Sentința nr. 630/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 630/2012
Ședința publică de la 28 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții S. ANA, reclamant S. I., reclamant S. A. - F., reclamant S. K., reclamant K. S. J., reclamant H. E., reclamant S. ANA în contradictoriu cu pârât A. N. PENTRU R. P., pârât C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ emitere titlu de despăgubire L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. C. în reprezentarea intereselor reclamanților, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 20 septembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Se comunică un exemplar din întâmpinările formulate cu reprezentantul reclamanților, după care, Curtea pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A. și excepția prematurității invocată de pârâta C.
Reprezentantul reclamanților arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția prematurității, învederează faptul că, chiar în ipoteza incidenței prevederilor OUG nr. 4., primele două petite nu ar putea fi apreciate ca premature, pentru că actul normativ nu face referire expres la suspendarea acestor demersuri.
Reclamanții au înregistrat la P. noi înscrisuri în baza cărora apreciază că aspectele sesizate anterior de C. au fost lămurite, iar dosarul urmează a fi înaintat I. Prefectului jud. C. pentru ca să urmeze procedura de prelucrare a dosarelor stabilită de A.
În prezenta cauză reclamanții nu au înțeles să formuleze pretenții împotriva P.ui sau a I. Prefectului C., pentru că A. are posibilitatea legală de a solicita dosarul de la P. peste rând, pentru a pune în aplicare o eventuală dispoziție a instanței de admitere a cererii reclamanților.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâte.
CURTEA
Prin acțiunea formulată la (...) de către reclamanții S. ANA, S. I., S. A. - F., S. K., K. S. J., H. E. și S. ANA în contradictoriu cu pârâtele A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S. D. s-a solicitat instanței să se dispună:
- Preluarea de către A. a dosarului de despăgubiri înregistrat sub nr.
17508/CC;
- Selectarea dosarului și atribuirea acestuia unui consilier din A. în vederea analizării și soluționării;
- Transmiterea dosarului de către A. unui evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare și aprobarea ulterioară a raportului de evaluare;
- Emiterea titlului de despăgubire de către A., conform raportului de evaluare,
În motivare s-a arătat că, în esență, că prin D. nr. 141 din 20 ianuarie
2011 a fost completată D. nr. 1318 / 2006, emise de către P. mun. C. N., cu propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.878 mp, lui
S. I. și lui S. A.
S. I., cu ultimul domiciliu în C.-N., bld. C. Brancuși nr. 119, jud. C., a decedat la data de (...). Succesorii au dezbătut succesiunea după defunct și au primit certificatul de calitate de moștenitor nr. 5. din (...) în dosarul succesoral nr. 6. înregistrat la S. civilă notarială „N. Lex".
Conform adresei interne nr. 218.875/431/(...) din partea serviciului urbanism, răspuns la adresa nr. 2..1/(...) a serviciului revendicări al M.ui C.-N., reiese că terenul fusese situat în intravilanul localității C.-N. în anul 1966, când a fost expropriat-prin decret.
D. nr. 141 din 20 ianuarie 2011 a primit avizul de legalitate a I. prefectului județului C. la data de (...) cu nr. 2236/226/IV/1. Succesorii defunctului S. I. au depus cereri de urgentare, având în vedere că S. ANA, soție supraviețuitoare și succesoare a defunctului S. I., are o vârstă înaintată (85 de ani) și suferă de hipertensiune arterială esențială severă stadiul 3, insuficiență ventriculară stânga, poliartroză cu coxartroză bilaterală și gonartroză.
D. a fost înaintat către A. în partea a doua a anului 2011.
La data de (...), prin înscrisul nr. 0308/(...), A. a înapoiat dosarele de despăgubiri pentru completare, solicitând dovada că imobilul teren pentru care se propun măsuri reparatorii este același cu cel de 2,24 ha situat în hotarul Berek din declarațiile lui S. I. referitoare la intrarea în cooperativa agricolă, sau că hotarul Berek coincide cu zona „P.";,
La data de (...), prin adresa 98030/304/(...) Serviciul revendicări, fond funciar și registru agricol - compartiment revendicări a solicitat, în plus, depunerea dovezii de înregistrare în CAP a imobilului teren revendicat.
Reclamanții au realizat toate demersurile cerute de A. și de M. C.-N. pentru completarea dosarului, urmând ca dovezile în acest sens să le depună la dosar.
În raport cu cele arătate mai sus, consideră că A. și C. tergiversează fără temei legal soluționarea dosarului de despăgubiri. D. a fost înregistrat în 2001, iar în 2012 A. a trimis dosarul I. Prefectului județului C. și M.ui C.-N. spre completare. T. de soluționare al dosarului de despăgubiri depășește, prin urmare,
10 ani. Înțeleg să invoce, în acest sens, încălcarea prevederilor art. 6 C.E.D.O., coroborate cu prevederile Constituției României, referitoare la soluționarea într- un timp rezonabil a procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor.
Pârâta C. C. pentru S. D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare În judecată.
La rândul său, pârâta A. N. PENTRU R. P. a relevat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând acțiunea prin prisma excepțiilor invocate de către cele două pârâte prin întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instantă, reclamanții S. Ana, S. I., S. A.-F., S. K., K. S. J., H. E., S. Ana au chemat în judecată A. N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunta să se dispună obligarea la:
- preluarea de către A. a dosarului de despăgubiri Î. sub nr. 1.;
- selectarea dosarului și atribuirea acestuia unui consilier din A. în vederea analizării și solutionării;
- transmiterea dosarului de către A. unui evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare.
Raportat la petitele care au fost formulate, precum și la prev. art. 2 din HG nr. 361/2005, art. 13 alin. 5 din HG nr. 34/2009, art. 13 alin. 1 din T. VII al L. nr. 2., Curtea constată că A. nu are atribuții în această etapă a procedurii administrative reglementate de acest ultim act normativ, motiv pentru care va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată,
Curtea constată că prin adoptarea L. nr. 2., s-a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent în două etape distincte, egal obligatorii:
1. cea prevăzută de L. nr. 1. al cărei punct final îI reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
2. procedura derulată sub imperiul T.ui VII din L. nr. 2. de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire.
Procedura administrativă reglementată în T. VII din L. nr. 2. este derulată îndată ce procedura prevăzută de L. nr.l0/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora.
În plus, procedura administrativă prevăzută T. VII din L. nr.2., cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,
- etapa analizării dosarelor de către S. C. C. sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării,
- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de către C. C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește situația specifică a reclamanților, Curtea constată că la data de 9 noiembrie 2001, S. I. și S. ANA au comunicat prin executor judecătoresc către Instituția prefectului C. notificarea nr. 1227/12 noiembrie
2001, prin care au solicitat în baza L. 1. despăgubiri bănești sau prin echivalent pentru terenul situat în C.-N., arător la P., înscris în CF nr. 7213 C., nr. top.
(...)717/1, în suprafață de 800 stp, respectiv 2.880 mp.
În urma analizării cererii, primarul a emis D. 1318 din (...), prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile L. 2. pentru terenul în cauză înscris în CF nr. 7213 C., nr. top. 14066/(...)717.
D. a fost înregistrat la A., S. C. C. pentru S. D. sub numărul 1. la data de
(...).
Prin adresa nr. 152711V/1 din (...) și procesul verbal nr. 13734 din (...), A. a restituit dosarul și a solicitat detalii referitoare la suprafața de teren expropriată și dovezi din care să reiasă că S. I. și S. Susana au fost membri ai GAC Î. și cu ce suprafață de teren s-au înscris în aceasta.
S. I. a depus un set de documente la data de (...), constând în decretul de expropriere nr. 6., proces verbal nr. 0117 din (...) privind evaluarea imobilelor expropriate, iar C. pentru aplicarea legii 1. a întocmit un referat, reținând faptul că terenul expropriat a fost afectat în întregul său de planurile de sistematizare, iar pe acesta se găsesc amplasate construcții definitive. Totodată, la dosar au fost depuse copii după registrul agricol și cererea de înscriere în cooperativa agricolă a lui S. I. și că exproprierea terenului revendicat a fost făcută prin D. de expropriere nr. 6., prin care S. român a expropriat de la GAC "Î.", terenul înscris în CF nr. 7213 C., nr. top. 14066/(...)717, în suprafață de 2878 mp, decretul fiind operat în CF. În urma referatului, primarul M.ui C.-N. a emis D. nr. 141 din
20 ianuarie 2011, prin care a fost completată D. nr. 1318 / 2006, cu propunerea acordării de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.878 mp, lui S. I. și lui S. A.
S. I. a decedat la data de (...). Succesorii au dezbătut succesiunea după defunct și au primit certificatul de calitate de moștenitor nr. 5. din (...) în dosarul succesoral nr. 6. înregistrat la S. civilă notarială „N. Lex".
D. nr. 141 din 20 ianuarie 2011 a primit avizul de legalitate a I. prefectului județului C. la data de (...) cu nr. 2236/226/IV/1, iar dosarul a fost înaintat către
A. în partea a doua a anului 2011.
La data de (...), prin înscrisul nr. 0308/(...), A. a înapoiat dosarele de despăgubiri pentru completare, solicitând dovada că imobilul teren pentru care se propun măsuri reparatorii este același cu cel de 2,24 ha situat în hotarul Berek din declarațiile lui S. I. referitoare la intrarea în cooperativa agricolă, sau că hotarul Berek coincide cu zona „P.";.
Reclamanții relevă că au realizat toate demersurile cerute de A. și de M. C.-
N. pentru completarea dosarului, iar în acest context, se consideră îndreptățiți la admiterea acțiunii, relevând și că primele două petite nu intră sub incidența OUG nr. 4., cu modificările ulterioare, pârâta C. putând fi obligată ca, pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței, să ceară, cu prioritate, înaintarea dosarului completat.
Curtea nu achiesează însă la această opinie, în contextul în care procedura administrativă specială de acordare a despăgubirilor, care se finalizează cu emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire, nu se poate declanșa în lipsa transmiterii de către entitatea învestită cu soluționarea notificării a dosarului de despăgubire, completat cu actele solicitate.
Astfel, pe de o parte, instanța nu este chemată ca în cadrul unor astfel de litigii, să analizeze dacă documentele depuse în completare sunt suficiente pentru a răspunde celor solicitate de C., și, chiar dacă nu ar fi așa, în condițiile în care nu s-a putut indica unde se află, la acest moment, dosarul de despăgubiri și nu au fost chemate în judecată și autoritățile locale și județene cu atribuții în procedură, nu se poate vorbi despre existența unui refuz nejustificat al pârâtei de preluare a dosarului, în condițiile în care nu s-a dovedit că el s-ar afla în faza în care ar putea fi înaintat.
Ca atare, excepția prematurității acțiunii va fi apreciată ca fiind incidentă și în privința primelor două petite.
În privința solicitării de emitere a titlului de despăgubire pentru dispoziția nr. 141/2011 pentru completarea dispoziției nr. 1318/2006, independent de situația concretă a dosarului reclamanților, Curtea a luat act de faptul că în cauzele similare celei de față, se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata, fiind vorba de o situatie continuă in timp, aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza, respectiv, se apreciază în raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanță a acțiunii.
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al L. 2. sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4. conform carora la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de
6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "R. stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
Acest termen a fost prelungit până la 15 mai 2013, urmare a adoptării L. nr. 117/2012, pentru aprobarea OUG nr. 4., actul normativ fiind publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 6 iulie 2012.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei de a emite acest titlu si de a îndeplini operatiunile administrative necesare nu a devenit exigibilă intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al L. 2. s-a prelungit prin vointa leguitorului exprimata in actele normative sus mentionate, care urmaresc implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si alții împotriva Romaniei .
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a ordonanței, suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor, respectiv emiterea titlurilor de despagubiri, ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4. resursele financiare prevazute de L. 2. cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste
99%, iar plata in numerar a fost sistată timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens. In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri.
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata în cauza pilot M. Athanasiu impotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu, atât în privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa, sigura si posibil a fi platita. Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4. si din expunerea sa de motive in acest interval de timp urmează a fi adoptat un act normativ in acest sens. Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile, persoane aflate in aceeasi situatie cu cea a reclamanților, asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata. Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta apreciaza ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei după expirartea perioadei de suspendare legală, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu, astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimată în OUG
4.. Totodată, prin instituirea acestor termene, oligațiile prevăzute de T. VII al L. 2. in toate ipotezele si implicit dreptul afirmat de catre reclamanți ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil cit si sub imperiul noului cod civil, creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de împlinirea termenului.
Reclamanții susțin, în esență, că le-a fost încălcat dreptul de proprietate, născut ca urmare a recunoașterii îndreptățirii lor la despăgubiri, apreciind și că procedura instituită prin T. VII al legii nu este una care să-i asigure un remediu rapid și eficient.
Ca atare, dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată de clarificarea și a unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile OUG nr. 4., cu modificările ulterioare.
Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță Convenția). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" .
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999-II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva
Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din
Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele „utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor omului a reținut următoarele:
„În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911/08 și 13.136/07
& 55, 28 iulie 2009)…
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită…
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)…
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri
- inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)….
…Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și
Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, &
183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO
2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
G. a relevat Curții că o serie de probleme dintre cele mai grave au condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă de legile în vigoare.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB-ul României pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro.
Curtea, hotărând să suspende analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, a reținut că :"; S. pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus) .Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83).
În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o per io ad ă mai lung ă ar
pu te a s ă reprez in te, de ase mene a, măs ur i c ap ab ile s ă p ăs treze un jus t ech il ibr u în tre in teresele f oștil or propr ie tar i ș i in ter esul gener al al colec tiv ităț ii.
Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T.ui VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S. D.. Ulterior, având în vedere aceleași rațiuni obiective, a adoptat și OUG nr. 4..
În acest context, instanța constată că obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
În raport de toate aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile OUG nr. 4..
Prin măsurile adoptate de executiv în baza acestor prevederi, s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație, pe de altă parte.
Pentru aceste considerente instanța va aprecia că suspendarea procedurilor de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
Cât timp procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubire și a celor de plată este suspendată, demersul inițiat de reclamanți este prematur, urmând a fi respins în consecință, cu luarea în considerare și a prev. art. 1,8 și
18 din LCA.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. PENTRU R. P. și a prematurității acțiunii, invocată de pârâta C. C. PENTRU S. D. și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. ANA, S. I., S. A.-F., S. K., K.
S. J., H. E. și S. ANA, toți cu domiciliul procesual ales la C. A. M. C. din C.-N., str.Dorobanților, nr.74, bl.Y9, sc.2, ap.25, jud.C., în contradictoriu cu pârâtele A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S. D., ambele cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
:
