere din data de (...) se încadrează în tranșa de vechime 10 - 15 ani.
A susținut reclamantul că prin efectul combinat al O. nr. 1. și respectiv O. nr. 1., prevederile O. nr. 1. în forma aprobată prin L. nr. 2. nu au fost practic niciodată puse în aplicare în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, iar prin incidența celor două ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, a fost lipsit în perioada menționată de creșterile salariale prev. de L. nr. 2., fiindu-i astfel creat un prejudiciu a cărui reparare o solicită prin prezenta acțiune.
Pârâții au depus întâmpinări în cauză.
În întâmpinarea formulată de S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, deoarece S.
Român deși are calitate de persoană juridică, nu este considerat de dispozițiile L. nr. 5. privind contenciosul administrativ ca subiect al raporturilor de drept administrativ, în mod direct.
Pe de altă parte, a apreciat că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004.
În întâmpinarea formulată de GUVERNUL ROMÂNIEI s-a relevat că D. C. C. nr. 1. care a declarat neconstituționalitatea O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 a fost publicată în M. O. nr. 802/(...).
De asemenea, D. C. C. nr. 842/2009 care a declarat neconstituționalitatea disp. art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. pentru modificarea și completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a fost publicată în M. O. nr. 464/(...).
Reclamantul s-a adresat instanței la data de 09 iulie 2010, astfel că față de cele invocate mai sus, pârâtul apreciază că cererea de chemare în judecată a fost tardiv formulată, cu depășirea termenului de decădere de 1 an prev. imperativ de art. 9 alin. 4 din L. nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la situația expusă, pârâtul consideră că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât în speță nu s-a creat un prejudiciu, prin ordonanțele la care face referire reclamantul, respectiv O. nr. 1., O. nr. 1. și O. nr. 1. s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice, iar potrivit Constituției R., G. are competența și abilitatea de a emite acte normative. Modul de aplicare a actelor normative nu creează prejudiciu pentru reclamant, direct și personal.
M. E., C., T. ȘI S. ȘI M. M., F. ȘI P. S. au formulat cereri de intervenție voluntară accesorie în interesul G. R. (f. 24-27, 29-30).
La data de 03 septembrie 2010, reclamantul F. I. a depus o precizare de acțiune în care a menționat că în conformitate cu datele furnizate de U. „.-B. C.-
N., coeficientul de multiplicare în cazul său în perioada relevantă a variat. De asemenea, pentru perioada relevantă, așa cum rezultă din mențiunile făcute în cartea de muncă, a beneficiat de un spor de doctor de 15 % și un spor de vechime de 15 %. Pe cale de consecință, întrucât aceste sporuri ar fi trebuit aplicate la salariul de bază brut majorat conform L. nr. 2., reclamantul apreciază că există un prejudiciu suplimentar reprezentând 30 % din suma de 11.346,59 RON, adică
3.403,97 RON.
Pe de altă parte, în perioada relevantă, reclamantul a lucrat normă dublă la F. de G., motiv pentru care a beneficiat de plata la cumul, aceasta însemnând faptul că pentru o perioadă de 10 luni pe an, cu excepția lunilor iulie și august, a beneficiat de plata suplimentară a unui salariu brut fără sporuri.
În aceste condiții, raportat la toate aceste elemente, reclamantul apreciază faptul că valoarea totală a prejudiciilor cauzate de ordonanțe de urgență care au blocat aplicarea legii nr. 2. este de 24.515,49 RON, sens în care a și precizat acțiunea.
Prin sentința civilă nr. 427 din (...), Curtea a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea precizată, obligându-i pe pârâți și la cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 4878 din 21 octombrie 2011, pronunțată de către Î., recursurile declarate de către Guvernul României și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva acestei sentințe au fost admise, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
P. a dispune astfel, s-a reținut că din analiza înscrisului aflat la fila 61 dosar fond, rezultă că prima instanță nu a semnat încheierea de dezbateri din data de (...), când instanța s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție în interesul G. R. formulate de intervenienții M. E., C., T. și S. și M. M., F. și P. S., iar părțile au pus concluzii pe excepțiile invocate în cauză, precum și pe fondul cauzei, fapt ce atrage nulitatea hotărârii judecătorești. Mai mult decât atât, de la dosarul cauzei lipsește încheierea de amânare a pronunțării de la data de (...).
În altă ordine de idei, Î. Curte a apreciat că judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să dea o soluție legală.
P. lămurirea situației de fapt era necesară efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească, pe baza actelor existente la dosar, temeinicia pretențiilor intimatului-reclamant, respectiv, corectitudinea calculelor efectuate de acesta.
Totodată, s-a constatat că prima instanță nu a analizat excepția tardivității acțiunii și prin raportare la momentul declarării neconstituționale a O. nr. 1. prin decizia C. C. nr. 1., la data de publicată în M. O. al R., P. I la data de (...).
În concret, în rejudecare, instanța de trimitere a fost îndrumată să analizeze excepția tardivitătii introducerii actiunii în raport cu toate cele trei ordonanțe de urgență invocate de intimatul-reclamant, să se pronunțe asupra tuturor excepțiilor invocate de părți în cauză, precum și asupra cererii de intervenție accesorie, dar și să administreze proba cu expertiză contabilă.
Urmare a acestei decizii, dosarul a fost înregistrat sub nr. de mai sus, în cadrul încheierii ședinței publice din (...) (f. 8), Curtea pronunțându-se în sensul respingerii excepțiilor tardivității acțiunii și a lipsei procedurii prealabile și a aplicării prev. art. 137 alin. 2 C.pr.civ., în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui Român, considerentele care au stat la baza acestei soluții fiind cele consemnate în cuprinsul încheierii.
Totodată, au fost respinse cele două cereri de intervenție accesorii, apreciindu-se că titularii acestora nu justifică un interes personal și actual în susținerea acestora, raportat la cadrul procesual fixat de către reclamant.
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile (f. 21-40), expertul răspunzând și obiecțiunilor formulate (f. 85).
În urma depunerii la dosar a acesteia, reclamantul a formulat note de ședință (f. 87), învederând faptul că în urma administrării tuturor probelor în cauză solicită admiterea acțiunii și în consecință:
1. obligarea pârâților Guvernul României și S. Român, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum de 23.690,81 RON, cu titlul de prejudicii cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale;
2. obligarea pârâților, în solidar, la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum total de 6.911 RON, în toate ciclurile procesuale.
În privința prejudiciului, având în vedere faptul că la nivelul anului 2012 s-a comunicat un coeficient de salarizare mai mic decât cel comunicat inițial în anul 2012, a apreciat și reclamantul că sunt corecte calculele expertului și solicită obligarea pârâților doar la plata sumei de 23.690,81 RON cu titlul de prejudiciu cauzat prin ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, în conformitate cu prevederile art. 9 din L. nr. 554/2004.
P. motivele pe larg expuse în acțiunea introductivă, în cuprinsul precizării de acțiune și a notelor scrise care au fost depuse de-a lungul timpului la dosarul cauzei, apreciază că acțiunea este pe deplin întemeiată și solicită instanței să o admită ca atare, în consonanță și cu practica Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția C. A. și F. în litigiile cu același obiect.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Acțiunea reclamantului se întemeiază în drept pe prev. art. 9 alin. 4 și 5 din LCA și vizează prejudicii cauzate prin neconstituționalitatea O. nr. 1. și, respectiv, O. nr. 1., cuantumul pretențiilor solicitate fiind cel rezultat în urma calculelor efectuate de către expertul numit în cauză, la îndrumarea instanței de recurs.
Deși reclamantul a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâți, atât
S. Român, cât și Guvernul României, solicitând obligarea lor la plata sumelor ce fac obiectul acțiunii, în solidar, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către prima dintre aceste două entități este întemeiată, urmând a fi admisă în consecință.
P. a dispune astfel, s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 52 din
Constituție, art. 2 alin. (1) lit. b), lit. e) din L. nr. 554/2004, modificată și art. 25 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954, S. Român nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiile de contencios administrativ atunci când nu participă în mod nemijlocit la un raport juridic sau când nu este prevăzut de lege.
Atâta vreme cât S. Român și-a exercitat puterea legislativă prin intermediul G., această ultimă autoritate publică centrală trebuie să îl reprezinte și în litigiile întemeiate pe prevederile art. 9 alin. (4) din L. contenciosului administrativ.
Dispozițiile art. 1 alin. 7 și art. 9 alin. 5 din LCA sunt cele care conturează cadrul procesual în cadrul unui litigiu cu un astfel de obiect, în sensul că persoana vătămată înțelege să solicite antrenarea răspunderii patrimoniale a autorității centrale pentru acte administrative declarate ulterior ca fiind neconstituționale, în speță, Guvernul României, condiții în care excepția invocată apare ca fiind întemeiată.
Deși teza avansată de către reclamant în cadrul susținerilor legate de necesitatea respingerii acestei excepții poate părea seducătoare, ea nu a fost împărtășită în practica judiciară, în lipsa unui cadru legal adecvat.
În ceea ce privește apărarea conform căreia în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ, prevăzută de legea cadru în materie, respectiv faptul generator al conflictului juridic nu este emiterea unui act administrativ, Curtea constată că o astfel de abordare vine în conflict cu textul legal pe care se întemeiază prezentul demers, care nu impune, în această materie specială, condiționări de genul celei la care fac referire ambii pârâți.
Ca atare, acțiunea va fi considerată, și din această perspectivă, ca fiind admisibilă.
Pe fondul cauzei, reclamantul solicită acordarea unei sume cu titlu de despăgubiri, pentru perioada (...) - (...), în care s-a încadrat în tranșa de vechime
5-10, respectiv, 10-15 ani și în care nu a beneficiat, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și adeverința depuse la dosar, de creșterile salariale prev. de
L. nr. 2., ca urmare a adoptării celor două ordonanțe, declarate neconstituționale.
Potrivit O.G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ, coeficienții de salarizare aplicabili reclamantului, potrivit formei inițiale a acestui act normativ, erau următorii:
P. perioada ianuarie - martie (259,593), pentru perioada aprilie - septembrie (275,178), și pentru perioada octombrie - decembrie (291,678).
Ca urmare a aprobării O.G. nr. 1. prin L. nr. 2., a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât pentru perioada în discuție noile valori erau următoarele: ianuarie - martie (259,593), aprilie - septembrie 2008 (275,178), octombrie -decembrie 2008 (400,00), iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Practic, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie -decembrie 2008. Acest lucru ar fi însemnat că salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 1 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie
2008.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin L. nr.2. aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.1., care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin D. C. C. nr.1., decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din
Constituție.
Prin O. nr. 1., publicată și intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât
și cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite în anul 2009.
Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O. nr.
1., coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie - decembrie 2008 fiind păstrat la același nivel.
P. anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie - decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificați coeficienții de salarizare aferenți funcțiilor didactice și tranșelor de vechime. P. poziția de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienților prognozate pentru perioada septembrie - decembrie 2009, și anume
6,000-8,920.
După cum se poate observa, s-a modificat doar pragul minim al coeficienților, astfel încât un lector universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul O. nr. 1., vreo creștere salarială în cursul anului 2009.
Prin D. C. C. nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în M. O. din 6 iunie 2009, O. nr. 1. a fost declarată neconstituțională în ceea ce privește dispoziția art. 1 pct. 2 și 3, menite în fapt să anihileze aplicarea L. nr. 2., reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de L. nr.2. nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009, contrar voinței parlamentului.
Potrivit O. nr. 1., în vigoare de la 30 ianuarie 2009, G. a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de O. nr. 1. pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2009 și a statuat că pentru perioada 1 aprilie - 31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr.1.1 b,
1.2b, 2b și 3b la O. G. nr. 1..
Practic, acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 1., respectiv o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim.
Prin D. C. C. nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în M. O. din 31 iulie
2009, prevederile relevante ale O. nr. 1. au fost declarate neconstituționale.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei C. C., iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Prin O. nr. 31. s-au reiterat prevederile O. nr. 1., cu singura precizare că aplicarea anticipată a majorării salariale de o treime ar fi urmat să se facă de la 1 mai 2009.
Prevederile favorabile au fost însă abrogate prin O. de urgență nr. 4., în vigoare din 30 aprilie 2009, care a fixat practic valorile coeficienților de multiplicare pentru anul 2009 la același nivel cu cel din aprilie 2009. Cu alte cuvinte, s-au revocat măsurile anterioare, astfel încât nu s-a mai produs nicio majorare a coeficienților cu începere de la data de 1 mai 2009 sau 1 septembrie
2009.
Chiar dacă prin deciziile ulterioare ale C. C. au fost respinse ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ale OUG.nr.31. și nr.4., OUG.nr.31. și nr.4. prin care se modifică art.I pct.3 din OUG.1. declarat neconstituțional.
Începând din 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a L. nr. 3., conform art. 47, drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt prevăzute expres de L. nr. 3., potrivit art. 1 alin. 2 al actului normativ.
Potrivit art. 30 alin. 5 din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie, noul salariu fiind conform art. 30 alin. 5 lit. a, cel corespunzător funcției avute în luna decembrie 2009.
În același sens sunt și dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 4 alin. 1 din OUG nr.
1/2010, conform cărora începând din luna ianuarie 2010 întregul personal bugetar va fi salarizat cu menținerea salariilor avute la 31 decembrie 2009.
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ, calculate în baza L. nr. 2., se datorează până la 31 decembrie 2009. Începând cu 1 ianuarie 2010, drepturile se stabilesc în conformitate cu noile reglementări salariale - L. nr. 3. și OUG nr. 1/2010.
Conform art. 9 alin 4 și 5 din L. contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională, persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri. În cazul de față, ordonanțele de urgență prejudiciabile avute în vedere sunt următoarele:
- O. nr. 1. (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M.
Of. din 6 iulie 2009);
- O. nr. 1. (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M.
Of. din 31 iulie 2009).
Curtea apreciază, contrar susținerilor din întâmpinare, că, raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, existența unui fapte culpabile, a vinovăției autorităților publice din România, a prejudiciului suferit de petent și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, este evidentă. Astfel, prin efectul combinat al O. nr. 1. și respectiv O. nr. 1., prevederile O.G. nr. 1. în forma aprobată prin L. nr. 2. nu au fost practic niciodată puse în aplicare, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009.
Cu alte cuvinte, datorită incidenței celor două ordonanțe de urgență, declarate neconstituționale, reclamantul arată că a fost lipsit în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 de creșterile salariale prevăzute de L. nr. 2..
Plecând de la cele mai sus expuse, se constată că pentru perioada 01 octombrie 2008- 31 decembrie 2009, personalul din învățământ, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de L. nr.2., a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficienților de multiplicare majorați, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. O., care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție.
În acest context, sunt reale susținerile conform cărora, prin efectul adoptării celor două ordonanțe, reclamantul a fost lipsit de aceste sume, fiind îndreptățit la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament, aceasta constituindu-se în prejudiciul efectiv suferit, a cărui reparare este posibilă, în virtutea textului art. 9 alin. 4 și 5 din lege, urmare a angajării răspunderii delictuale a pârâților.
Nu are relevanță că exista și o altă modalitate de reparare a pagubei, pe calea dreptului comun, din moment ce legiuitorul nu a făcut o astfel de distincție, iar cerințele impuse de L. contenciosului administrativ sunt îndeplinite.
În ceea ce privește "privarea de proprietate" pe care reclamantul a suferit- o, trebuie observat că jurisprudența convențională a decelat trei condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o privare de proprietate să fie admisibilă: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat. În prezenta speță însă, petentul relevă în mod corect că privarea de proprietate nu este admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția legalității măsurii, datorită faptului că ordonanțele de urgență prin care s-a blocat dreptul de a încasa salariul majorat conform O.G. nr. 1. modificată prin L. nr. 2., pentru perioada (...) - (...), au fost declarate neconstituționale.
Raportat la toate aceste elemente, este evident faptul că existența unui privări de proprietate implică și existența unui prejudiciu produs în patrimoniul reclamantului, neputând fi acceptată teza G. R., potrivit căreia aplicarea actelor normative nu este susceptibilă să producă prejudicii particularilor.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, Curtea va valida modul de calcul propus de expert prin varianta B a raportului de expertiză, aceasta fiind socotită ca valorizând pe deplin celelalte înscrisuri pe care se întemeiază pretențiile reclamantului. În plus, aceasta este și varianta la care a achiesat reclamantul, conform notelor de ședință depuse în rejudecare.
Astfel, expertul relevă că valoarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a aplicării OUG nr. 1. și a O.U.G nr. 1. respectiv cuantumul diferențelor salariale brute neîncasate în perioada aplicării celor două acte normative raportat la drepturile salariale stabilite prin OG nr. 1. aprobată prin L. nr. 2., este în valoare de 23 690.81 lei, conform anexelor nr. 1, 2, 1. 1, la raportul de expertiză și suplimentul de expertiză, compusă din:
11 346.90 lei prejudiciu raportat la salariul de bază (anexa nr. 1 la raport),
8 939.84 lei prejudiciu raportat la cumul de funcții (anexa nr. 1.1 la suplimentul de expertiză]
3 404.07 lei, prejudiciu raportat la sporul de vechime și cel de doctorat
(anexa nr. 2 la raport).
Cuantumul prejudiciului suferit de reclamant, respectiv cuantumul diferențelor salariale s-a calculat pe baza coeficientului de multiplicare stabilit de U. B.-B. C.-N., conform adeverințelor nr. 6711/(...), 34101/(...) (cuprins în limitele O.G. 1.), și a diferenței între valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 prevăzut în O. 1., O.U.G nr. l/2009, O. 31/ 2009, O. 4. și cel stabilit prin L. 2. de aprobare și modificare a OG 1., răspunzându-se astfel pertinent și apărărilor legate de incidența în cauză a OUG nr. 31 și nr. 4..
Totodată, s-a relevat că prejudiciul raportat la sporul de vechime și cel de doctorat s-a calculat ținând cont de procentele înregistrate în carnetul de muncă la pozițiile nr. 54 și 55, ținându-se cont și de faptul că în perioada (...)-(...), reclamantul a beneficiat de un spor de vechime de 15% și un spor de doctorat de
15%.
În aceste condiții, raportat la toate aceste elemente, valoarea totală a prejudiciilor cauzate de ordonanțele de urgență care au blocat aplicarea L. nr. 2. este de 23.690,81 RON, reprezentând sume brute, sens în care acțiunea precizată va fi admisă în parte, pârâtul Guvernul României fiind obligat la plata acestei sume. Admiterea în parte a acțiunii se datorează respingerii pretențiilor formulate împotriva S.ui Român, în privința căruia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
P. a dispune astfel, Curtea a reținut și că, în ceea ce privește efectele deciziilor C. C. asupra prezentei spețe, reclamantul a arătat în mod corect că răspunderea pentru astfel de prejudicii decurge din edictarea ordonanței neconstituționale în tot sau în parte, iar nu din constatarea neconstituționalității. D. C. C. are doar vocația de a dovedi că sunt îndeplinite trei dintre condițiile răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, vinovăția emitentului ordonanței și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. În aceste condiții, rămâne instanței de contencios administrativ doar sarcina de a stabili existența și întinderea prejudiciului.
Ca atare, nu se poate reține apărarea conform căreia deciziile C. C. limitează prejudiciul la perioada ulterioară declarării neconstituționalității ordonanțelor de urgență incidente în cauză.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza prev. art. 274 alin. 1
C.pr.civ., acestea vor fi acordate reclamantului, în sensul obligării aceluiași pârât la plata sumei totale de 6.911 RON., constând în: a) taxă judiciară timbru 39 RON (fila 58 dosar fond); b) onorariu avocat în cu antum total de 3.720 RON, repartizat astfel: 1.240
RON pentru reprezentarea în fața C. de A. C. (fila 59 - 60 dosar fond); 1.240 RON pentru reprezentarea în fața Înaltei Curți de C. și Justiție (fila 60 dosar recurs);
1.240 RON pentru reprezentarea în fața C. de A. C., în rejudecare (f. 89-90, dosar rejudecare); c) cheltuieli de transport 615 RON (fila 61 dosar recurs); d) onorariu expert 2.537 RON (filele 16 și 76, dosar rejudecare).
Cele două cereri de intervenție depuse la dosar vor fi respinse, urmare a aprecierii caracterului inadmisibil, de principiu, al unui asemenea demers, așa cum s-a arătat mai sus.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul procesual ales la D. G. a F. P. a județului C. din C.-N., P. Avram Iancu, nr.19, jud.C. și, în consecință, respinge față de acesta acțiunea reclamantului.
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul F. I. cu domiciliul în C.-N., str.Academician D. P., nr.5, ap.5, jud.C. și, în consecință: Obligă pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 să achite reclamantului suma de 23.690,81 lei cu titlu de despăgubiri precum și
6.911 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererile de intervenție accesorie formulate de către M. E., C., T. ȘI
S. cu sediul în B., str.G-ral B., nr.28-30, și de către M. M., F. ȘI P. S. cu sediul în
B., str.Dem I. D., nr.2-4, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.09.202.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
7 ex./(...)
