Sentința nr. 939/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 939/2012
Ședința de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. L. C. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. B.-N., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1824 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta S. C. L. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud. B.-N., în favoarea C. de A. C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.
(...) s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții S. G. W. și S. C. L. în favoarea T.ui B. - N., Secția Comercială și Contencios A., reținându-se că cererea de chemare în judecată a reclamanților vizează anularea Deciziei de impunere emisă de către pârâta C. J. de A. de S. B.-N., decizie în baza căreia a început procedura executării silite.
În vederea stabilirii competenței materiale a instanței care urmează a judeca cererea în fond, judecătoria a avut în vedere dispozițiile Legii nr.
554/2004 a contenciosului administrativ care, în art. 1 alin. 1, stipulează textual că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
S-a mai reținut că prin art. 2 alin. 1 lit. c teza 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legiuitorul român a explicat exhaustiv noțiunea de ACT A., arătând că „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.";
Totodată, art. 2 pct. 1 lit. d din Cod procedură civilă stabilește că „T. judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competența Curților de A..
Înregistrând cauza sub numărul (...), tribunalul, la termenul de judecată din data de (...) a disjuns cererea formulată de reclamanta S. L. C. , având în vedere cuantumul sumei cuprinsă în decizia de impunere, pentru ca la următorul termen de judecată să pună în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență materială a tribunalului cu privire la cererea reclamantei.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a T.ui B.-N., invocată din oficiu, instanța a reținut că prin decizia de impunere nr.1404/(...) emisă de C. de A. de S. a jud. B.-N. s- au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată pentru venituri din activități independente în sumă totală de 896.698,56 lei reprezentând debit - contribuție de asigurări de sănătate pentru perioada (...) - (...) în cuantum de 494.083 lei și
402.615,56 lei, majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat contestație pe cale administrativă înregistrată sub nr.16132/(...), soluționată prin decizia nr.5/(...).
Conform art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004:";Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de
500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel";, fiind evident că suma pusă în discuție prin prezenta acțiune care reiese din cumularea debitului principal cu accesoriile depășește cuantumul de referință menționat anterior de 500.000 lei -896.698,56 lei, litigiu atribuit de legiuitor în competența curții de apel.
Pentru aceste considerente, raportat la prevederile art.158 alin.3 și 159 alin.1 pct.2 C.pr.civ., s-a admis excepția necompetenței materiale a T.ui B.-N., cu consecința declinării competenței de soluționare a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. C. L. în favoarea C. de A. C.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de A. C. sub nr. (...).
Prin sentința civilă nr. 902/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) a fost de asemenea admisă excepția necompetenței materiale a T.ui B.-N. și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea C. de A. C.
S-a reținut faptul că reclamanta S. C. L. a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de impunere nr. 1404/(...) cu consecința exonerării de la plata contribuției și a majorărilor stabilite.
T. B.-N. analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale a reținut că față de suma impusă reclamantei prin actele administrativ fiscale contestate - 896.698,56 lei, competența de soluționare conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 revine C. de A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul C. de A. C. sub nr. (...).
La termenul de judecată din (...) Curtea de A. C., raportat la obiectul celor două dosare, părțile implicate și având în vedere data înregistrării fiecărui dosar în parte a apreciat că sunt întrunite condițiile litispendenței iar în acest context a dispus reunirea cauzelor, în sensul reunirii dosarului nr. (...) la dosarul nr. (...) al C. de apel C., înregistrat la data de (...).
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta S. C. L. a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care solicită desființarea deciziei nr. 5 din 0(...) a Casei de A. de S. a județului B.-N., anularea deciziei de impunere nr. 1404 din (...) emisă de aceeași autoritate, cu consecința exonerării sale de plata contribuției la asigurările de sănătate și a majorărilor stabilite prin aceasta.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este căsătorită încă din anul
1995 cu un cetățean german, locuiește cu acesta în G. unde își are domiciliul/reședința permanentă și neîntreruptă fiind posesoarea unei asigurări private de sănătate la C. de A. D. fapt care o exonerează de plata contribuțiilor în R..
Pentru activitatea desfășurată de reclamantă la S. R. de A. S. & S., cu sediul fiscal declarat în str. Împăratul T., nr. 27, B. veniturile încasate în R. au fost declarate și impozitate la B.
În ceea ce privește obligația de asigurare medicală, având în vedere faptul că reclamanta are domiciliul/reședința în G. locuind efectiv acolo din 1995, își desfășoară activitatea în mod efectiv în G., este evident că se supune sistemului de asigurări de sănătate german.
Legislația europeană prevede că asigurarea medicală trebuie realizată într-o singură țară, criteriile de determinare fiind cele prevăzute la art. 11 din R. nr.
987/2009. Potrivit acestuia unei persoane i se aplică legislația cu privire la asigurările de sănătate doar a unui stat membru, neexistând motive pentru prezentarea certificatului E101 solicitat de către pârâtă.
În subsidiar chiar dacă s-ar considera că reclamanta desfășoară activități independente în ambele state membre s-ar aplica art. 14 alin. 2 din R. CE nr. 1., respectiv art. 13 alin. 2 lit. a din R. CE nr. 8..
Invocând Normele Metodologice cuprinse în R. nr. 987/2009 de aplicare a
R. nr. 8. reclamanta concluzionează în sensul că nu i se aplică nicio prevedere din dreptul românesc cu privire la asigurările sociale impunându-se astfel exonerarea sa de obligațiile de plată stabilite prin actele fiscale contestate.
Raportat la aceste susțineri, Curtea a apreciat că se impune a se stabili cu prioritate dacă reclamanta are, potrivit documentelor de evidență, domiciliul în R. pentru a i se aplica legislația în materie de asigurări sociale sau dimpotrivă și-a stabilit domiciliul în G., caz în care legea română în materie nu-i mai este opozabilă.
Domiciliul reprezintă element de identificare, evidență și înregistrare la autoritățile competente potrivit dispozițiilor HG nr. 1375/2006 iar mijlocul de identificare, ca înscris oficial prin care se dovedesc drepturile subiective care decurg din calitatea de cetățean roman este actul de identitate.
Urmare demersurilor administrative pe care reclamanta le-a întreprins in scopul obținerii unei noi cărți de identitate in anul 2008, aceasta a obținut noua carte de identitate care atesta domiciliul, în R., în localitatea B., str. Împăratul T. nr.27. A. adresa este desemnata așadar, ca localitate de domiciliu, potrivit propriilor sale declarații.
Documentele emise in G. conform cărora reclamanta ar fi înregistrată de la data de (...) cu domiciliul unic la adresa A.-S.-R. 53,14532 K. nu sunt de natură să răstoarne realitatea confirmată prin propriile declarații și cuprinsă în cererea pentru eliberarea actului de identitate semnată în prezența lucrătorului Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor potrivit căreia ea și-a ales domiciliul în țară.
Potrivit Regulamentelor europene 1408/1971 si 8. principiul de baza este acela ca in cazul persoanelor salariate ori care desfasoara activitati independente, se aplica, de regula, legislatia statului membru in care se realizeaza activitatea chiar daca resedinta se afla pe teritoriul unui alt stat membru.
Astfel, conform art. 13 alin. 2 lit. b din R. nr. 1., o persoană care este lucrător independent pe teritoriul unui stat membru este supus legislației acestui stat membru chiar dacă își are reședința pe teritoriul altui stat membru.
Prevederile art. 11 alin. 1 din R. nr. 8., statuează în sensul că ,, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru ,, motiv pentru care reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că este asigurată în G. și i se aplică legislația specifică a acestui stat.
În acest sens, R. nr. 987/2009 prevede la art. 3 alin 2 faptul că:,, persoanele cărora li se aplică regulamentul de bază trebuie să transmită instituției competente informațiile, documentele sau documentele justificative pentru determinarea situației lor ori a familiei acestora, pentru a-și stabili sau păstra drepturile și obligațiile precum și pentru a stabili care este legislația aplicabilă și respectiv obligațiile care le revin în temeiul acesteia.,, iar la art. 16 alin 1:,, O persoană care desfășoară activități în două sau mei multe state membre informează instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reședință cu privire la aceasta. I. .. care este legislația aplicabilă persoanei respective … A. determinare .. este cu titlu provizoriu. Instituția informează instituțiile desemnate din fiecare stat membru în care se desfășoară o activitate asupra determinării legislației aplicabile cu titlu provizoriu,,
Cum reclamanta nu a prezentat documentul portabil A1, potrivit R. nr. 8. - fostul E 101 prevăzut de R. nr. 1., datorează contribuțiile sociale potrivit legislației din R..
Actele dosarului evidențiază faptul că reclamanta deține 90% din partile de interes ale Societatii civile de avocati S.&S. prestând activități de consultanță juridică relevante din punct de vedere fiscal, ca dovadă și faptul că a înțeles să achite impozitul pe venit aferent acestor activități.
Înscrisurile depuse de către contestatoare reprezentând asigurare privată de sanatate in G. nu sunt relevante in cauza intrucat nu fac dovada faptului ca asigurarea din G. produce efecte pe teritoriul R. A. privata de sanatate este permisa chiar si de art. 208 alin 6 din Legea nr.95/2006 fara insa a exclude obligatia platii contributiilor pentru asigurarea sociala de sanatate.
Reclamanta nu a prezentat dovada afilierii sale la sistemul de securitate sociala german iar din corespondența realizată de C. de asigurari de sanatate B.-
N. cu autoritățile din G., rezultă faptul că S. D., asigurătorul de sănătate invocat de către reclamantă, nu este "un purtător al asigurării naționale de pensii dar nici despre casa națională de sănătate" .
Așa cum în mod justificat arată pârâta, toate acestea au constituit premizele individualizarii de catre CAS B. N. a obligatiilor de plata catre FNUASS in conformitate cu cele stabilite in decizia de impunere 1404/(...), dupa ce autoritatea fiscala teritoriala ANAF a comunicat catre pârâtă in baza protocolului de colaborare, informatiile cu privire la veniturile realizate de catre aceasta.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 din L.554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta S. L. C. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. B.-N.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta S. L.
C. cu domiciliul procesual ales în B., cartier G., nr. 164, la C. avocat S. I., jud. B.-
N. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. B.-N. cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B.-N.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.XI.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, M. H. D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
