Sentința nr. 742/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 742/2012
Ședința 23 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC N. C. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La data de (...) se înregistrează din partea reclamantei prin reprezentanta dovada achitării cheltuielilor de judecată.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată sub nr.de mai sus, reclamanta SC N. C. SRL a chemat în judecată pe pârâta D. G. A F. P. B.-N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze D. nr. 22/(...) din dosar nr.
25/2012 al Biroului de solutionare a contestatiilor din cadrul Directiei
Generale a F. P. a judetului B. - N., si pe cale de consecinta, sa se dispună urmatoarele: anularea partiala a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-BN 127/(...) in privinta stabilirii obligatiei de plata suplimentara in suma de 842.740 lei potrivit motivului de fapt prevazut la punctul 2.(...)8 - (...); anularea procesului - verbal nr. 131/(...) prin care s-au stabilit obligatii de plata suplimentare de 842.740 lei; anularea partiala a raportului de inspectie fiscala F-BN 102/(...) prin care s-au stabilit obligatii de plata suplimentare in suma de 842.740 lei, precum si a actelor subsecvente privind stabilirea in sarcina subscrisei a acestei obligatii de plata suplimentare;anularea dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr.
97/(...) la punctul 1.3 al. 3 unde se specifica faptul ca "nu se aproba dreptul de deducere TVA in suma de 842.740 lei aferenta marfii in custodie (ct.357) din balanta de verificare la (...)" anulare proces - verbal de control din (...) emis de D. G. a F. P. C. sa se constatate ca suma de plata de 842.740 lei stabilita in sarcina SC N. C. SRL prin decizia de impunere si actele mai sus indicate a fost stabilita in mod eronat, subscrisa neavand de plata aceste obligatii bugetare suplimentare stabilite in mod eronat, dupa cum vom arata mai jos; sa fie obligat organul de inspectie fiscala sa-mi emita un act administrativ fiscal prin care sa se constate ca nu aveam de plata obligatia suplimentara de 842.740 lei si sa se dispuna deducerea TVA in suma de
842.740 lei aferenta marfii aflate in custodie la se F. M. SA. Cu cheltuieli de judecata ocazionate de acest proces constand in onorar de avocat si taxa judiciara de timbru.
În motivele acțiunii se arată că s-a efectuat un control fiscal de catre
D. G. a F. B. - N. la sediul subscrisei, iar concluzii acestei inspectii au fost expuse in raportul de inspectie fiscala nr. F-BN 102/(...) prin care s-au stabilit obligatii de plata suplimentare in suma de 842.740 lei constand din faptul ca s-a refuzat deducerea TVA in suma de 841.680 lei din "chipurile" - facturi care nu sunt destinate utilizarii in folosul operatiunii taxabile si in suma de 1060 lei din "chipurile" facturi prezentand bauturi alcoolice trecute pe cheltuiala cu protocol. Ulterior, s-a emis si decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-BN
127/(...) in privinta stabilirii obligatiei de plata suplimentara in suma de
842.740 lei potrivit motivului de fapt prevazut la punctul 2.(...)8 - (...). Aceleasi considerente ale organului fiscal privind stabilirea in mod eronat in sarcina subscrisei a sumei de 842.740 lei ca obligatie de plata suplimentara erau stabilite si prin urmatoarele acte a caror anulare am solicitat-o prin prezenta actiune: procesului - verbal nr. 131/(...), raportului de inspectie fiscala F-BN 102/(...), dispozitie privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 97/(...) la punctul 1.3 al. 3 unde se specifica faptul ca "nu se aproba dreptul de deducere TVA in suma de 842.740 lei aferenta marfii in custodie (ct.357) din balanta de verificare la (...) ", proces - verbal de control din (...) emis de D. G. a F. P. C.
Impotriva deciziei de impunere nr. 127/(...) si a celorlalte acte administrative incheiate cu ocazia acelui control s-a formulat contestatie la organul emitent in baza dispozitiilor art. 205, 207 C.pr.fiscala inregistrata sub nr. 7543/(...) completata apoi prin adresa nr. 8413/(...) si adresa nr.
9008/(...). Contestatie a fost solutionata prin D. nr. 22/(...) din dosar nr.
25/2012 al Biroului de solutionare a contestatiilor din cadrul Directiei Generale a F. P. a judetului B. - N. cu urmatoarea rezolutie "Suspendarea solutionarii contestatiei formulate de SC N. C. SRL B. pentru suma de
838.815 lei, constand in taxa pe valoare adaugata, pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala, procedura administrativa urmand a fi reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea, in conditiile legii." Datorita faptului ca nu s-a admis contestatia subscrisei si din contra s-a luat masura suspendarii solutionarii acestei contestatii ne vedem nevoiti sa promoveze prezenta actiune in contencios administrativ, intrucat resapingerea la deducerea TVA a sumei de 842.740 lei a reprezentat de la bun inceput un abuz din partea organului fiscal, iar acest abuz a continuat cu suspendarea contestatiei administrative si sesizarea organelor penale, iar singura varianta pentru restabilirea ordinii de drept este admiterea prezentei actiuni si anularea actelor mai sus indicate.
Dupa cum a aratata si in contestatia depusa la D. G. a F. P. B. - N., organul de inspecție fiscala nu putea si nu avea dreptul sa respingă de la deducere TVA-ul aferent achizitiei de vin si spalieri de la furnizorul SC F. M. SA invocând prevederile art. 11 din Codul fiscal, in sensul sa tranzacția nu ar avea un caracter economic.
Subscrisa a invocat si prezentat documentele justificative din care rezulta ca este vorba despre . comerciale si ca aceasta tranzactie indeplinește toate condițiile din care rezulta caracterul ei economic, insa justificarile subscrisei nu au fost luate in considerare de organele fiscale in mod cu totul abuziv.
Deciza de impunere contestata este atat netemeinica cat si nelegala privind neadmiterea la rambursare a sumei de 842.740 lei si stabilirea ei ca suplimentar de plata.
In fapt organul de inspecție fiscala in urma verificarii evidentei contabile a reținut ca in balanța de verificare la (...) societatea noastră figurează cu marfuri aflate in custodie la furnizor reprezentând vinuri si spalieri in valoare de 3.557.953 lei pentru care a dedus TVA si l-a solicitat la rambursare, pe parcursul inspecției fiscale fiind prezentate mai multe procese-verbale de custodie. . . . . si . operațiunilor de achiziție a vinului si spalierilor de la furnizorul SC
F. M. SA inspecția fiscala a solicitat un control incrucisat prin care sa se verifice realitatea stocului faptic rămas in custodie la furnizor in suma de
3.557.953 lei.
In urma controlului incrucisat . de . din cadrul
D.G.F.P. Constanta s-a incheiat Procesul verbal nr. 648/(...) care a fost trimis impreuna cu documentația aferenta la D. B. N. si din care rezulta următoarele constatări cu relevanta in stabilirea stării de fapt fiscale reale:1
-facturile emise de fumizorul SC F. M. SA către SC N. C. SRL au fost inregistrate in evidenta contabila a societății, respectiv jurnalele de vânzări, deconturile de TVA si balanțele de verificare lunare aferente perioadei la care se refera, dar nu au fost cuprinse in totalitate in Declarația informativa
0394;o parte din cantitățile de marfa facturate de SC F. M. SA au fost stomate conform facturilor in roșu cuprinse in Procesele verbale de stomare custodie; o parte din cantitățile cuprinse in facturile de stomare sunt vândute altor clienți pe motiv ca fumizorul N. C. nu a achitat marfa;"din informațiile fumizate de F. s-a constatat faptul ca SC F. M. SA nu a achitat
TVA de plata inregistrata in perioada tranzacțiilor, iar la SC N. C. SRL se inregistrează TVA de rambursat"??? ;5 - cu privire la inventarierea faptica a stocului de marfa organele fiscale au menționat ca nu s-a putut efectua din cauza condițiilor de depozitare.
In concluzie, inspecția fiscala încrucișată menționează ca nu se pot pronunța asupra realității tranzacțiilor comerciale efectuate intre SC F. M. SA ca furnizor si SC N. C. SRL in calitate de client, având in vedere ca marfa nu a circulat, in sensul ca nu a fost ridicata si nici achitata de beneficiar.
Pe baza celor prezentate mai sus, ca incrucișat si a propriilor constatări, organul fiscal emitent al deciziei de impunere retine următoarea stare de fapt fiscala: "consideram ca tranzacțiile efectuate intre cele doua societăți nu au scop economic" .
In ce privește reținerea ca temei de drept a prevederilor art.11 din
Codul fiscal, reclamanta arata ca in aliniatele 1/1, 1/2, 1/3 si 1/4 ale art. 11 din L. nr. 571/2003 in vogoare la data emiterii deciziei de impunere se expliciteaza situatiile in care nu se recunoaste deducerea TVA .
Prin urmare, legea prevede situatiile de exceptie la punctele 1 A1, 1
A2, 1 A3 si 1 A4 ale art. 11 din codul fiscal cand organul fiscal poate sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic, insa in cazul de fata nu este vorba de nici una dintre aceste situatii. Neluarea in considerare de catre organul fiscal a unei tranzactii pentru ca nu ar avea un scop economic este o situatie de exceptie prevazuta ca atare de legislatia fiscala, iar extinderea acestei exceptii peste ce prevad normele in vigoare cu privire I aceasta procedura speciala nu inseamna altceva decat un abuz al organului fiscal care este chemat sa aplice legea fiscala si sa verifice operatiunile si iregistrarile fiscale si nicidecum sa faca interpretari proprii peste cadrul legal expres stabilit de legiuitor. C. au observat ca nu au cum sa justifice din punct de vedere juridic neluarea in calcul a tranzactiei caci .chipuile" aceasta nu ar avea un scop economic atunci au suspendat in mod ne intemeiat procedura contestatiei administrative, tocmai pentru a ne tine in loc si a nu rezolva cat mai repede aceasta situatie litigioasa dintre parti.
In aliniatul (2) al art 11 din L. nr. 571/2003 se prevede ca in cadrul unei tranzacții intre persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzacției. In stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor poate fi folosita cea mai adecvata din metodele prezentate la lit. a) - d) printre care: metoda comparării preturilor, metoda prețului de revanzare sau metoda cost
- plus sau oricare alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de O. pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
Numai în condițiile în care tranzacția s-a realizat nerespectand aceste criterii, organul fiscal este indreptatit sa nu o ia in considerare in stabilirea impozitului sau taxei sau sa o reincadreze.
Prevederea este insa cu caracter special si este aplicabila acolo unde prețul tranzacției poate influenta elementele de calcul a bazei de impunere, adică veniturile sau cheltuielile. Nici intr-un caz nu este aplicabila in cazul exercitării dreptului de deducere a TVA aferenta unor achizitii de bunuri.
Exercitarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adăugata este reglementata prin prevederile T. VI din Codul fiscal, Sfera de aplicare a dreptului de deducere art. 145, prevederi care sunt fara echivoc.
La aliniatul (1) se prevede ca dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei, iar la alin. (2) se prevede ca orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile.
Condițiile de exercitare ale dreptului de deducere sunt reglementate prin art. 146 - (1) care prevede ca pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească condițiile de la alin. (1) lit. a) (cazul nostru): - pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost sau urmează sa ii fie livrate de către o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155.
La alin. (1) al art. 155 este prevăzut ca persoana impozabila care efectuează o livrare de bunuri trebuie sa emită o factura către beneficiar, cel târziu pana in cea de-a 15 zi lucratoare a lunii următoare in care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului in care factura a fost deja emisa.
Din economia acestor texte de lege rezulta condițiile obligatorii de indeplinit de pentru exercitarea dreptului de deducere al taxei:dreptul de deducere ia naștere in momentul exigibilității taxei ;achizițiile sa fie destinate realizării de operațiuni taxabile ;beneficiarul sa detina o factura emisa de un furnizor plătitor de TVA cu cel târziu 15 zile dupa ce a luat naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului in care factura a fost emisa inainte de nașterea faptului generator.
Faptul generator conform art. 134 - (1) reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei si acesta ca regula intervine la data livrării bunurilor cu excepția celor prevăzute in acest capitol.
In art. 134 - (2) exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, sa solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar daca plata taxei poate fi amânata., iar potrivit art. 1342 - (1) exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
Prin derogare exigibilitatea taxei intervine conform alin. (2) lit. a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, dar cu condiția ca factura sa indeplineasca prevederile de la art. 155 din Codul fiscal.
In nicio situație exercitarea dreptului de deducere al taxei nu este condiționata de exigibilitatea plații taxei de către furnizor cum greșit lasa sa se inteleaga inspecția fiscala cand afirma ca taxa colectata nu a fost plătită de furniozorul nostru SC F. SA. (acesta era obligat sa o colecteze si sa o raporteze). Numai daca nu era respectata una din condițiile mai sus prezentate, organul fiscal era indreptatit sa nu admită la deducere taxa aferenta facturilor de achiziție mărfuri de la furnizorul SC F. M. SA.
Singura constatare a organului fiscal este cu referire la starea de fapt, respectiv ca achizițiile respective nu au caracter economic, ori nicăieri din prevederile lega le antecitate nu rezulta ca pentru exercitarea dreptului de deducere achizițiile trebuie sa aiba caracter economic privind raportul cost - pret.
Pentru exercitarea dreptului de deducere condițiile care trebuie indeplinite sunt ca: beneficiarul sa detina o factura legal intocmita de la un furnizor declarat plătitor; TVA-ul sa fi devenit exigibila la acest furnizor chiar daca marfa nu a fost livrata sau achitata; achizițiile sa fie destinate unor operațiuni taxabile (si nu unor operațiuni scutite).
In fapt, reclamanta arată că este o societate comerciala axata pe producție si comerț cu diverse mărfuri, in cadrul activității desfășurate căutând cele mai favorabile oportunități aducătoare de profit.
Printre acestea a considerat ca nu este lipsit de interes sa inițiem o afacere de achiziție vinuri care ulterior sa fie valorificate către beneficiari cu care ne aflam in negocieri. A convenit cu furnizorul de vinuri, firma recunoscuta pe plan național in producția strugurilor si vinului sa ne livreze o cantitate de vinuri si spalieri, urmând ca pe baza facturilor emise noi sa achitam periodic fie avansuri, fie plata parțiala a mărfurilor ridicate.
Pentru a se asigura ca marfa ne va "fi păstrata in condiții optime am convenit ca aceasta sa ramana in custodia furnizorului pana la plata si ridicarea ei. In acest sens s-au incheiat documentele legale, inclusiv facturi de livrare in vederea achitării unor avansuri. Din punct de vedere fiscal furnizorul a inregistrat facturile in evidenta contabila si speciala fiscala si a raportat prin deconturile lunare TVA colectata.
Ca beneficiar, a inregistrat corect facturile fiscale atat in evidenta contabila cat si speciala fiscala, exercitandu-se legal dreptul de deducere a TVA cuprinsa in facturi, deoarece aceasta a devenit exigibila la furnizor ca urmare a emiterii facturilor inainte de 7 livrarea efectiva a bunurilor.
Considera ca procedura fiscala aplicata este perfect legala atat la furnizor cat si la societate a noastră in calitate de beneficiar, primul achitandu-se de obligația de a colecta si raporta TVA-ul, iar noi exercitandu- ne dreptul de deducere al acestuia. Nicăieri din conținutul raportului nu rezulta ca tranzacțiile comerciale efectuate cu aceasta societate si documentele avute la baza nu indeplinesc condițiile stabilite de lege pentru exercitarea dreptului de deducere al TVA si drept consecința, pentru acest capăt de cerere, decizia de impunere nu poate fi decât netemeinica si nelegala, motiv pentru care cerem desființarea ei partiala si admiterea la rambursare a sumei negative reprezentând TVA in valoare de 842.740 lei.
Dupa cum a aratat mai sus intre societati au fost inregistrare procese
- verbale de custodie si s-au intocmit facturi fiscale in perioada 2010 - 2011 de vanzare spalieri si vunuri. Iar cantitatile de marfuri existau in gestiunea furnizorului SC F. M. SRL la data efectuarii tranzactiei. Conditiile specia le de depozitare ne-au determinat sa solicitam ca marfa sa ramana in custodia acestora, desi odata cu intocmirea facturilor dreptul de proprietate asupra acesteia s-a transferat la subscrisa, factura tinand loc de contract de vanzare - cumparare.
Atata timp cat vanzarea - cumpararea de vinuri si spalieri s-a desfasurat intre societati comerciale in scopul de a produce profit, este clar ca tranzactia are caracter economic, caci doar nu are cum sa fie o activitate fara scop lucrativ, caci astfel de activitati efectueaza doar asociatiile si fundatiile. Ratiunea incheierii de tranzactii intre societatile comerciale este obtinerea de profit si astfel activitatea desfasurata de acestea este una comerciala. In art. 3 din Codul comercial se p[revede ca : "L. considera ca fapte de comert: C. de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte tutluri de credit circuland in comert; Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;"
Prin urmare, este un fapt de comert operatiunea de vanzare - cumparare privind vinul si spalierii, deci este o tranzactie comerciala in sensul prevederilor legislatiei comerciale.
A aratat mai sus ca este o tranzactie comerciala si in ce priveste legislatia fiscala, caci aceasta achizitionare de marfuri nu se incadreaza in exceptiile limitativ prevazute de legislatia fiscala in vigoare, iar orice adaugare la lege este un exces de zel si un abuz de neingaduit al organului fiscal.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
Suma contestata in speta de catre reclamanta este de 842.740 lei .
Conform raportului de inspectie fiscala nr. F-BN 102/(...) (f. 167-187)si deciziei de impunere nr. F-BN 127/(...)(f155-160) aceasta suma are doua componente si este indicata la punctul 2.(...)8-(...) in decizia de impunere unde se retine ca motivare de fapt ca aceasta suma a fost dedusa ca TVA din facturi care nu sunt destinate utilizarii in folosul unor operatiuni taxabile pentru suma de 841.680 lei iar pentru suma de 1060 lei a fost dedusa din facturi vizind bauturi alcoolice trecute pe cheltuieli de protocol .La punctul
2.(...)8 din aceeasi decizie de impunere se indica temeiul de drept respectiv pentru suma de 841.680 lei art. 145 lit.alin. 2 lit a ,art. 11 iar pentru suma de 1060 lei art. 145 alin. 5 lit b toate din Codul fiscal .
In raportul de inspectie fiscala se retine in esenta ca intre reclamanta si SC F. M. SA au avut loc o serie de tranzactii comerciale respectiv reclamanta a cumparat in anii 2010,2011 numeroase cantitati de vin si spalieri .
SC F. M. SA este in reorganizare judiciara din anul 2002 .Facturile emise de catre SC F. M. SA catre reclamanta au fost inregistrate in contabilitatea reclamantei respectiv jurnale de vanzari ,deconturi de TVA,balantele de verificare lunare .
O parte din cantitatile de vin si palieri facturate catre reclamanta au fost ulterior stornate de catre SC F. M. SA care desi nu mai era proprietarul bunurilor le-a stornat si le-a facturat ulterior altor societati pe motiv ca reclamanta nu a achitat marfa .
SC F. SA nu a achitat TVA aferent acestor tranzactii in timp ce reclamanta a solicitat TVA-ul aferent achizitiei la rambursare .
Marfa cumparata de catre reclamanta nu a fost ridicata de catre aceasta ci a ramas in custodie la vanzator ,nu a fost achitata si nici nu a fost revanduta de catre reclamanta .
S-a incercat o identificare a cantitatilor de marfuri insa ele nu au putut fi identificate intrucit SC F. M. SA nu tine evidenta stocurilor conform prevederilor legale respectiv nu exista o evidenta separata pe stocuri de marfuri aflate in custodie in locuri de depozitare si gestiuni separate .
Datorita acestor aspecte s-a apreciat ca tranzactiile efectuate nu au un caracter economic conform art. 11 alin. 1 din L. 571/2003 si ca achizitia acestora nu era destinata unor operatiuni taxabile conform art. 145 alin. 2 lit a din acelasi act normativ in ce priveste suma de 841.680 lei .
In ce priveste suma de 1060 lei acesta suma este TVA aferent bauturilor alcoolice inregistrate pe cheltuieli de protocol si care incalca prevederile art. 145 alin. 5 lit b din L. 571/2003 conform carui nu este deductibila tva aferenta achizitiilor de bauturi alcoolice si tutun cu exceptia cazului in care sunt destinate revanzarii.
Reclamanta a contestat actele sus mentionate in ce priveste suma de sus mentionata (f.124-129 )aratind ca in realitate art. 11 din Codul fiscal este o prevedere speciala inaplicabila in speta .Totodata s-a aratat ca in speta tranzactiile sunt comerciale intrucit s-au realizat la pretul pietei cu o marja de profit corespunzatoare .
In ce priveste prevederile art. 145 din Codul fiscal pentru existenta dreptului de deducere este necesar ca persoana respectiva sa detina o factura emisa conform art. 155 C.fiscal ,acest drept luind nastere de la momentul exigibilitatii taxei cu conditia ca achizitia sa fie destinata realizarii de operatiuni taxabile ,cerinte indeplinite in speta .Pentru existenta dreptului de deducere nu este necesar ca marfa sa fie achitata ,predata sau alte cerinte suplimentare celor mai sus indicate .
Prin decizia atacata in speta parata a dispus suspendarea solutionarii contestatiei formulate de catre reclamanta pentru suma de 838.815 lei(suma apreciata a fi TVA aferent achizitiilor de la SC F. M. SA) pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala .
In considerentele acestei decizii se retine in esenta ca obiectul litigiului porneste de la aprecierea facuta de organele fiscale asupra scopului economic al tranzactiilor efectuate intre cele doua societati avind ca rezultat obtinerea de rambursari de la bugetul de stat a sumei sus indicate fiind necesar asadar a se stabili realitatea si legalitatea tranzactiilor ,realitatea stocului faptic al marfurilor aflate in custodie motiv pentru care nu se poate pronunta asupra cauzei pe fond .
Art. 214 C.pr fiscala confera organului competent sa solutioneze contestatia administrativa posibilitstea suspendarii solutionarii contestatiei daca organul de control care a efectuat activitatate de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa .
In speta organul care a efectuat controlul a formulat o asemenea sesizare catre Parchetul de pe langa T. B. N. in care insa arata cu certitudine ca s-au incalcat prevederile art. 11,art. 145 lit a din L. 571/2003 solicitindu- se a se verifica daca faptele sus mentionate nu ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 8 din L. 241/2005. .Totodata se arata ca parata nu se constituie parte civila intrucit suma a fost recuperata din TVA de rambrusat (f. 147-150).
Prima problema care se impune a fi lamurita in speta este aceea de a stabili daca in speta solutia de suspendare a solutionarii contestatiei este legala sau nu respectiv daca constatarea savarsirii infractiunii prevazute de art. 8 din L. 241/2005 ar avea intr-adevar o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce s-ar da proceduri administrative din speta altfel spus daca solutionarea acestei proceduri administrative nu este posibila fara a astepta solutionarea dosarului penal .
Conform art. 8 alin 1 din L. 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credința de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Instanta a apreciat ca pentru solutionarea contestatiei administrative a reclamantei nu este necesar a se astepta solutia ce s-ar da sub aspectul existentei sau nu a infractiunii prevazute de art. 8 din L. 241/2005.
Astfel pentru suma de 841.680 lei temeiul juridic al stabiliri sale este faptul ca aceasta suma reprezinta TVA aferent unei achizitii care nu este destinata unei operatiuni taxabile.In plus pentru a stabili ca achizitia nu este destinata unei operatiuni taxabile s-a retinut si ca aceasta achizitie nu are caracter economic .
Ca atare in speta pentru solutionarea contestatiei administrative este necesar a se stabili care este operatiunea taxabila pentru care era destinata achizitia din speta respectiv cumpararea de vin si spalieri intrucit in masura in care nu exista o asemenea operatiune nu au importanta realitatea stocului faptic de marfuri ,natura faptei savarsite ,realitatea si legalitatea tranzactiilor altfel spus ratiunile care au determinat parata sa ia decizia de suspendare a solutionarii contestatiei .
Atat in contestatia administrativa cit si in cererea de chemare in judecata reclamanta a aratat ca ea este o societate comerciala axata pe productie si comert cu diverse marfuri .Ca atare a apreciat oportun sa initieze o afacere de achizitii de vinuri care ulterior sa fie valorificate catre beneficiari cu care se afla in negocieri .A convenit cu furnizorul de marfuri sa livreze o cantitate de vin si spalieri si ei sa achite periodic fie avansuri ,fie plata partiala a acestor facturi .Pentru ca nu avea conditii optime de pastrare au convenit ca marfa sa ramana in custodia vanzatorului
Ca atare operatiunea taxabila careia ii era destinata achizitia din speta este revanzarea acestor vinuri.
Pentru a stabili daca aceasta revanzare este reala sau nu sau cel putin ca reclamanta intentiona sa realizeze o asemenea revanzare pentru a putea concluziona ca achizitiile de vinuri si spalieri erau la momentul achizitionarii destinate unei viitoare revanzari este necesar a se stabili in speta daca reclamanta a revandut ceva din marfa cumparata sau cel putin daca poate face dovada existentei unor negocieri reale si serioase anterior sau la momentul achizitionarii marfurilor respective fiind exclus ca o societate comerciala sa cumpare cantitati importante de vinuri si spalieri in mod repetat cum a procedat reclamanta animata de o intentie de revanzare constind exclusiv in ideea ca in viitor poate va gasi parteneri contractuali la care sa le revinda .De altfel chiar si reclamanta a aratat ca anterior achizitionarii era in negocieri cu posibili parteneri contractuali deci intentia de revanzare si destinarea achizitiilor unor operatiuni taxabile rezulta si se baza pe aceste negocieri.
Aceste aspecte pot fi verificate independent de dosarul penal .Astfel existenta sau nu a unei revanzari poate fi verificata in actele contabile ale reclamantei ,din raportul de inspectie fiscala rezultind ca asemenea revanzari nu au avut loc .
Existenta unor negocieri cel tarziu la momentul achizitie trebuie si poate fi dovedita de catre reclamanta in conditiile prevazute de art. 213 alin.
4 C.pr fiscala ,in perioada inspectiei fiscale aceasta nedovedind existenta unor asemenea negocieri si neindicind care erau partenerii contractuali cu care era in negocieri .
Totodata in stabilirea imprejurarii daca aceste achizitii respectiv fiecare in parte era destinata unei operatiuni taxabile chiar si in conditiile existentei unor negocieri este necesar a se avea in vedere ca reclamanta nu a cumparat doar o data vin si spalieri ci achizitiile au fost repetate in anii 2010,2011 conform facturilor existente desi marfa cumparata anterior nu a fost revinduta sau cel putin nu exista o certitudine ca marfa deja cumparata va fi in viitor vanduta .In plus este necesar a se avea in vedere ca vanzatorul a fost cel care a stornat anumite cantitati de bunuri pe care le-a facturat altor societati consideraindu-se proprietarul marfii vandute reclamantei ,ca reclamanta nu a achitat nimic din pretul acestor marfuri ,ca nu a ridicat niciodata nici o cantitate de marfa .Acest ultim aspect nu neaga posibilitatea de a lasa marfa in depozitul vanzatorului ci ea trebuie analizata in contextul stabilirii intentiei reale de revanzare si astfel de realizare a unei operatiuni taxabile careia achizitia sa ii fie destinata .
Din aceasta perspectiva analiza indeplinirii sau nu a ipotezei prevazute de art. 11 din L. 571/2003 este mai putin importanta si oricum stabilirea aspectelor de mai sus asigura si verificarea incidentei acestui text de lege
.Art. 11 din Codul fiscal este asezat in sectiunea privind regulile de aplicare generala aplicindu-se pentru stabilirea sumei oricarei taxe sau impozit stabilit de codul fiscal deci si taxei pe valoare adaugata .
Aspectele sus mentionate si de care depinde solutionarea contestatiei administrative pot fi stabilite cu certitudine de catre parata pe baza documentelor deja intocmite si a eventualelor probe ce pot fi administrate in conditiile art. 213 OG 92/2003 .Cu alte cuvinte nu este necesar pentru a solutiona contestatia a se stabili daca in realitate s-a realizat o achizitie sau nu prin verificarea aspectelor indicate in decizia atacata fiind suficient a se stabili ca aceasta achizitie nu era destinata unei operatiuni taxabile adica nu exista la data ei intentia de revanzare asa cum s-a aratat anterior .
In consecinta instanta a apreciat ca decizia atacata este nelegala in sensul ca in speta nu se impunea suspendarea solutionarii contestatiei in temeiul art. 214 din OG 92/2003 .
Inlaturarea acestei solutii nu da insa posibilitatea instantei de a solutiona cauza pe fond .Astfel din interpretarea coroborata a tuturor textelor de lege care reglementeaza aceasta procedura cuprinse in art.205-
218 OG 92/2003 rezulta ca in toate situatiile organul competent solutioneaza contestatia pe fond iar obiectul actiunii in contencios fiscal este decizia emisa in solutionarea contestatiei ,anularea actelor administrativ fiscale fiind doar consecinta fireasca a solutiei date asupra acestei decizii .
Ca atare in speta organul competent respectiv parata poate fi obligata doar sa solutioneze contestatia reclamantei (ceea ce reprezinta o admiterein parte a actiunii din speta )si iar apoi conform art. 218 din OG 92/2003 solutia data poate fi atacata in instanta urmind ca in acea actiune sa fie analizate pe fond aspectele sus mentionate inclusiv prin prisma probelor ce pot fi administrate in procedura contestatiei .
In consecinta in temeiul textelor de lgege sus mentionate,a art. 8,18 din
L. 554/2004 Curtea va admite in parte actiunea ,va anula decizia emisa de parata privind suspendarea solutionarii contestatiei si va obliga aceasta parata sa procedeze la solutionarea pe fond a acestei contestatii respingind restul petitelor din cererea de chemare in judecata privind anularea actelor administrativ fiscale .
In temeiul art. 274,276 C.pr.civ va obliga parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 1504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale reprezentind taxa de timbru si timbru judiciar aferent petitului de anulare admis si onorar avocatial partial stabilit proportional cu partea din actiune admisa respingind restul pretentiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata(f. 403)
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC N. C. SRL cu sediul în B., str.I., nr.4, jud.B.-N. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. B. cu sediul în B., str.1 D. nr.6-8 jud.B.-N.
Anulează decizia nr.22/(...) emisă de D. G. a F. P. B.-N.
Obligă pârâta D. G. a F. P. B.-N. la soluționarea pe fond a contestației formulată de S. C. SRL B. pentru suma totală de 838.815 lei constând în taxa pe valoarea adăugată.
Respinge restul petitelor din cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta D. G. a F. P. B.-N. să plătească reclamantei suma de
1504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Respinge restul petitelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. M. N. ȚÂR red.AAM/AC
4 ex. - (...)
