Decizia civilă nr. 100/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 100/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. a F.
P. B. N. în nume propriu și în numele Administrației F. P. pentru C. M. B. N. împotriva sentinței civile nr. 867/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , în contradictoriu cu reclamanta SC I. C. L. SA privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că modificarea compunerii completului de judecată desemnat să participe la judecarea cauzei este determinată de absența justificată a doamnei judecător A. M. C. .
Prezentul dosar a fost repartizat aleatoriu completului de judecată denumit 1RTxA, din a cărui compunere, în data de 08 ianuarie 2013, ar fi făcut parte următorii judecători: A. M. C., M. S., C. P. .
Față de lipsa justificată a doamnei judecător A. M. C. completul de judecată va fi reîntregit prin includerea următorului judecător aflat pe lista de permanență aprobată de Colegiu de conducere al Curții de Apel C. pentru cauzele care au ca materie contenciosul administrativ și obiect anulare act de control taxe și impozite, cu obiectele secundare: restituire taxă de primă înmatriculare, restituire taxă de poluare și obligarea la înmatricularea autovehiculelor fără plata taxei de poluare), respectiv a domnului judecător G.
A. N. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 867/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N., a fost admisă acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F.
P. B. -N.
și A. F. P. pentru C. i M.
.
A fost obligată pârâta A. F. P. pentru C. i M. să restituie reclamantei suma de 2660 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și să plătească acesteia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta A. F. P. pentru C. i M. să plătească reclamantei suma de 97,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. , și s-a dispus obligarea chematei în garanție să plătească pârâtei A. F. P. pentru C. i M. suma de 2660 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și suma de 97,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de_ cu chitanța seria TS5 nr. 5957926, reclamanta SC C. SA a achitat suma de 2660 lei în contul Trezoreriei B., beneficiar fondul de M.
, reprezentând taxă de poluare stabilită în vederea înmatriculării în România a autoturismului marca BMW 320 aflat la prima înmatriculare în România, anterior fiind înmatriculat într-un alt stat membru UE, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamanta a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 987224/_ la D. B. -N. - A. F. P. pentru C. i M. (cererea fiind formulată global pentru mai multe autovehicule pentru care, în perioada_ -_, reclamanta a achitat sume cu titlu de taxă pe poluare), aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 987224/_ emisă de entitatea menționată.
Instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja
înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantei, ulterior precizată, ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o, în sensul că a obligat pârâta A.
F. P. pentru C. i M. să restituie reclamantei suma de 2660 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și să plătească acesteia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă.
În privința dobânzii legale, aceasta s-a acordat reclamantei în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., având în vedere criteriul culpei procesuale, instanța a obligat pârâta AFP pentru C. i M. să plătească reclamantei suma de 106 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, efectuate de reclamantă pentru prezenta cauză.
Față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și având în vedere dispozițiile art. 60 C.pr.civ., instanța a admis cererea de chemare în garanție
formulată împotriva Administrației F. | pentru M. | și a obligat chemata în | |
garanție să plătească pârâtei A. | F. | P. | pentru C. i M. |
suma ce reprezintă c/v taxei de poluare achitată de reclamantă, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 106 lei motivat de faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. l alin. l și art. 5 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, aceste sume se constituie venit al fondului pentru mediu și se gestionează de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B.
-N.
în nume propriu și în numele Administrației F. P. pentru C.
B. N., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta ca fiind neintemeiata.
Ca o chestiune prealabilă, recurenta a arătat că în dispozitivul sentinței, din eroare, s-a menționat SC C. SA în loc de SC C. SRL, situație în care consideră că se impune îndreptarea acestei erori.
În motivarea recursului recurenta arată că taxa achitata a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si in Normele metodologice de aplicare.
Taxa de poluare se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in Romania.
Jurispruderta CJCE a stabilit constant ca un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu fata de autovehiculee de ocazie de import atunci cand in calculul taxei nu se ia in considerare deprecierea reala a acestui autovehicul de import si in consecinta i se impune o taxa mai mare decat valoarea reziduala a taxei ramase nearmonizata incorporata intr-un autovehicul national similar.
Cat priveste o comparatie cu privire la autovehicule deja existente in parcul auto national, Curtea s-a pronuntat in sensul ca o atare comparatie nu este relevanta sub aspectul discriminarii fiscale deoarece articolul 110 din tratat nu este menit sa impiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Daca autovehicuele deja existente in parcul auto national nu sunt si ele supuse noii taxe nu reprezinta o discriminare sub aspectul dreptului comunitar. In speta se impune a se stabili daca adoptarea O.U.G. nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, este conforma cu tratatul precum si cu
jurisprudenta CJCE.
Referitor la art. 110 din tratat, CJCE a apreciat ca acest text de lege trebuie interpretat ca interzicand o taxa pe poluare perceputa cu ocazia primei inmatriculari atat timp cat valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluarii, este calculata fara a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera incat, atunci cand se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceste excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja inregistrate in statul membru in care sunt importate.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in O.U.G. n. 50/2008 rezulta ca determinarea taxei pe poluare se realizeaza pe baza unor criterii obiective (tipul
motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, luandu-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficientilor descrisi in anexa 4, astfel incat exigentele stipulate de CJCE sunt respectate.
Prin umare se poate retine ca taxa pe poluare reglementata de O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi caracterizata ca fiind contrara art. 90, paragraful 1 din tratat.
Instanta de fond a dispus restituirea taxei speciale, precum si a dobanzii legale calculata de la data achitarii taxei pe poluare si pana la restituirea efectiva.
Critica solutia primei instante, intrucat acordarea dobanzilor contravine art. 9 din O.G. nr. 13/2011, unde se prevede ca dobânzile percepute sau plătite de Banca Nationala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni
C.E.C. - S.A., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobanzi decat in cazul in care cererea de rambursare/restituire nu a fost solutionata in termenul legal.
Instanta de fond a dispus acordarea de dobanzi legale calculate de la data achitarii restituirii si pana la plata efectiva. Considera ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 1088, alin. 2 din Codul civil, dobanda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare in judecata.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În primul rând, curtea apreciază că eventuala eroare materială strecurată în dispozitivul sentinței recurate nu poate face obiectul analizei în calea de atac, existând alte remedii procedurale pentru îndreptarea acesteia.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
La solicitarea intimatului, potrivit art. 274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs - 50 lei, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. a F. P. B.
în nume propriu și în numele Administrației F. P. pentru C.
B. -N. împotriva sentinței civile nr. 867/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , pe care o menține.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 50 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. S.
C.
P.
G.
-A.
N.
GREFIER
B.
Red. C.P. dac. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: A. P. M.
