Sentința nr. 712/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 712/2012
Ședința { F. publică} de la 19 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele M. ANA și Ș. ANA, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ HOTARARE nr. 999/ 2008 privind recunoasterea S. F. C. E. din R. - C. Mozai și excepție de neconstituționalitate art. 43 alin. 6 din HG nr. 9..
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C.
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 iunie 2012 reclamantele M. ANA și Ș. ANA, au chemat în judecată pe pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii G. nr. 43 alin.(6) din HOTĂRÂRE A G. nr. 9. publicat în Monitorul Oficial al R. nr. 670/(...) modificat și completat cu H. G. Nr. 655/20 I O publicat în Monitorul Oficial al R. nr. 515/(...), articol introdus în CAPITOLUL V din ANEXA S. de funcționare a C. M. având forma și inițialele F.
Prin prezenta cerere invocă excepția de neconstituționalitate ale art. 43 alin.
(6) din H. 9. în sensul că încalcă dispoz. art: 6, 16, 154 din C. R., modificată și completată prin legea de revizuire nr. 4. și publicat în M. OF.nr.758/29/1O/2003, republicat de C. L.
De asemenea art.43 alin. (6) din hotărârea atacată încalcă și dispoz. L.
489/2006 publicat în M. nr. 11/(...), lege privind libertatea religioasă ș i regimul general al cultelor, art. 9 alin.(2); art.1 O alin. (5); art. 29 alin (1); art. 51.
Solicită ca prin hotărâre C. DE A. sa dispună înlăturarea efectelor dispozițiilor date până în prezent, pe care legea le consideră abrogate deși există, respectiv dispoz. de înscriere în C. nr. 3917 nr.top. 461 în favoarea F.,sub nr.264/1953, și sub nr. 135/1968, înscrieri făcute cu încălcarea art. 31;32, 34 din D. 31/1954 publicat în M. OF. nr. 8/30 /0l/1954 și D. 1. publicat rectificat în M. nr. 204/(...) , art.: 13, 23; 36; 62,decrete cu putere de lege în vigoare la data dispoz. de înscriere.
În motivare C. M. numit F. C. E. DIN R. a putut funcționa de-a lungul timpului în limitele și condițiile impuse de legile genera le de recunoaștere a cultelor precum :Legea 54/1928; D. 1.; Legea 48912006, a prevederilor din CONSTITUȚIILE în vigoare, schimbate de mai multe ori de-a lungul celor 70 de ani de când există lege pentru recunoașterea cultelor religioase, precum și în baza decretelor ori hotărârilor date de guvern pentru aprobarea statutelor proprii.
Nepublicarea D. 5. care viza aprobarea unui nou statut determinat de abrogarea L. 5. și intrarea În vigoare a D. 1., n-a fost întâmplătoare ci cauzată de C. din 1948 publicat în M.OF al Republici P. R. nr. 87 bis/(...), pentru a se suspenda aplicarea D. 1. care, foarte probabil, în urma controlului exercitat de comisiile constituționale și juridice constituite de M. a R. P. R. (organ suprem al puterii de stat) însărcinați să prezinte rapoarte si avize privitor la constituționalitatea legilor, a decretelor cu putere de lege, a hotărârilor date de C. de M. s-a constatat că decretul
113 încalcă articole din Constituție precum art. 16,8, 72 (toți cetățenii sânt egali în fața legilor adoptate, fără deosebire de naționalitate, rasă, religie .grad de cultură; doar proprietatea agonisită prin muncă și economisire și dreptul de moștenire asupra ei sânt garantate de lege).
La fel și C. R. din anul 1952 publicat în M. OF. nr. 1127/0911952 prevede în articolele sale că:pământul este al celor ce-l muncesc (art.8); doar dreptul de proprietate personală a cetățenilor din R. asupra veniturilor și economisire provenite din muncă, dreptul asupra casei de locuit și gospodăria auxiliară de pe lângă casă, dreptul asupra obiectelor casnice și uz personal și dreptul de moștenire asupra proprietății persona le a cetățenilor sânt garantate (art.12); respectarea și aplicarea întocmai a Constituției este obligatorie pe întreg teritoriu al R. (ART.17); toți cetățenii fără deosebire de naționalitate, rasă, le este asigurată deplina egalitate în drepturi cu poporul român, în toate domeniile vieții economice politice, culturale; stabilirea de privilegii directe sau indirecte pe temeiul rasei sau naționalității cărora le aparțin este pedepsită de lege (art.81,82).
Tot asemenea prevede și C. din 1965 republicat în M. al M. din R. nr.22/(...), la art. 17: toți cetățenii fără deosebire de naționalitate, rasă, sex, religie sânt egali în drepturi în toate domeniile vieții economice , politice, juridice .sociale culturale: comisiile constituționale și juridice numite de M. vor prezenta rapoarte și avize privind constituționalitatea legilor, asupra decretelor cu putere de lege, și hotărâri lor date de C. de M. pentru fiecare minister în parte: se prevede revizuirea codicelor și legilor spre a le pune de acord cu C. de la intrarea ei în vigoare prin publicare în M. , iar legile, decretele, regulamentele și ori ce dispoziție contrară Constituției se desființează (art. 105).
D. 1. prin art.I din textul ei are carecter laic iar prin faptul că se aplică doar unei singure minorități este neconformă cu art. din constituțiile menționate deci aplicarea ei a fost oprită legal prin nepublicare în M. al R. a decretului 5., fapt ce echivalează cu întreruperea funcționării F. timp de peste 50 de ani fapt reiterat în art. 2 al H. 9. și art. 4 modificat prin H. 6..
Sub forma în care a fost adoptată și menținută nu poate fi aplicată nici în baza Constituției actuale în vigoare fiind neconforme și în contradicție cu art.6 și 16
. care prevăd că : măsurile luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români pentru că cetățenii sânt egali În fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Instanța C. De A. poate constata nelegalitatea pretențiilor persoanei juridice
F. contra subsemnaților exercitată în mod continuu de-a lungul anilor 1967- 2010
și in continuare fără să a avea un drept legal constituit asupra terenului ce a fost obiectul revendicărilor din dos. 2687/2000 finalizat cu s. 619/2001 ș. a dos (...) (nr. vechi 1696/2006) finalizat cu s. 2786/2009 modificat cu d. 152/A/(...), irevocabilă prin d. 5773/(...) dată de C. de A. C.
In ambele dos. revendicarea s-a întemeiat pe înscrierile nelegale (cu fraudarea legilor 31/1954 și 177. 1948, art.34 și art.13, 62), cu încălcarea art. constituției din anii (...), astfel dispozițiile de înscriere in CF. nr 3917 sub nr. 264/1953 și nr.135/1968 .legea le consideră abrogate și fără orice efect contra celor implicați in procesele și acțiunile promovate nelegal, soluțiile date până în prezent sunt inaplicabile, deoarece dispozițiile stipulate în toate hotărâri le datei inclusiv s
.130/1968) vizează perioada de ani când și-au impus o facționare fără statut publicat În fața instanțelor de judecată, care ne-au declarat chiriașii terenului revendicat .fără ca în prealabil sa fi existat un contract încheiat între părți de-a lungul anilor 1967-1996 potrivit dispoz. L. 16/1994 ori L. 5/1974.
Instanța de judecată poate constata că F. nu poate obține terenul revendicat nici in baza L. 489/2006 deoarece și aceasta la art. 9 și 29 prevede că statul nu trebuie să promoveze și să favorizeze acordarea de privilegii sau să creeze discriminare fa ă de nici un cult pentru că toate cultele au dreptul exclusiv de a produce și valorifica doar obiectele și bunurile necesare cultului: aplicarea și a decretului 1. ar crea discriminare și protecție neloială față de alte culte care au fost persecutați pentru credința lor religioasă și au decedat în închisori sau lagăre.
Imobilul înscris în CF .3917 cu nr. top 461 situat În str. M. nr. 6 este bun privat în care înainte de 1949 nu sau desfășurat activități de cult, sport. cultural
.sănătate, educațional așa cum se specifică la art. 4 din H. 6. prin urmare nu se predă cultului mozaic in vederea continuării activităților religioase de tradiție iudaică. imobilul fiind de natură teren.
Dimpotrivă F. este ceea care ne-a păgubit de sume de bani pe care i-a cerut de la noi pretinzând că este proprietarul a obținut beneficii necuvenite din vânzare și chirii ulterior din despăgubiri, în același timp i-a împiedecat să obțină un titlu real și legal asupra imobilului prin posesie îndelungată.
Solicită instanței de control sa aibă în vedere situația de fapt înfățișată, și în concordanță cu legile și prevederile constituționale arătate, să dispună anularea înscrierile din CF. 3917 făcute în seama F. în baza D. 1. deoarece articolul din C. actuală (art. 154) îl consideră abrogat fiind neconform cu art. 6 și 16 iar art. 105 din C. din anul 1965 și l-a desființat fiind neconforme cu art.17.
Prin cererea de intervenție accesorie, M. C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL B., a solicitat admiterea acesteia cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii arată că, M. C. și Patrimoniului Național a formulat prezenta cerere de intervenție accesorie pentru a veni în sprijinul G. R. pentru a se menține dispozițiile art. 43 alin. (6) din H. G. nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M., modificată și completată prin H. G. nr. 6. privind modificarea și completarea S. F. C. E. din R. - C. M..
Față de prezenta cerere, solicită să sepronunțe o hotărâre favorabilă părții pe care o susține in proces și pentru care a intervenit, și anume, Guvernul României.
Analizând cererea de chemare În judecată formulată de cele două reclamante,
M. Ana și Ș. Ana, învederează următoarele:
P. art. 146 lit.d) din C. R., republicată, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fata instanțelor judecătorești.
Conform art.11 alin.(1) lit.d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate În fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, astfel că, H. G. nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M., modificată și completată, nu poate face obiectul controlului constituționalității, cererea de chemare în judecată fiind inadmisibilă.
C. M. a fost recunoscut în anul 1936 sub denumirea de F. U. C. E. din R., iar până în 1949, activitatea confesională a minorității evreiești a fost condusă de către
F. C. E.
Sub regimul juridic al D. nr. 1. privind regimul general al cultelor, a fost redactat S.ul de organizare și funcționare al C. M. din Republica Populară Română, care a fost aprobat prin D. nr. 5. al P. M. A. N., decret În baza căruia a funcționat până În anul 2008.
În anexa L. nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, la poziția 16, este menționată "F. C. E. din R.", ca fiind unul dintre cele 18 culte recunoscute, care funcționau la intrarea în vigoare a respectivei legi.
Prin adresa nr. 13/(...) F. C. E. din R. - C. M. a solicitat M. C. și C., în temeiul art. 49 din Legea nr. 489/2006 recunoașterea statutului de funcționare.
Având în vedere că prevederile S. priveau aspecte care intrau în sfera de competență a M. E. și F., D. pentru Relații Interetnice, Autorității pentru Restituirea
Proprietăților și M. J., M. C. și C. a solicitat puncte de vedere din partea acestor instituții. Observațiile instituțiilor menționate anterior nu au vizat nelegalitatea art. 43 alin.(6) din H. G. nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M., modificată și completată, motiv pentru care invocarea excepției de neconstituționale apare ca neîntemeiată.
În urma informațiilor transmise de către instituțiile mai sus arătate, F. C. E. din R. - C. M. și-a însușit observațiile transmise, ulterior, M. C. și C. înaintând spre aprobare G. proiectul Hotărârii G. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M..
P. avizului C.ui L., art. 43 alin.(6) din acest proiect de act normativ a fost considerat legal și În conformitate cu legislația în vigoare.
S.ul F. C. E. din R. - C. M., recunoscut prin H. G. nr. 9., a fost elaborat și aprobat de către organismele statutare ale cultului, cu respectarea legislației în vigoare și a tradiției sale istorice.
Recunoașterea acestui S. a fost făcută în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (3) și ale art. 108 din C. R., republicată, precum și ale art. 8 și art.49 alin.(2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, în consecință, recunoașterea a fost rezultatul respectării autonomiei F. C. E. din R. - C. M. și a dispozițiilor lega le în vigoare.
În temeiul art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006, a fost inițiată și aprobată H. G. nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. R. - C. M..
Prin adresa nr. 822 din data de 6 mai 2010, președintele F. C. E. din R. - C.
M., În temeiul prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 și art. 22 alin. (1) și alin. (4) și art. 24 alin. (7) din S.ul F. C. E. R. - C. M., așa cum a fost recunoscut prin H. G. nr. 9. modificată prin H. G. nr. 6..
Având în vedere aspectele mai sus prezentate, precum și lipsa dovedirii interesului legitim al reclamantelor, apreciem că acțiunea este neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind anularea înscrierilor din Cartea
Funciară nr. 3917, făcute În seama F. C. E. din R. În baza D. nr. 1., solicită respingerea, având în vedere lipsa calității procesuale pasive a G. R. față de acest capăt de cerere, precum și nelegalitatea acestei cereri.
Față de toate cele învederate, consideră că motivele expuse în cererea de chemare în judecată cu privire la anularea dispozițiilor dispozițiile art.43 alin.6 din
H. nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M., modificată și completată, sunt neîntemeiate.
În considerarea tuturor argumentelor arătate, apreciază că cererea de chemare în judecată trebuie respinsă, întrucât din motivele prezentate de reclamante nu rezultă care sunt drepturile sau interesele legitime private sau publice, în înțelesul L. nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, care le-au fost vătămate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 septembrie 2012 F. C. E. DIN R. - C. M., a solicitat respingerea acțiunii atât pe excepții, cât și pe următoarele apărări de fond:
A. PE EXCEPȚII
- Invocă excepția inadmisibilității întemeiată pe următoarele temeiuri de drept:
P. art. 146 lit. d) din C. R., republicată, Curtea Constituțională este singura instituție care exercită controlul constituționalității legilor și ordonanțelor.
În speță, discută de invocarea excepției de neconstituționalitate privind o hotărâre de guvern, H. nr. 9., modificată și completată prin H. nr. 6., ridicată in fața unei instanțe, C. de A. C., act normativ ce face obiectul controlului de constituționalitate al C. C.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea acestei excepții.
- Invocă excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completări le ulterioare.
Astfel, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin acte administrative, trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorității care a emis acest act.
În speță, reclamantele nu au făcut dovada respectării procedurii în condițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare.
În situația înlăturării excepțiilor, formulăm următoarele apărări de fond:
H. de G. nr. 9., astfel cum a fost modificată și completată prin H. nr. 6., este actul de recunoaștere a S. F. C. E. din R. - C. M.. Hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 29 alin. (3) și art. 108 din C. R., republicată, coroborate cu art. 49 alin (2) și alin. (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Actul administrativ contestat a fost adoptat de G. prin însușirea proiectului inițiat de M. C. și C., cu respectarea dispozițiilor L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și a celor cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptarea G., aprobat prin H. nr. 1..
Proiectul de S. a fost avizat de Ministerul Justiției sub aspectul legalității și a primit avizul favorabil al C.ui L. (aviz nr. 1004/(...)).
Prin prevederile statutare respective, se respectă dispozițiile Constituției R., republicată, privind autonomia și libertatea cultelor, iar S.ul înaintat de F.- C. M. G., pentru recunoaștere, a îndeplinit condițiile de legalitate, respectarea drepturilor omului, ordinii și securității publice.
Art. 43 alin. (6) din S.ul F. - C. M. recunoscut prin H. nr. 9., modificat și completat prin H. nr. 6., care prevede o modalitate de dobândire a bunurilor rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție, decedați fără moștenitori, de către pârâta F., în temeiul unui act normativ special D. nr. 1., în vigoare și la această dată, nu încalcă dispozițiile constituționale.
S.ul, în întregul lui, a fost analizat sub aspectul legalității, de C. L., care a stabilit prin avizul sus-citat că nu conține dispoziții, inclusiv cele ale art. 43 alin.
(6), care să încalce cadrul legal din R.
Textul de lege special, D. nr. 1., s-a impus ca o necesitate de a reglementa regimul bunurilor rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție rasială, religioasă sau a altor măsuri fasciste, decedați fără moștenitori în zone și în condiții ce nu permite au o altă reglementare.
În contextul celor de mai sus, menționăm că F. a avut și are zeci de cauze civile cu autoarele excepției de neconstituționalitate, toate purtate pentru un teren situat în vecinătatea proprietății lor situate în municipiul S. M., str. M., nr. 6. toate soluționate prin hotărâri irevocabile, prin care s-a reconfirmat F. dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, dobândit de altfel printr-o hotărâre judecătorească necontestată.
Asupra motivelor de fapt invocate de reclamante, menționează următoarele: a) Se invocă aspectul nepublicării D. nr. 5. prin care s-a aprobat S.ul C. M..
S.ul C. M. din 1949 s-a adoptat în conformitate cu art. 27 din C. R. P. R., cu art. 6, art. 7 și art. 23 din D. nr. 1. pentru regimul general al cultelor religioase și a respectat întocmai procedura și modalitățile de recunoaștere prevăzute de aceste texte de lege. P. art. 13 din D. nr. 1. pentru regimul general al cultelor religioase, citează: "Cultele religioase, pentru a putea să se organizeze și să funcționeze, vor trebui să fie re cunoscute prin decret al P. M. A. N., dat la propunerea G. în urma recomandării ministrului cultelor". În vederea recunoașterii, fiecare cult religios va înainta, prin M. C., spre examinare și aprobare, statutul său de organizare și funcționare, cuprinzând sistemul de organizare, conducere și administrare, însoțit de mărturisirea de credința respectivă. (art. 14 din același act normativ)
S.ul C. M. a fost pus în concordanță cu prevederile legislației în vigoare la acea dată, condiție obligatorie pentru aprobarea prin decret al P. marii A. N..
Toate aceste cerințe de natură legală au fost îndeplinite la data aprobării, prin
D. P. M. A. N. a R. P. R. nr. 5., a S. C. M., procedura fiind identică și obligatorie pentru toate cultele religioase recunoscute din R. la acea dată.
Invocarea încălcării prevederilor art. 8 din C. R. P. R. din 1952, în condițiile în care actul normativ D. nr. 1. a fost adoptat potrivit dispozițiilor Constituției R. din
1948, este lipsită de relevanță.
Aceleași observații în ce privește indicarea unor texte din C. R.S.R. din 1965.
Menționează că F. funcționează, neîntrerupt, din 1936 și până în prezent. Capetele de cerere de natură civilă nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ sesizată de reclamante.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
1. Prin încheierea din 21 iunie 2012 C. a calificat acțiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar nu pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci aceasta urmează a fi analizată ca o acțiune în anulare, fundamentată pe prevederile art. 1, alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece art. 9 din Legea nr. 554/2004 pleacă de la premisa existenței unei vătămări care este cauzată particularului fie de o ordonanță a G. care este atacată cu excepție de neconstituționalitate odată cu acțiunea în contencios administrativ, fie vătămarea rezultă în urma declarării anterior a neconstituționalității unei ordonanțe a G.
Esențial pentru reținerea art. 9 din Legea nr. 554/2004 este că vătămarea provine dintr-o ordonanță sau dispoziție din ordonanță a G. susceptibilă de a fi neconstituțională sau declarată ca atare anterior intentării acțiunii.
În acest context, al solicitării anulării dispozițiilor cuprinsul art. 43, alin. 6 din HG nr. 9., C. a luat act de susținerile reclamantei în sensul că sursa ilegalității este neconstituționalitatea D. nr. 1., menționat explicit în cuprinsul art. 43, alin. 6 din HG nr. 9..
2. În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii atât pârâtul Guvernul
României cât și pârâta F. C. E. din R. au invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul că prealabil intentării acțiunii reclamanta nu a urmat procedura prealabilă.
În adevăr, obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ din speță îl formează o dispoziție dintr-un act administrativ cu caracter normativ adoptat de Guvernul României.
Astfel, conform art. 43 alin. 6 din HG nr. 9. privind recunoașterea S. F. C. E. din R. - C. M., publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 670 din 29 septembrie 2008: Bunurile imobile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție rasială, religioasă în perioada 1940-1944, decedați, fără moștenitori, sunt proprietate ale F., prin exercitarea procedurii speciale instituite de nr. 1..
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într- un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. De asemenea, conform art. 7 alin. 11 din aceeași lege, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
C. mai reține că potrivit art. 109 alin. 2 din codul de procedură civilă cu modificările și completările ulterioare, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Această neregularitate procedurală fiind condiționată de exercițiul legal și formal al acțiunii în justiție se sancționează cu inadmisibilitatea acțiunii aceasta fiind calificată ca un fine de neprimire.
În speță, C. a cerut explicații și lămuriri reclamantelor față de lipsa dovezilor privind procedura prealabilă, acestea susținând că nu au procedat la formularea unei reclamații administrative prealabile intentării litigiului pe considerentul că o pot formula oricând.
C. reține că potrivit art. 7 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând dar această procedură este obligatoriu de urmat prealabil sesizării instanței de contencios administrativ.
Cum o atare procedură nu a fost demarată și probată la dosar, C. a reținut incidente dispozițiile legale mai sus examinate și a sancționat cu inadmisibilitatea demersul judiciar al reclamantelor.
2. Cât privește sesizarea C. Constituționale, instanța are în vedere că jurisdicția de contencios constituțional poate fi legal sesizată atunci când în litigiul pendinte este important a ști dacă un anumit text legal care capătă relevanță pe terenul litigiului este sau nu conform cu C..
Altfel spus, soluția ce urmează a se pronunța în litigiul constituțional se va valorifica în litigiul din fața jurisdicției judiciare.
Având însă în vedere că cererea principală a fost declarată inadmisibilă, sesizarea C. Constituționale pentru verificarea Constituționalității D. nr. 1. urmează aceeași soartă căci excepția de neconstituționalitatea nu este altceva decât un incident, o chestiune prejudicială.
3. Cât privește cererea de intervenție accesorie a M. C. și Patrimoniului
Național în temeiul art. 49 și urm. C.pr.civ. urmează a o admite, căci acest organ al administrației publice centrale a efectuat acte pregătitoare pentru adoptarea actului administrativ normativ a cărui prevedere face obiectul acțiunii în contencios administrativ și cum acesta sprijină apărările pârâtului în favoarea căruia a intervenit, soluția dată în raport de apărarea pârâtului îi profită și intervenientului accesoriu conform principiului de drept consacrat de adagiul accesorium saequitur principale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
1. Admite cererea de intervenție accesorie a M. C. și Patrimoniului Național cu sediul în B. B-dul Unirii nr. 22, sector 3.
2. Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele M. ANA și Ș. ANA împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI și F. C. E. DIN R.
3. Respinge sesizarea C. Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
D. nr. 1..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red. L.U./Dact.S.M
5 ex./(...).
