Sentința nr. 881/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 881/2012
Ședința publică de la 15 N. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. N. A. R. - A. B. DE APA S. T., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. OAS, SC S. SRL, C. J. S. M. și G. R., având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ modificare HG 9..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, consilier juridic F. G. V., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), pârâtul C. Local C. Oaș a depus la dosar o cerere de amânare, invocând lipsa de apărare.
Reprezentantul reclamantei arată că nu a înțeles niciodată să solicite anularea H. de G., ci a vrut doar să fie sesizată Curtea de A. cu soluționarea excepției de nelegalitate, aspect pe care l-a precizat și prin notele de ședință depuse în fața T. C.
Curtea, raportat la susținerea reprezentantului reclamantei ia act de faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite anularea HG 9., ci doar a invocat excepția de nelegalitate a acesteia.
Curtea pune în discuția părții cererea de amânare formulată în cauză. Reprezentantul reclamantei arată că nu se opune, comunicându-i-se un exemplar de pe întâmpinarea G. R., în raport de care, acesta solicită acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Curtea, după deliberare, având în vedere data realizării procedurii de citare față de pârâtul C. Local C. Oaș, urmează a respinge cererea de amânare ca nejustificată și, raportat la susținerea reprezentantului reclamantei cu privire la faptul că prezentul demers privește controlul de legalitate a HG nr. 9., din oficiu, invocă și pune în discuția părții excepția necompetenței instanței, în condițiile în care nu a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Reprezentantul reclamantei apreciază că această instantă este competentă să soluționeze excepția de nelegalitate, dacă ar fi fost sesizată potrivit dispozițiilor art. 4 din L. nr. 5., însă, în raport de maniera de sesizare - pe fondul cauzei - instanța nu are competența de a statua, astfel încât solicită declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea T. C.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. (...), reclamanta A. B. de Apă S.-T. a solicitat anularea în tot a contractului de concesiune nr. 1/(...) încheiat între pârâții C. Local C. Oaș și S. S. S. și respectiv radierea de la poziția 267 din Lista bunurilor cuprinse în patrimoniul județului S. M. a obiectivului cu cod de clasificare 1.4.6. denumit B. C. Oaș luciu de apă. În susținerea cererii, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a H. C. J. S. M. nr. 1. și nr. 8. și excepția de nelegalitate a H. C. Local C. Oaș nr. 1. și nr. 4..
Prin întâmpinările formulate, pârâtele au arătat că H.C.J. nr. 1., poziția 256 a fost abrogată implicit prin H. nr. 1., încetând atestarea imobilului în litigiu din domeniul public al județului, a încetat și aplicarea H.C.J. nr. 8.. De asemenea, pârâtul C. Local C. Oaș a invocat excepția prematurității cererii dată de lipsa procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind depășit termenul de 6 luni, care curge în condițiile art.11 al.1 din L. nr.5., excepția lipsei calității procesuale pasive a C. J. S.-M. ca nefiind parte în contractul de concesiune contestat. Totodată pârâtul a solicitat respingerea excepțiilor de nelegalitate invocate, respingerea cererii pentru lipsa cadrului procesual legal constituit și respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta SC S. SRL a formulat și cerere reconvențională prin care a arătat că valoarea contractului de finanțare este de 11.294.706,88 lei, din care autoritatea contractantă s-a obligat să acorde o finanțare nerambursabilă de 6.776.824,13 lei, reprezentând 60% din valoarea totală eligibilă a proiectului.
Pe cale de consecință, reclamanta și-a precizat și modificat petitul 2 al cererii în sensul că solicită radierea de la poziția 7, cod clasificare 1.4.6 a obiectivului B. C. Oaș, categoria Puțuri, râuri, lacuri de acumulare din I. bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C., iar în susținerea acestui capăt de cerere a invocat excepția de nelegalitate a H. C. Local al comunei C. Oaș nr. 2..
Prin Sentința civilă nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj la data de (...) s-a admis excepția prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 206/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C., s-a admis recursul declarat de reclamanta A. N. A. R. A. B. de Apa S. T. împotriva sentinței instanței de fond, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr.(...)*.
În rejudecare, instanța a admis excepț ia l ipse i c al ităț ii pro cesu ale p as ive a pârâtului C. J. S. M. și a respins excepț ia l ipse i c al ităț ii procesuale active și excep ț ia
prescr ipț ie i drep tulu i l a acț iune , invocate de pârâții C. Local C. Oaș și S. S. S., pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință (filele 22-23). Reclamanta A. B. de Apă S.-T. a formulat precizare și modificare de acțiune (filele 28-29), solicitând modificarea H.G. nr. 9., în sensul radierii obiectivului B. C. Oaș din Anexa 17 de la poziția 7, cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din I. bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei C. Oaș, acesta fiind un bun care aparține domeniului public al statului și nu al comunei. În motivare, reclamanta a arătat că introducerea Acumulării C. Oaș în inventarul susmenționat s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor Legii nr.213/1998, care stabilește apartenența unor astfel de bunuri la domeniul public al statului și nu al comunei, cu toate că în anexa la C. II, care delimitează categoriile de drumuri ce aparțin domeniului public al comunelor nu figurează. Reclamanta a mai arătat că pe lângă dispozițiile imperative ale Legii nr.213/1998, se încalcă prevederile art.4 alin.1 și 2, art.6 alin.6 și art.7 alin.1 și 2 din L. nr. 107/1996 și că în temeiul prevederilor acestei legi, coroborat cu dispozițiile Legii nr.213/1998 și cu precizările din Anexa 1, Cap.Ipct.3, obiectivul a fost inventariat și evidențiat ca făcând parte din domeniul public al statului cuprins în Anexa la HG nr.1045/2000 - I. bunurilor din domeniul public al statului în administrarea CN „A. Române";, cu valoare de inventar care în 2002 a fost reactualizată. În ședința publică din data de (...), instanța a respins excepț ia tard iv ităț ii prec iz ăr ii ș i mo d if ic ăr ii de acț iune invocată de pârâții S. S. S. și C. Local C. Oaș (filele 30-31). La același termen, reclamanta și-a extins oral acțiunea față de pârâtul Guvernul României. Prin întâmpinarea formulată la data de (...), pârâtul Guvernul României a arătat din cererile formulate de reclamantă reiese că Guvernul României nu a fost chemată în judecată, cererea fiind formulată expres în contradictoriu cu C. Local al Comunei C. Oaș și SC S. SRL (filele 33-35). De asemenea, nu s-a precizat temeiul de drept în baza căruia s-au contestat dispozițiile HG nr.9., respectiv pe cale directă sau indirectă, potrivit reglementărilor prevăzute de L. nr. 5. care dispun proceduri de soluționare, termene, condiții de admisibilitate cât și efecte diferite în funcție de calea procedurală aleasă potrivit principiului disponibilității. În subsidiar, pârâtul a invocat excepț ia tard iv ităț ii f or mul ăr ii cer er ii prec iz ato are a acț iun ii in troduc tive precum și excepția neco mpe tențe i mater iale , având în vedere că în speță se solicită modificarea HG nr.9. și a fost citat în calitate de pârât Guvernul României, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.52 din Constituție rep. și ale Legii nr.5.. De asemenea, s-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art.3 pct.1 C.pr.civ., care stabilesc în competența curților de apel soluționare, în primă instanța, a proceselor și cererilor în materie d e contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, motiv pentru care s-a solicitat declinarea soluționării cauzei în favoarea C. de A. C. - Secția contencios administrativ. În ședința publică din (...), tribunalul a luat act de faptul că s-a pronunțat deja pe excepția tardivității precizării și modificării de acțiune invocată de pârâții S. S. S. și C. Local C. Oaș, aceeași soluție impunându-se și cu privire la excepția tardividății invocată de pârâtul Guvernul României. Prin notele de ședință depuse, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Anexa 17 la HG nr.9. (filele 62-64), iar pârâtul C. Local C. Oaș a solicitat a se dispune declinarea competenței în favoarea C. de A. C., respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe excepția prematurității, datorită lipsei procedurii prealabile, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe excepția tardivității în condițiile art. 11 din L. nr. 5. și respectiv respingerea acțiunii pe excepția lipsei de obiect specific activității judiciare. Prin sentința civilă nr. 2553 din (...) Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii introductive astfel cum a fost precizată și extinsă în favoarea C. de A. C. Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reținut următoarele: Potrivit art. 10 alin. 1 din L. contenciosului administrativ, „Litigiile privind actele administrative (...) emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel";. Interpretarea și aplicarea unitară a acestei norme legale este în sensul recunoașterii unui criteriu al rangului autorității publice emitente a actului administrativ atacat, alături de criteriul valoric aplicabil în cazul litigiilor cu caracter fiscal. Obiectul prezentei cereri nu îl reprezintă taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, astfel încât competența materială a primei instanțe se va determina în funcție de primul criteriu expus. Guvernul României fiind o autoritate a administrației publice centrale, cererea privind modificarea unei Hotărâri de G. este de competența curții de apel. În același sens, art. 3 pct. 1 din codul de procedură civilă stabilește în competența curților de apel soluționarea, în primă instanță, a proceselor și cererilor de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Chiar dacă, în speță, reclamanta solicită în principal anularea contractului de concesiune nr. 1/(...) încheiat între pârâții C. Local C. Oaș și S. S. S., tribunalul a apreciat că petitul principal al cererii îl reprezintă cel de modificare a H. de G. nr. 9. în sensul radierii obiectivului B. C. Oaș din Anexa 17 de la poziția 7, cod clasificare 1.4.6., întrucât toate argumentele care privesc anularea contractului de concesiune menționat se subsumează lipsei calității de concedent a pârâtului C. Local C. Oaș, generată tocmai prin scoaterea obiectivului B. C. Oaș din I. bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei C. Oaș. Reținând și că, potrivit art. 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, necompetența materială este una absolută, neputând fi deci înlăturată, în temeiul art. 158 din Codul de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a T. C. și a declina competența de soluționare a cererii în favoarea C. de A. C., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Instanța competentă material urmează a soluționa celelalte excepții invocate de pârâtul C. Local C. Oaș și a dispune cu privire la excepțiile de nelegalitate a poziției 7 din Anexa 17 a H.G. nr. 9. și respectiv a H. nr. 2., invocate de reclamantă. Cauza a fost înregistrată sub nr. (...) pe rolul C. de A. C. La data de (...) pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile art. 137, 158, 159 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu art. 10, 14 din L. nr. 5. Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele argumente: Potrivit prevederilor art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. Excepția necompetenței materiale, fiind de ordine publică, are caracter absolut și dirimant, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate. Acțiunea are ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 1. încheiat la data de (...) între C. Local C. Oaș în calitate de concedent, pe de o parte și SC S. SRL, în calitate de concesionar, pe de altă parte și radierea de la poziția 267 din Lista bunurilor cuprinse în patrimoniul județului S. M. a obiectivului cu cod clasificare denumit B. C., acesta fiind un bun ce aparține domeniului public al statului și nu al județului. Cererea a fost soluționată, într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 2134/(...) de către Tribunalul Cluj, sentință care, prin decizia civilă nr. 206/(...) pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată, fiind dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, a reținut Tribunalul Cluj că, dată fiind extinderea și precizarea de acțiune depusă la fila 52, prin care a fost chemat în judecată și Guvernul României, solicitându-se radierea obiectivului B. C. Oaș din Anexa 17 de la poziția 7 din I. bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. Oaș, cuprinsă în H. de G. nr. 9. competența de soluționare revine C. de A. C., petitul din extinderea de acțiune fiind cel principal, iar cel din cererea inițială, accesoriu. Trecând peste posibilitatea modificării/extinderii de acțiune în rejudecare, la al 3-lea termen de judecată fixat în acest ciclu procesual și după ce, în prealabil cauza rămăsese în pronunțare, fiind repusă pe rol în vederea clarificării cadrului procesual, în condiții de opunere expresă din partea pârâților, Curtea constată că, ulterior acestei extinderi și precizări de acțiune, reclamanta a depus note de ședință prin care a invocat excepția de nelegalitate a H. de G. nr. 9.. Or, Tribunalul Cluj, fără a lămuri care a fost intenția reclamantei, respectiv de a formula acțiune în anulare sau de a invoca excepția de nelegalitate, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea C. de A. C., considerând că reclamanta a înțeles să solicite anularea acestei hotărâri de guvern. Procedând la lămurirea obiectului cererii, Curtea constată că reclamanta nu a intenționat să solicite anularea HG nr. 9., astfel cum a reținut Tribunalul Cluj, ci a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a acestui act administrativ, aspect precizat în mod expres de către reprezentantul reclamantei la termenul de judecată din data de (...). Cu toate acestea, Curtea nu a fost investită, în condițiile art. 4 din L. nr. 5. cu soluționarea excepției de nelegalitate, ci a fost investită cu soluționarea, pe fond, a cererii de chemare în judecată. Competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect anularea actelor administrative este reglementată de 10 din L. nr. 5.. L. nr. 554/2006 reglementează, prin art. 10 alin. 1, competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Potrivit acestui text de lege, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene, iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Cum, în cauza de față, actul a cărui anulare se solicită este emis de C. Local C. Oaș, competența materială de soluționare a cauzei aparține T. C. conform art. 10 alin. (1) din L. nr. 5., corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, iar nu C. de A. C. Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 158 C.proc.civ. raportat la art. 10 din L. nr. 5., art. 2 alin 1 lit. d, art. 3 pct. 1 din C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea T. C. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea, în baza dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă, va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C. Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. N. A. R. - A. B. DE APA S. T., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. OAS, SC S. SRL și C. J. S. M., în favoarea T. C. Costată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE, GREFIER, M. D. M. T. Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...)
