Decizia nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.59/2012
Ședința ata de 07 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta S. M. S. Z. împotriva deciziei civile nr. 5002 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. PENTRU C. M. S., având ca obiect anulare act administrativ - decizie antrenare răspundere solidară.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat C. C. F. pentru revizuientă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 04 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei note scrise din partea intimatei, din care un exemplar se comunică reprezentantului revizuientei.
Reprezentantul revizuientei depune la dosarul cauzei concluzii scrise și solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de intimată, pentru aceleași motivele arătate în cauza nr.(...) a C. de A. C., respectiv că în speță există o hotărâre pronunțată la data de 24 noiembrie 2011 și o abrogare a textului care permite calea de atac a revizuirii la data de 25 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 22 decembrie 2011, că problema care se pune este dacă revizuienta poate sau nu să exercite calea de atac a revizuirii având în vedere că textul legal a fost abrogat la data de 25 decembrie 2011.
În opinia sa, această posibilitate există, că dispozițiile art.725 alin.3 C.pr.civ. sunt clare, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân sub imperiul art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 și prin urmare hotărârea pronunțată la data de 25 decembrie 2011 este supusă căii de ataca și termenelor reglementate de vechea lege, că atunci când textul de lege nu face distincție, partea nu poate fi privată de o cale de atac, că mai recent fiscul câștigă în circumstanțe dubioase, că în recurs a fost modificată hotărârea dar nu a fost abordată problema nerespectării dreptului la apărare, că susținerile sale cu privire la interpretarea art.725 alin.3 C.pr.civ. sunt susținute și de doctrină - profesor Ion Deleanu, M. Tăbârcă și V. C.u - potrivit cărora calea de atac sunt imperiul legii vechi nu retroactivează și că posibilitatea de a folosi o cale de atac este dată de lege și nu de judecători.
Curtea, analizând excepția inadmisibilității invocată de intimată prin prisma dispozițiilor art.725 alin.3 C.pr.civ., o apreciază ca nefiind întemeiată și o respinge.
Nemaifiind de formulat cereri în probațiune acordă cuvântul reprezentantului revizuientei asupra admisibilității cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței.
În susținere arată că s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil consacrat prin dispozițiile art. 47 alin.2 din Carta Drepturilor
Fundamentale ale U. E., că suntem în prezența unei hotărâri vădit nemotivate, că instanța de recurs a respins cererea, a modificat hotărârea instanței de fond însă nu a abordat dreptul la apărare și prin urmare apreciază că nu putem vorbi de o hotărâre motivată și ca atare solicită modificare hotărârii sub acest aspect.
De asemenea, arată că s-a încălcat dreptul la o jurisprudență unitară, că acest complet s-a pronunțat cu privire la posibilitatea organului superior de a declara recursul în numele organului inferior ca fiind inadmisibil.
Arată că nu există un mandat legal ca organul superior să atace o hotărâre a organului inferior, că recursul a fost formulat de D. G. A F. P. A J. S. în reprezentarea A. F. P. PENTRU C. M. S. fără a exista un text de lege care să permită reprezentarea, că dacă s-ar merge pe această interpretare atunci A. F. P. face parte din M. F. și, în sens larg, din Guvern iar într-un astfel de litigiu ar putea declara recurs direct Guvernul.
Arată că nu există un text de lege potrivit căreia A. F. P., care are un director și poate emite acte în nume propriu, în calea de atac aceste atribuțiile să fie preluate de organului superior.
Arată însă că există posibilitatea delegării de competență și că dacă ar fi existat un act de delegare de competență s-ar fi putut discuta posibilitatea de a formula recurs, însă în prezenta cauză D. G. A F. P. A J. S. nu putea declara recurs în numele A. F. P. PENTRU C. M. S.
Totodată, arată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzute de art.27 alin.3 C.pr.fiscal, iar instanța de recurs a conchis că există un control comun deși unul din soț era asociat la o societate iar celălalt la altă societate.
De asemenea, arată că sunt îndeplinite condițiile de a ataca o hotărâre pe calea revizuirii, Curtea de A. a judecat fondul.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5002 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de
A. C., a fost respins ca inadmisibil recursul formulat în nume propriu de către D.
G. a F. P. S., acesta neavând calitate procesuală pasivă în dosarul de fond.
A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentat a D. G. a F. P. S. pentru A. F. P. pentru Contribuabili M. S.
A fost admis recursul formulată de A. F. P. pentru Contribuabili M. împotriva sentinței civile nr.3720 din (...) pronunțată în dos.(...) al Tribunalului S., care a fost modificată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de SC M. SRL împotriva deciziei 4668/(...) și a deciziei 4471/(...) a A. F. P. pentru Contribuabili M. S. și pentru suspendarea executării deciziei 4471 din (...).
În considerente, s-a reținut că recursul a fost declarat de către D. G. a F.
P. S. atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al A. F. P. pentru
Contribuabili M..
În ceea ce privește recursul formulat în nume propriu de către D. G. a F. P.
S., Curtea a constatat că acțiunea a fost introdusă în contradictoriu cu A. F. P. pentru Contribuabili M. S., D. G. a F. P. S. nefiind parte în litigiul de fond și nici emitenta actelor administrativ fiscale contestate.
În aceste condiții, D. G. a F. P. S. nu are posibilitatea să declare recurs împotriva unei hotărâri pronunțată într-un proces unde nu a avut calitatea de parte și care nu a analizat legalitatea vreunui act emis de această instituție.
A., recursul D. G. a F. P. S. a fost apreciat ca inadmisibil și a fost respins ca atare.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant al D. G. a F. P. pentru A. F. P. pentru Contribuabili M., Curtea a reținut faptul că potrivit art.11 din HG
109/(...) A. F. P. pentru Contribuabili M. este o structură ce face parte din D. G. a F. P. S., întrucât conform Ordinului ANAF nr.2146/2011 pentru modificarea și completarea ordinului 2731/2010, organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii se face în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene. Prin urmare, Curtea a respins excepția lipsei calității de reprezentant a
D. G. a F. P. S. pentru A. F. P. pentru Contribuabili M. S.
Referitor la nulitatea recursului ca nemotivat, Curtea a considerat că motivarea recursului este impusă de prevederile art.303 și 306 C.proc.civ. și trebuie să cuprindă conform art.302/1 lit.c C.proc.civ. și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Aceste motive însă au fost indicate de către recurentă A. F. P. pentru Contribuabili M. care a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii fiind incident acest motiv prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.pe lângă care trebuie reținută în conformitate cu prev.art.304/1 C.proc.civ. aspectele pentru care trebuie instituită răspunderea solidară în contradictoriu cu cele reținute de instanța de fond.
Ca atare, excepția de nulitate a recursului a fost respinsă de către C.
În ceea ce privește motivele de recurs, tribunalul a apreciat în mod greșit că nu ar fi îndeplinite condițiile prev.de art.27 alin.2 C.proc.fiscală privind îndeplinirea condițiilor răspunderii solidare. Aceasta deoarece acest text prevede îndeplinirea cel puțin uneia dintre următoarele condiții și anume: dobândirea dreptului de proprietate asupra unor active corporale, iar valoarea contabilă să fie de cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului, are raporturi comerciale contractuale cu clienți sau furnizori care în proporție de cel puțin jumătate au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul și are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțin jumătate din angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.
Contrar celor reținute parțial de prima instanță pe lângă faptul că cele două societăți au același sediu social, același obiect de activitate, au avut ca administrator pe cei doi foști soți G., SC M. SRL a dobândit active corporale a căror valoare reprezintă peste 50% din valoarea activelor proprii deținute la data transferului, a avut relații cu furnizorii comuni ai SC M. SRL care reprezintă peste 50% din volumul tranzacțiilor efectuate de SC M. SRL foștii administratori și-au menținut dreptul la semnătură pentru ambele societăți care au același sediu social și același obiect de activitate, astfel că SC M. se află sub control comun cu debitorul SC M. S.
Cum atât prev.art.27 alin.2 și 3 din C.proc.fiscală sunt îndeplinite, în mod întemeiat s-a instituit prin decizia 4668 și decizia 4471 din (...) a A. F. P. pentru
Contribuabili M. S., răspunderea solidară a SC M. SRL cu debitorul SC M. S.
Având în vedere incidența prevederilor art.304 pct.9 și 304/1 C.proc.civ., raportat la prev.art.312 C. 20 alin.3 din Legea 554/2004, Curtea a admis recursul formulat de A. F. P. pentru Contribuabili M..
Împotriva acestei decizii a formulat cererea de revizuire SC M. SRL, solicitând admiterea revizuirii, anularea deciziei civile nr. 5002/(...) a C. de A. C. și, în rejudecare, respingerea recursului declarat de către D. S., cu consecința menținerii soluției Tribunalului S. (anularea deciziei nr. 4668/(...) a A.F.P. Contribuabili M. S. și anularea deciziei nr. 4471/(...) a A.F.P. Contribuabili M. S.); cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire se arată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la data de (...), a argumentat nelegalitatea deciziei de impunere nr. 4..09.20 IOa A.F.r.
Contribuabili M. S. (și) prin aceea că organul fiscal, anterior emiterii acestui act administrativ fiscal, nu a procedat la audierea societății noastre, așa cum impun dispozițiile Codului de procedură fiscală. Or, având în vedere că este în discuție o obligație a organului fiscal, dar și faptul că dreptul de a fi audiat înaintea emiterii actului este un principiu de drept european, consacrat în art. 41 alin. 2 lit. a) din Carta drepturilor fundamentale a U. E., și în jurisprudența C. de
Justiție a U. E., dar și faptul că, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și
Justiție sancționează cu nulitatea încălcarea unui principiu - chiar în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens - este neîndoielnic faptul că omisiunea instanței de recurs este un motiv de revizuire, prin prisma dreptului european. A., nu s-ar putea susține că instanța a omis să se pronunțe asupra unui argument care oricum nu avea o importanță hotărâtoare în balanța soluționării cauzei.
Încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectele amintite anterior este un motiv serios de revizuire, care se înscrie întru totul ambianței art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În speță încălcarea principiului contradictorialității este extrem de gravă și poate fi asimilată unei veritabile condamnări direct în recurs, intervenite fără audierea inculpatului.
Încălcarea dreptului la apărare este, neîndoielnic, un viciu de fond al judecății, din moment ce el este sancționat chiar și în lipsa unei reglementări exprese; or, nu s-ar putea susține existența unei nelegalități de formă, în lipsa unor dispoziții exprese și imperative ale legii, care să impună acea exigență. Pornind de aici, este evident că și contradictorialitatea, respectiv motivarea unei hotărâri, fiind exigențe subsidiare dreptului la apărare, sunt tot vicii de fond care pot lovi o hotărâre judecătorească. Încălcarea acestor exigențe constituie o gravă încălcare a dispozițiilor dreptului european care consacră drepturi procesuale c1are și neechivoce În favoarea particularilor, astfel încât se impune revizuirea deciziei civile nr. 5. a C. de A. C.
Consideră, deci, că, prin respingerea excepției, instanța de recurs a încălcat nu doar jurisprudența C. E. a Drepturilor Omului, dar și principiul securității juridice consacrat în dreptul european și jurisprudența C. de J.
Dreptul la apărare este consacrat în mod expres în art. 41 alin. 2 lit. a) din
Carta drepturilor fundamentale a U. E., și aplicat cu consecvență în jurisprudența CJUE. Art. 9 alin. (1) C. pr. fisc. prevede faptul că organul fiscal este întotdeauna obligat și era obligat inclusiv în această cauză să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei II. De la acest principiu se poate deroga doar în patru situații, prevăzute expres de art. 9 alin. (2) C. pr. fisc.: a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale; b) situația de fapt urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanțelor fiscale; c) se acceptă informațiile furnizate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere; d) urmează să se ia măsuri de executare silită.
În speța de față, organul fiscal a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. d) C. pr. fisc., întrucât urmează să se ia măsuri de executare silită. În mod cert această teză este greșită, deoarece la momentul emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii ((...)) era în curs o inspecție fiscală care s-a finalizat prin comunicarea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală Ia (...). Prin urmare la (...) nu se putea pune problema executării silite.
Revizuienta a pus în discuție admisibilitatea revizuirii, sub aspectul încălcării dreptului la apărare. A., dacă instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra încălcării dreptului la apărare în prezenta cauză, s-ar fi ridicat problema admisibilității revizuirii, întrucât aceasta, fiind o cale de atac de retractare, nu permite repunerea în discuție a unor aspecte tranșate anterior prin hotărârea pronunțată în recurs. Cu toate acestea, având în vedere că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra încălcării dreptului de apărare, este evident faptul că decizia pronunțată este susceptibilă de revizuire sub incidenta art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2004.
Conduita organului fiscal, pe care revizuienta o detaliază în cererea sa, încalcă dreptul european prin două "defecte" majore. În primul rând, termenul acordat reprezentantului contribuabilului pentru a se prezenta la audiere este în mod vădit insuficient; Codul de procedură fiscală nu prescrie durata unui asemenea termen, acesta fiind apanajul organului fiscal, în funcție de situația de fapt. Dar, în mod clar, stabilirea unui termen formal cade sub incidența art. 12
C. proc. fisc., potrivit căruia "Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii".
De asemenea, trebuie avut în vedere și art. 10 alin. 1 și 2 C. proc. fisc., care instituie în sarcina contribuabilului obligația de a furniza elemente de fapt, respectiv probatorii, cât mai complete organului fiscal, ceea ce, a fortiori, neagă posibilitatea stabilirii unui termen de 2 zile pentru o cauză complexă.
În al doilea rând, procedura aplicată de organul fiscal se constituie într-un veritabil abuz de drept, întrucât preia un drept recunoscut ca principiu fundamental în dreptul european, și îl folosește într-un scop diametral opus: consacrarea dreptului la apărare are menirea de a oferi contribuabilului posibilitatea de a-și prezenta propriul punct de vedere cu privire la o anumită situație, or în cauza de față, organul fiscal s-a prevalat de acest text de lege, pentru a-i anihila societății orice șansă în acest sens, stabilind un termen mult prea scurt. Or, această practică este clar prohibită prin art. 54 din Carta Drepturilor Fundamentale a U. E., potrivit căruia "Nici una dintre dispozițiile prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfășura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile și libertățile recunoscute prin prezenta cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă".
Admiterea revizuirii ca efect al dreptului la o jurisprudență unitară.
Securitatea juridică într-un stat de drept este strâns legată de existența unei jurisprudențe unitare, atunci când acest lucru este posibil, or, raportat la motivele de revizuire invocate în prezenta cerere, consideră că ele trebuie admise, tocmai pentru a nu deraia de la o jurisprudență națională unanimă.
Consideră că respingerea prezentei revizuiri ar încălca dreptul la jurisprudența unitară în materie, sfidându-se hotărâri ale C. E. de la S., cum ar fi (Beian (nr.l) c. România din data de 6 decembrie 2007, respectiv Ș. și alții c.
România din data de 2 noiembrie 2010).
Prin întâmpinarea formulată, D. G. a F. P. a judetului S. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și ca tardivă, iar pe fond respingerea acesteia ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr.5002 din (...) pronuntata în dosar nr.(...).
În motivarea întâmpinării se arată că, pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de către revizuient, raportat la dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.S54/2004. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac,de retractare,îndreptată împotriva hotărarilor devenite irevocabile prin respingerea recursului sau nerecurare și poate fi admisă numai in condițiile și cazurile prevăzute în mod expres și limitative de legea procedurală internă.
Prin cererea de revizuire formulata, revizuienta nu dovedeste ca hotararea judecatoreasaca supusa revizuirii ar fi pronuntata cu incalcarea principiilor de drept comunitar. P. enuntate de catre revizuienta au fost respectate in sensul ca instanta a pus la dispozitia revizuentei posibilitatea expunerii in contradictoriu a tuturor motivelor invocate de catre subscrisa atat prin cererea de recurs cat si prin raspunsul formulat de catre intimată la intimpinarea revizuientei, instanta luand act de argumentele invocate de ambele parti si exprimate de aceasta prin insasi hotararea judecatoresca a carei revizuire se solicită.
De asemenea, revizuienta invoca incalcarea principiul dreptului la aparare si al dreptului la buna administrare, insa temeiul pe care se sprijină revizuienta in sustinerea acestora sunt cele aratate prin insasi cererea introductiva.
A invoca, pe calea cererii de revizuire, aparari ce au fost supuse analizei atat in fond cat si in calea de atac a recursului echivaleaza cu o reexaminare a recursului printr-un nou recurs. Prin urmare, pe calea cererii de revizuire, revizuienta nu face altceva decat sa insire o intreaga teorie legislativa, spicuind din dreptul si jurisprudenta comunitară, fara a avea insa un temeiul juridic.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire formulate prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și a susținerilor părților, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.2 din Legea 554/2004, constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.2, coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția României. Instituirea acestui caz de revizuire reprezintă o modalitate prin care, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul român a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și deci protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.
Aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, ca urmare a aderării
României la U. E., este condiționată de existența unei incompatibilități între normele interne și cele comunitare, astfel cum s-a decis constant în jurisprudența
Înaltei Curți de C. și J.
Curtea constată că revizuienta nu a dovedit această condiție esențială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, întrucât nu a indicat prevederile din legislația internă considerate a fi fost aplicate în mod greșit în decizia atacată și nu a motivat incompatibilitatea acestora cu ordinea juridică comunitară. Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac, revizuienta reiterează în primul rând o parte din argumentele expuse în motivarea contestației adresate organului fiscal, precum și în motivarea cererii introductive de instanță, invocând, în principal, nerespectarea dreptului său la apărare, principiu de ordin european care este transpus ca atare și în legislația internă. Chiar revizuienta a indicat textul legal intern care reglementează dreptul la apărare pretins a fi fost încălcat - art.9 din Codul de procedură fiscală.
Cu privire la restul aspectelor invocate și grupate sub motivul de revizuire cu denumirea „. dreptului la un proces echitabil";, curtea apreciază că nici încălcarea principiului contradictorialității, lipsa motivării hotărârii instanței de recurs, încălcarea dreptului la o jurisprudență unitară sau lipsa pronunțării asupra încălcării dreptului la apărare nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.21 alin.2 din Legea 554/2004, pentru aceleași motive expuse în cele ce preced.
De fapt, petenta urmărește a obține rejudecarea unui litigiu soluționat irevocabil prin formularea unor critici vizând aspecte de nelegalitate a deciziei pronunțate în recurs, situație inadmisibilă prin prisma principiului securității raporturilor juridice.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.326 alin.3
C.proc.civ., curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de S. M. S. Z. împotriva deciziei civile nr.5002 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al C. de A. C., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. recurs: L. U., M. D., R.R. D.
