Contencios administrativ. Recurs. Lipsă de interes. Sentinţă care nu era executorie, dar pe care recurentul a şi pus-o în executare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1368 din 13 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 4988/08.11.2013, pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Sălaj s-a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei R.D. şi s-a dispus anularea Deciziei de revizuire nr. 77/24.05.2011 şi a Deciziei de debit nr. 6/12.01.2012 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj.
A fost obligată pârâta la acordarea şi plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite acesteia înainte de emiterea deciziei de revizuire şi aplicarea majorărilor şi sporurilor de care reclamanta era în drept să beneficieze începând cu data intrării în vigoare a legii ce le prevede.
S-a respins cererea de constatare şi de obligare a pârâtei la restituirea sumei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În luna mai 2011, reclamanta a participat la examenul de promovare în grad profesional, organizat în cadrul Casei Judeţene de Pensii Sălaj, ocazie cu care a promovat din funcţia publică de execuţie, de consilier - grad profesional principal, în funcţia publică de execuţie de consilier - grad profesional superior, clasa de salarizare 59, gradaţia 5.
Prin Decizia nr. 77/24.05.2011,reclamantei i s-a stabilit,începând cu data de
01.06.2011, un salariu de bază în cuantum de 3050 lei (fila 5).
În data de 04.01.2012, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj a revizuit Decizia nr. 77/24.05.2011, fiind diminuate, începând cu data de 01.06.2011, drepturile salariale ale reclamantei, prin modificarea salariului de bază, de la 3050 lei la 2659 lei (fila 6). Pentru diferenţa de 2327 lei s-a emis Decizia de debit nr. 6/12.01.2012, reprezentând drepturi salariale necuvenite(fila 7).
Pârâta a motivat revizuirea acestei decizii cu faptul că, la stabilirea salariului în urma promovării, s-au avut în vedere doar prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice („În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personal promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat”), fără să se coroboreze cu dispoziţiile Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 („În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”).
Potrivit art. 2 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă în mod cert, că pentru personalul promovat în cursul anului 2011 în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face începând cu data promovării la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Cum reclamanta a fost promovată în cursul anului 2011 din funcţia publică de execuţie, de inspector clasa I, grad profesional principal, în funcţia publică de execuţie de consilier - grad profesional superior, aceasta trebuia să beneficieze, din momentul promovării, de nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din cadrul instituţiei publice în care este încadrată .
Este adevărat că prin pct. III lit. B, teza penultimă din Anexa la Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost definit nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, însă tribunalul a apreciat că aceste dispoziţii contravin spiritului Legii 285/2011, care prevede că în orice moment dat toţi funcţionarii publici care ocupă funcţii publice similare din cadrul aceleiaşi instituţii publice au dreptul să beneficieze de acelaşi nivel de salarizare.
Prin stabilirea nivelului de salarizare pentru funcţii similare ca fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 numai pentru funcţionarii
nou încadraţi sau promovaţi în cursul anului 2011, nu şi pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul modalităţii de încadrare.
Într-adevăr, pct. III lit. B, teza penultimă din anexa din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, detaliază articolul 2 din lege, dar în niciun caz nu poate să o modifice.
Din această perspectivă, se poate spune că dispoziţia respectivă din Ordinul Comun al Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministrului Finanţelor Publice nr. 77/2011 a fost concepută într-o manieră care nu respectă spiritul legii în aplicarea căruia a fost edictat acesta.
Aplicarea cu prioritate a dispoziţiilor art. 2 din Legea 285/2010 se impune şi din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanţelor învestite cu soluţionarea oricărei cauze să facă aplicarea principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative.
Astfel, tribunalul a apreciat că trebuie să se ţină cont de actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 285/20100 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, şi nu ordinul emis în aplicarea legii.
Prin urmare, Ordinul nr. 77/20011 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr. 285/2010, astfel încât trebuia aplicat numai în limitele actului normativ cu forţă juridică superioară.
Această soluţie decurge şi din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora ,„Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.
S-a mai constatat că, după data emiterii Deciziei nr. 77/24.05.2011 revizuită, prin O.U.G. nr. 19/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, personalul plătit din fonduri publice a beneficiat, în două etape, de majorări salariale la nivelul acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă, iar reclamanta era firesc să beneficieze, din momentul promovării, şi de aceste drepturi.
Astfel fiind, reţinând nelegalitatea Deciziei nr. 77/24.05.2011 revizuită în data de 04.01.2012, tribunalul a dispus anularea acesteia şi a Deciziei de debit nr. 6/12.01.2012 emise de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, pârâta fiind obligată la acordarea, către reclamantă, a tuturor drepturilor - inclusiv a celor de natură salarială -cuvenite acesteia conform Deciziei nr. 77/24.05.2011, la aplicarea majorărilor salariale acordate prin O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, la calcularea tuturor sporurilor în raport de salariul stabilit prin Decizia nr. 77/24.05.2011 şi la plata retroactivă a diferenţelor cuvenite, începând cu data de 01.06.2011 şi până la data plăţii efective.
Admiţându-se cererea reclamantei privind anularea Deciziei nr. 77/24.05.2011 revizuită, ca efect al constatării nelegalităţii acesteia, este logic ca deciziile anterioare revizuirii să-şi producă efectele. Prin urmare, cererea reclamantei de constatare a legalităţii Deciziei nr. 77/24.05.2011 s-a impus a fi respinsă.
De asemeni, în ceea ce priveşte solicitarea de restituire a sumei de 2346 lei reţinută în baza Deciziei de debit nr. 6/12.01.2012, din moment ce s-a dispus acordarea tuturor drepturilor începând cu data de 01.06.2011, instanţa a apreciat că o astfel de cerere nu poate fi admisă, întrucât s-ar impune pârâtei o dublă obligaţie de restituire a aceleiaşi sume.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SĂLAJ solicitând admiterea recursului potrivit dispoziţiilor art. 304 lit. 9 cod procedură civilă, casarea, sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a contestaţiei reclamatei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că reclamanta este incadrata in funcţia de consilier, grad profesional principal in cadrul Casei Judeţene de Pensii Sălaj.
In cursul lunii mai 2011, a avut loc la Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, examenul de promovare in grad profesional, organizat in baza dispoziţiilor art. 63, 64 si 65 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici 2r, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Ia care a participat si reclamantul.
In urma participării la examen, petenta a promovat din funcţia publica de execuţie de consilier, grad profesional principal, in funcţia publica de consilier grad profesional superior, dupa cum se poate observa din Decizia nr. 77/24.05.2011.
Prin Decizia nr. 77/24.05.2011 s-a acordat un salariu de baza in cuantum de 3.050 lei, salariu stabilit in baza art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011.
In cursul lunii decembrie 2011, conducerea instituţiei s-a autosesizat ca, la intocmirea deciziei nr. 75/24.05.2011 s-a avut in vedere doar prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat." fara sa se coroboreze cu dispoziţiile Ordinului nr, 77/20011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 „In cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".
Din coroborarea celor doua acte normative reiese ca, pentru funcţionarii publici promovaţi in grad profesional in anul 2011, nivelul de salarizare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010 si nu treptei 1 de salarizare, asa cum eronat s-a stabilit prin decizia nr. 77/24.05.2011.
Drept urmare celor spuse mai sus, solicită admiterea recursului si casarea sentinţei civile atacate.
Reclamanta intimată R.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în totalitate a sentinţei pronunţată de instanţa de fond - filele 7-11 dosar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este lipsit de interese, din următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea deciziei nr. 77/24.05.2011, revizuită în data de 04.01.2012, emisă de recurentă, cerere care a fost admisă, astfel cum a fost formulată, prin sentinţa civilă nr. 4988/2013 pronunţată de Tribunalul Sălaj, care face obiectul prezentului recurs.
Deşi hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu era definitivă, nefiind, prin urmare, executorie, potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, recurenta a pus în executare această hotărâre, revocând decizia contestată, prin aceasta achiesând, în totalitate, la hotărâre.
Procedând în această manieră, Curtea constată că recurenta nu justifică nici un interes pentru a recura hotărârea pe care ea însăşi a înţeles să o pună în executare.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este lipsit de interes, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
| ← Contencios fiscal. Facturi. Lipsa menţiuni prev. de art. 155... |
|---|
