Sentința nr. 827/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 827/2012
Ședința ta de 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.-N. L. cauza privind și pe pârâții P.
-M. AL R. și A. N. S. V. ȘI PENTRU S. A., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - eliberare din funcție.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise trimise prin fax, din partea reclamantului ( f. 87-91).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul C.-N.
L. a chemat în judecată pe pârâții P. - M. AL R. și A. N. S. V. ȘI PENTRU S. A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei P. M. nr. 240 din data de (...), publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 345 din (...) și în consecință: reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii actului contestat; obligarea pârâtului să plătească drepturile bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă în funcția anterior deținută; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că a fost numit în funcția de vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, al A. N. S. V. și pentru S. A. în data de (...) prin D. P. M. nr. 147 din aceeași dată. În exercitarea acestei funcții și-a îndeplinit întocmai obligațiile de serviciu, iar activitatea profesională nu a fost niciodată contestată sau pusă sub semnul întrebării. Cu toate acestea, în urma modificării aparatului de guvernământ P. M., D. P. V., în data de (...) a dispus revocarea din funcția avută, sens în care a fost emisă și decizia contestată.
Arată că împotriva acestei decizii, a formulat plângere prealabilă, respectând astfel prevederile art. 7 din L. nr. 554/2004, iar prin adresa nr.
15A/5042/CAIl(...) s-a apreciat că "reclamația administrativă" formulată este neîntemeiată. Susține că respingerea contestației nu este motivată în fapt sau în drept în nici un fel.
Apreciază că D. nr. 240/(...) este nelegală și netemeinică, având la bază fundamentări absolut politice și nicidecum motive de natură profesională.
Potrivit art. 62 din OUG nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor cu modificările și completările ulterioare, A. are drept scop: apărarea sănătății animalelor, protecția animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului, în raport cu creșterea animalelor, identificarea și înregistrarea animalelor, cu excepția ecvinelor; realizarea siguranței alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea alimentelor către consumator.
În realizarea acestui scop A. i s-au conferit o serie de atribuții tehnice, științifice și profesionale precum: organizarea de servicii sanitar-veterinare de stat și stabilește necesitățile de finanțare ale acestora; organizarea activităților sanitar-veterinare publice pe întregul teritoriu al țării, după o concepție unitară, pentru asigurarea sănătății animalelor, a sănătății publice, protecției animalelor, protecției mediului și a siguranței alimentelor; stabilirea atribuțiilor și responsabilităților serviciilor sanitar-veterinare de stat; elaborarea și promovarea, în colaborare cu alte autorități abilitate implicate, cadrului legal în domeniul siguranței și calității alimentelor;
Participarea la activități de standardizare, gradare și calificare a produselor alimentare; organizarea activității în domeniul siguranței și calității alimentelor, în colaborare cu alte autorități abilitate implicate, conform limitelor de competență legale; realizarea, în colaborare cu alte autorități abilitate implicate, sistemul de analiză, gestionare și comunicare a riscului în domeniul siguranței și calității alimentelor; emiterea avizelor științifice și acordarea asistenței tehnice și științifice de specialitate privind legislația națională și comunitară în domeniile care au o influență directă sau indirectă asupra siguranței alimentelor și a hranei pentru animale.
Furnizează informații independente referitoare la toate problemele din aceste domenii și comunică riscurile; contribuire la realizarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, ținând seama de sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și protecția mediului; colectarea și analiza datele pentru a permite caracterizarea și monitorizarea riscurilor care au o influență directă sau indirectă asupra siguranței alimentelor și în domeniul hranei pentru animale; consultanță științifică și asistență tehnică și științifică privind nutriția umană, ținând seama de prevederile legislației naționale și comunitare, emite avize științifice cu privire la probleme legate de sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plante lor, precum și avize științifice privind produsele, altele decât alimentele și hrana pentru animale, în legătură cu organismele modificate genetic, astfel cum sunt definite prin O. G. nr. 4. privind regimul de obținere, testare, utilizare și comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum și a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 2. emiterea de avize științifice care servesc drept bază științifică pentru elaborarea și adoptarea de măsuri în domeniile ce privesc obiectul său de activitate; elaborarea proiectelor de acte normative în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice.
Din această enumerare aproape exhaustivă rezultă că activitatea A. este una tehnică și științifică, nu are legătura cu viața politică sau de apartenența politică a persoanelor încadrate la A.
Sub acest aspect, susține că întrucât reclamantului nu i s-au adus reproșuri în ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul autorității, luând în considerare că mandatul său la data revocării era în curs de desfășurare, apreciază că decizia luată de către P. M. a R. nu este una fundamentată ori legală.
Arată reclamantul că concluziile sale sunt susținute, de altfel și de prevederile art. 6.6 din OUG nr. 42/2004.
Susține că dacă intenția legiuitorului ar fi fost de a supune politicului această instituție mandatul conducerii A. ar fi fost mulată după mandatul executivului, respectiv pe o durată de maximum 4 ani.
Pentru aceste considerente apreciază că decizia contestată este nelegală și netemeinică, sens în care solicită admiterea cererii de chemare în judecată.
În drept invocă prevederile Legii nr. 554/2004, OG nr. 42/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29 octombrie 2012 pârâtul P.-ministru al R., solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Învederează faptul că potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art.14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.
Susține că în speța dedusă judecății, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții.
Cât privește fondul cauzei, pârâtul a invocat excepția nulității acțiunii urmare a netimbrării acesteia, excepția nulității pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei de interes precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru petitele 2 și 3 iar pe fond s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Cât privește excepția nulității acțiunii, prin încheierea din data de 29 octombrie 2012, instanța a respins-o reținând că taxa judiciară de timbru a fost achitată în cuantumul fixat iar dovada mandatului de reprezentare pe seama avocatului ales se află la dosar.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.240 din data de 21 mai 2012, pârâtul P. ministru al R. a hotărât eliberarea reclamantului din funcția de vicepreședinte a A. N. S. V.
și pentru S. A..
Reclamantul a înțeles să o conteste susținând că decizia este nelegală întrucât schimbarea acestuia este una politică.
1. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul P. ministru al R. a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni susținând că interesul acestuia nu este unul actual și nici legitim.
Curtea reține că literatura juridică definește interesul ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă sau oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia și trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
Interesul, calificat drept una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și de obiectivare a fiecăruia dintre elementele care alcătuiesc acțiunea, se analizează prin raportare la celelalte condiții, dar poate și trebuie să fie justificat și în mod independent.
Interesul, chiar și în ipoteza în care nu se corelează cu un drept subiectiv civil, trebuie să fie juridic și legitim, născut și actual, direct și personal, pozitiv și concret.
Admițând că există un interes legitim juridicește protejat prin dispoziții legale, reclamantul trebuie să facă dovada împrejurării că interesul său este născut și actual și că este direct și personal.
Folosul urmărit prin cererea în justiție va aparține titularului acesteia, prin aceasta justificându-se caracterul de interes direct și personal, admițându-se unanim că prin declanșarea unui demers judiciar trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese și nu interesul general de respectare a legii.
Reclamantul a justificat existența unui interes legitim juridicește protejat, rămânând a dovedi că acesta este și actual, sintagmă care se interpretează în sensul că interesul trebuie să existe la momentul când se declanșează demersul judiciar.
Un interes trecut sau unul eventual nu pot justifica un demers procesual, însă, starea de fapt existentă la momentul declanșării litigiului arătă că există acte care pot fi interpretate ca o încălcare a drepturilor reclamantului.
Demersul reclamantului în acest context nu apare ca lipsit de interes, cu atât mai mult cu cât prin cererea promovată se solicită obligarea pe viitor a pârâtei de a respecta dreptul acestuia născut în temeiul OUG nr.42/2004.
2. Susține pârâtul că acesta nu are calitate procesuală pasivă pentru punctele 2 și 3 din acțiune întrucât acestea vizează reintegrarea în funcția publică și plata drepturilor bănești restante.
Curtea reține că potrivit normelor juridice instituite prin C. de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care poate fi obligat în raportul dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În speță, instanța va reține că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, eventualele atribuții privind reintegrarea și plata drepturilor bănești revenindu-i pârâtei A., astfel că excepția invocată este fondată și urmează a fi admisă.
3. Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul a fost numit în funcția de vicepreședinte al A., la data de (...), prin decizia nr.147 emisă de P. ministru al R..
La o dată ulterioară, prin decizia nr.240/2012, P. ministru al R. decide revocarea reclamantului din funcția deținută.
Din cuprinsului actului administrativ amintit anterior rezultă că acesta a fost emis în temeiul art.15 lit.a și art.19 din L. nr.90/2001, art.66din OG nr.42/2004, art.4 alin.1 din HG nr.1415/2009.
Pentru ca un act administrativ să fie emis în mod legal este necesar ca acesta să respecte anumite cerințe. Astfel, este necesar ca actul să fie adoptat sau emis de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe, conținutul actului să fie conform cu conținutul legii în baza căreia a fost emis, actul corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare și este adoptat sau emis în forma specifică actului administrativ și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
În speță, Curtea constată că actul administrativ contestat, respectiv decizia nr.240/2012 întrunește cerințele de legalitate impuse de legiuitor fiind emisă de către autoritatea competentă material și teritorial, în limitele de competențe, conținutul actului este conform legii, corespunde scopului urmărit de lege și este emis în forma specifică actului administrativ și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Conform art.1 alin.1 din HG nr.1415/2009, A. N. S.ă V. și pentru S. A., se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea G. și în coordonarea primului-ministru.
Potrivit art.4 din același act normativ, autoritatea este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a primului-ministru pe o perioadă de
5 ani.
L. nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la capitolul IV, lit.B, pct.8, menționează drept funcție de demnitate publică numită și cea de subsecretar de stat.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea reține că funcția deținută de către reclamant în temeiul deciziei nr.147/2008 este o funcție de demnitate publică numită, prerogativa numirii fiind dată de legiuitor în competența exclusivă a primului ministru în vederea organizării și funcționării guvernului.
Curtea observă că legiuitorul nu definește noțiunea de demnitate publică și nici nu cuprinde norme speciale pentru eliberarea din funcție a demnitarilor; doctrina, însă, stabilește că acest concept (demnitate publică) cuprinde complexul de atribuții și responsabilități stabilite prin C., legi și alte acte normative, pe care și le asumă o persoană fizică prin investirea sa ca urmare a rezultatului procesului electoral direct, prin alegere, sau indirect, prin numire potrivit legii.
Rezultă, așadar că, funcția de subsecretar de stat nu poate fi subsumată regulilor instituite prin L. nr.188/1999, numirea și revocarea demnitarilor fiind supusă Legii nr.90/2001.
Mai mult, Curtea constată că la momentul desemnării reclamantului, nu au fost urmate regulile privind funcția publică instituită de L. nr.188/1999, acesta fiind numit nu în urma unui concurs organizat în care să-i fi fost testate cunoștințele sau pregătirea profesională sau a promovării, ci prin decizia P. ministru, pentru a asigura organizarea și funcționarea guvernului. Trebuie remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost numit în funcție pentru o anumită perioadă de timp, actul administrativ de desemnare demonstrând acest fapt.
Se poate conchide, prin urmare, că actul administrativ contestat întrunește cerințele de legalitate iar ceea ce solicită reclamantul a fi analizat este de fapt oportunitatea luării măsurii, ceea ce nu este posibil.
Cât privește cererea de suspendare formulată, Curtea reține că în raport de soluția adoptată, nu se poate susține cu temei că ipoteza normei legale enunțate de art.15 din L. nr.554/2004 este întrunită, cerința cazului bine justificat nefiind îndeplinită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind nefondată iar în temeiul art.8 și 10 din L. nr.554/2004 raportat la dispozițiile legale enunțate anterior o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. ministru al R. pentru petitele 2 și 3.
Respinge acțiunea și cererea de suspendare formulată de reclamantul C.-N. L. domiciliat în Z. str.M. E. nr.15, jud.Sălaj împotriva pârâților P. M. AL R. cu sediul în B., P. V. nr.1 și A. N. S. V. ȘI PENTRU S. A. cu sediul în B., P-ța P. L., nr.1, corp D1, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D. red.M.S./A.C.
5 ex. - (...)
