Decizia civilă nr. 10360/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10360/2013
Ședința publică din data de 30Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 3243 din data de_, pronunțată de Tribunalul
Sălaj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta I. M. I., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare însoțită de înscrisuri (practică judiciară), în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3243 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamanta I. M. I., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., și, în consecință s-a suspendat executarea Deciziei de debit nr. 18/_ emisă de pârâta C. J. de P. S. până la soluționarea irevocabilă a cererii în anulare a Deciziei nr.80 din_, revizuită în_ .
S-a dispus anularea Deciziei nr.80 din_, revizuită în_ emisă de pârâta C. J. de P. S. .
A fost obligată pârâta la acordarea în favoarea reclamantei a tuturor drepturilor - inclusiv a celor de natură salarială - cuvenite acesteia conform Deciziei nr. 80 din_ (înainte de revizuire) și la plata retroactivă a diferențelor cuvenite începând cu data de_ și până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că legalitatea actului administrativ contestat trebuie să se realizeze în raport cu actul normativ cu forța juridică superioară respectiv Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și nu ordinul emis în aplicarea legii.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației
.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că reclamanta este încadrata in funcția de consilier, grad profesional principal in cadrul Casei Județene de P.
S. .
În cursul lunii septembrie 2011, a avut loc la C. J. de P. S., examenul de promovare în grad profesional, organizat in baza dispozițiilor art. 63, 64 si 65 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici 2r, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pentru anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, la care a participat si reclamanta.
In urma participării la examen,reclamanta a promovat din funcția publica de execuție de consilier, grad profesional asistent, în funcția publica de consilier grad profesional principal, după cum se poate observa din Decizia nr. 80/_ .
Prin Decizia nr. 80/_ s-a acordat un salariu de baza în cuantum de 3050 lei, salariu stabilit în baza art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011.
În cursul lunii decembrie 2011, conducerea instituției s-a autosesizat ca, la întocmirea deciziei nr. 80/_ s-a avut în vedere doar prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice "în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat." fara sa se coroboreze cu dispozițiile Ordinului nr. 77/20011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 "In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".
Din coroborarea celor doua acte normative reiese că, pentru funcționarii publici promovați în grad profesional în anul 2011, nivelul de salarizare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 și nu treptei 1 de salarizare, asa cum eronat s-a stabilit prin decizie
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea ca salarizarea în conformitate cu prevederile legii285/2010 se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcțiile similare din instituție.
Analizând recursul declarat prin prisma argumentelor aduse, a normelor juridice incidente și a art.312 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Astfel, argumentul adus de recurentă contă în aceea că actul ce se contestă respectiv decizia revizuită a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr.285/2010 coroborat cu dispozițiile Ordinului 77/2011.
Actul normativ invocat de părți Legea nr.285/2010, prin dispozițiile art.2 a prevăzut că "în anul 2011 pentru personalul nou încadrat pe funcții pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade, trepte salarizare se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din
instituția autoritatea publică în acrea acesta este încadrat.
Reiese din normele enunțate că nivelul de salarizare al funcționarului ce a promovat în funcții sau grade/trepte este același cu al funcționarului aflat în
funcția similară în cadrul aceleiași instituții.
Cu alte cuvinte criteriu de salarizare al funcționarului ce a promovat este funcția similară - nivel salarizare în plata. S. ul de salarizare astfel reglementat de norma enunțată este unul unitar ce reglementează salarizarea
tuturor persoanelor cu funcții similare, diferențierea negăsindu-și suport. Și este așa întrucât dacă se dorea diferențierea nu se stabilea un criteriu. Legiuitorul când a dorit să exprime o regulă de principiu, de determinare a nivelului de salarizare a făcut-o în maniera expresă, neechivocă, evitând un tratament diferențiat în situații identice. Prin reglementarea dată legiuitorul a urmărit ca pe anul 2011 salarizarea personalului nou încadrat, dar și a celui ce a promovat în funcție grade sau trepte să se facă la un singur nivel de salarizare in plata - funcții similare.
În cauză actele atestă că intimata a participat la concurs și a promovat iar în condițiile normei menționate este îndreptățită la salarizarea corespunzătoare nivelului pentru funcții similare iar din această perspectivă soluția instanței nu este greșită.
Recurenta a relevat că soluția de revizuire a fost impusă de constatarea celor stabilite prin Ordin. Susținerea nu poate fi reținută întrucât chiar dacă vizează o altă situație nelegalitatea dispozițiilor ordinului a fost confirmată în mai multe cauze prin decizii de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind declarate nelegale dispozițiile pct.III lit.b din ordin spre ex. dosar nr._
/a1, dosar nr._ /a1, nr._ /a1 s.a. Aplicarea actului în privința intimatei ar duce la un tratament diferențiat în situații identice. Caracterul discriminatoriu poate fi prezent în situația în care persoanele se află în situații identice și nu aceasta a fost voința legiuitorului când a statuat nivelul de salarizare prin art.2 enunțat.
În acest context, al practicii administrative dar și judiciare diferențiate, nu se poate valida decât singurul criteriu al salarizării, cel stabilit de lege. În caz contrar, s-ar da valențe unei incertitudini jurisprudențiale care a determinat soluții contrare, în absența unui mecanism capabil să asigure coerența de practică chiar în cadrul celei mai înalte instanțe naționale, cu efect direct asupra intimatei, în sensul privării acesteia de anumite drepturi salariale, în timp ce altor persoane, care se află într-o situație similară, li s-au recunoscut aceste drepturi.
Totodată, trebuie amintit că, potrivit principiului comunitar al certitudinii juridice si conform jurisprudenței constante a CEDO, o solutie dispusa printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții. Pe de alta parte, principiul securității juridice presupune ca dreptul să fie previzibil și ca soluțiile juridice să rămână relativ stabile.O altă soluție ar fi
lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.
14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorităților care au generat această practică, de a repara prejudiciul cauzat categoriei ce a fost lipsită de anumite drepturi.
Aplicarea actului în privința intimatei ar duce asa cum s-a mai arătat la un tratament diferențiat în situații identice. Caracterul discriminatoriu poate fi prezent în situația în care persoanele se află în situații identice și nu aceasta a fost voința legiuitorului când a statuat nivelul de salarizare prin art.2 enunțat. În acest context, al practicii administrative, dar și judiciare, diferențiate, nu se poate valida decât singurul criteriu al salarizării, cel stabilit de lege.
În plus, Curtea ia act de justețea argumentelor primei instanțe, în sensul în care raportarea la lege, ca act normativ cu putere superioară, este nu numai necesară, dar și suficientă, având în vedere că aplicarea prev. art. 2 din Legea nr. 285/2010 se impune și din considerente de ordin general, care privesc posibilitatea instanțelor învestite cu soluționarea oricărei cauze de a face aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate că încadrarea trebuia realizată în baza dispozițiilor Legii nr.285/2010, art.2 Curtea va da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Cu opinie majoritară în sensul:
Respinge recursul declarat de C. J. de P. S. împotriva sentinței civile nr. 3243 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
F. | T. | M. | H. | D. | C. |
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
Opinie separată
Am opinat în sensul admiterii recursului formulat și respingerii acțiunii introductive din următoarele considerente:
Așa cum se poate observa, în fața instanței de fond s-a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prev. Legii nr. 285/2010.
Instanța de fond a apreciat că în cauză se impune urmarea procedurii prev. de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în ședința publică din_ a dispus suspendarea soluționării cauzei până la soluționare excepției de nelegalitate menționată anterior.
Prin sentința civilă nr. 633/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Curții de A. C. (f.57, verso) s-a admis excepția de nelegalitate menționată anterior.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 5158/_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 Î.C.C.J., în recurs, s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate în sensul admiterii recursului și respingerii excepției de nelegalitate formulată. (f.59)
Îmi argumentez opinia separată formulată din perspectiva efectelor pe care le impune modul de soluționare al excepției asupra acțiunii introductive formulată în prezenta cauză.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces.
Condiția esențială de investire a unei instanțe cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este ca de acel act administrativ să depindă soluționarea litigiului pe fond, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Practic, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate apreciază că nu este posibil să soluționeze litigiul de fond fără a cunoaște soluția ce se va da în privința legalității unui act administrativ, legalitate ce va fi verificată pe calea excepției de nelegalitate.
Apreciez că instanța învestită cu soluționarea fondului este absolut necesar să ia în considerare, cu prilejul soluționării fondului cauzei, soluția ce s-a pronunțat în privința excepției de nelegalitate întrucât anterior a pronunțat suspendarea cauzei tocmai pentru a cunoaște, într-o etapă viitoare, modul de soluționare a excepției de nelegalitate.
Consider că nu este posibil ca instanța investită cu fondul cauzei să ignore soluția pronunțată în excepția de nelegalitate întrucât la un moment inițial, a apreciat că de modul în care va fi soluționată excepția, deci dacă se va menține sau nu acel act administrativ, va depinde și soluția asupra fondului.
În speță trebuia să se acorde prevalență actului administrativ în discuție, demararea procedurii de verificare a legalității fiind făcută tocmai cu scopul de a se stabili dacă acel act adminsitrativ va fi avut în vedere de către instanță atunci când va soluționa fondul cauzei.
Nu cred că este posibilă înlăturarea actului administrativ de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, cu prilejul soluționării fondului, atât timp cât el a fost verificat, cu caracter irevocabil în privința legalității lui și deci este apt să-și producă toate efectele.
JUDECĂTOR,
D. M.
Red.M.D./_ .
