Decizia civilă nr. 10362/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10362/2013
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 3134 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții P. (B. ) I. M., S. (G. ) G. I. E., P. I. L., P. I. G. L. și R. (C. ) I.
M. - S. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform dovezii aflată la fila 77 din dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă U. S.
H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare, iar la data de_ intimații-reclamanți au depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3134 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj s-a excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenientei privind obligarea M. UI E. CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI de a desemna unitatea de specialitate producătoare, de a pune la dispoziția pârâtei U. S. H. B. tipizatul de diplomă în vederea eliberării în favoarea reclamanților a actelor de studii, de a li se recunoaște Titlul de licențiați, certificat prin adeverințe de studii depuse la dosar si emise de pârâtă, sub sancțiunea unor penalității de 500 lei pe zi de întârziere.
S-a admis cererea formulată de reclamanții P. (B. ) I. M., S. (G. )
G.I. E., P. I.L., P. I. G. L. și a intervenientei R. (C. )I. M. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. pe care a obligat-o la eliberarea
diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă pentru specializările urmate de aceștia.
S-a admis cererea de chemare în garanție și a fost obligat pârâtul M.
E. CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizării- constând în diplomă de licență și a suplimentelor de diplomă pentru reclamanți și intervenientă sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare parte.
A fost obligată pârâta U. S. H. B. să elibereze reclamanților originalele diplomelor de bacalaureat precum și a atestatelor predate cu ocazia înscrierii la cursuri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenientei cu privire la capătul 2 din cerere, instanța de fond a reținut că este întemeiată și a admis-o.
Astfel, solicitarea reclamanților de a obliga M. E., Cercetării și Sportului B. de a desemna o unitate de specialitate producătoare și de a pune la dispoziția pârâtei USH B. tipizatul de diplomă în vederea eliberării actului de studiu, nu poate fi solicitată de un absolvent.
Totodată desemnarea unității care să pună la dispoziție universității formularele tipizate este parte a procedurii de eliberare a diplomei, ce se desfășoară între cele două instituții fără intervenția reclamanților.
Asupra cauzei de față, instanța de fond a reținut că reclamanții și intervenienta au urmat cursurile Universității S. H. la diferite specializări și au promovat examenul de licență organizat în anul 2009.
Ulterior pârâta U. S. H. le-a eliberat adeverințe prin care se atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență.
Potrivit dispozițiilor art.15 din OMEC nr. 295/2007 și art.2 din OMEC 5289/2008, pârâta USH avea obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor .
Acest termen a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri pârâta U. S. H. nu și a îndeplinit prezenta obligației.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art.5 din Regulamentul aprobat prin OMEC nr. 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revenea în exclusivitate instituției de învățământ, respectiv rectorului instituției.
Deși pârâta nu a obținut aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate din partea M. ui E., Tineretului și Sportului refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență după expirarea termenului legal de 12 luni este un refuz nejustificat fiind îndeplinite dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste motive în temeiul art. 18 alin.1 și 6 din L.554/2004 instanța de fond a obligat pârâta U. S. H. să elibereze în favoarea reclamanților și intervenientei diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru specializările urmate de aceștia.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de fond a admis-o și a dispus obligarea pârâtului M. E., Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate. Astfel este dreptul reclamanților de a obține diplomă de licență iar acest lucru nu poate fi realizat fără concursul chematului în garanție, care în calitatea sa de autoritate publică gestionează
materialele, tipizatele cu regim special, necesare eliberării diplomelor sau altor acte de studii.
Actele prin care reclamanților li se recunoaște calitatea de licențiați nu au fost revocate ș prin urmare se bucură de prezumția de legalitate.
Prin urmare, obligația pârâtei U. S. H. este corelativă obligației
M. ui E., Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor, astfel că cererea reclamanților este îndreptățită și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în GARANȚIE M. E.
, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI B.
, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 483, art. 486 și art. 488 pct. 6 și 8 C.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea disp. art. 22 C.pr.civ., prin faptul că nu a fost soluționat litigiul conform regulilor de drept aplicabile precum și pentru că nu a fost analizată cauza și nu s-au prezentat motivele pentru care argumentele sale au fost înlăturate.
În aplicare prevederilor art. 60 din Legea învățământului nr.84/1995, recurentul a arătat că, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 1011/2001 care stabilește la art.17 că: "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la specializări ale căror forme de învățământ nu erau acreditate, "U. "S. H. " nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Susține recurentul că a fi obligat la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.".
Nu mai puțin de atât, o astfel de soluție conduce la crearea unui precedent foarte grav și anume acela ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fără să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ, iar M. E. N. să fie obligat să aprobe emiterea tipizatelor pentru eliberarea diplomelor de studii.
Faptul ca U. "S. H. " a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul căreia aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea. În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept în ceea ce privește lipsa oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care, ulterior împlinirii termenului de 12 luni, au înțeles sa dea eficienta unui document care își pierduse valabilitatea, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte trebuie să le suporte exclusiv, nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept, cu care nu s-a aflat în niciun fel de raporturi juridice, acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a unei înțelegeri, convenții încheiată cu un alt subiect de drept.
La pct. 3 din motivarea recursului, recurentul a arătat că în privința regimului juridic al Universitații "S. H. " în anul 2009, instanța de fond nu a
avut în vedere faptul că valabilitatea acestora a fost de maxim 12 luni. În cauza suspusă judecății, legislația este cât se poate de clara, fiind ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite.
Cât privește motivarea cererii de chemare a MEN în garanție de către pârâta U. "S. H. " pe susținerea că a refuzat nejustificat eliberarea tipizatelor, fapt care a condus la imposibilitatea eliberării diplomelor absolvenților ce au urmat forme de învățământ neacreditate, refuz probat prin adresele anexate la cererea de chemare în garanție, recurentul arată că această cerere nu poate fi primită deoarece în astfel de situații chematul în garanție ar trebuie să se subroge în obligațiile celui ce l-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului.
Pârâta intimată U. "S. H. "; și reclamanții intimați P. (B. ) I. M., S. (G. ) G. I. E., P. I. L., P. I. G. L. și R. (C. ) I. M. - S.
at formulat întâmpinări
prin care au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal(f.39, f.68).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de chemare în garanție recurenta U. S. H. a solicitat obligarea MECTS la a aproba tipărirea formularului tipizat constând în Diploma de licență pentru reclamantă susținând că formularele actelor, în condițiile art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii, sunt tipărite și difuzate de unități specializate desemnate de MECT, cu aprobarea comenzilor iar în lipsa aprobării se găsește în imposibilitatea de a îndeplini obligația respectiv de a elibera diploma așa cum se relevă prin cererea introductivă în care este chemată în judecată.
Plecând de la cele invocate, prima instanță a respins cererea reținând ca potrivit actelor ministerul a transmis către Romdidact S.A avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008-2010.
Potrivit art.7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnate de MECT ,unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Verificându-se actele depuse la dosar se observă că universitatea s-a adresat chematului în garanție pentru eliberarea formularelor tipizate pentru promoția 2009 în repetate rânduri însă numărul formularelor aprobate nu a fost cel solicitat. Astfel prin adresa nr. 31/_ înregistrată la MECTS sub nr. 37450/2010 a fost solicitat un necesar de 27.000 diplome. Prin adresa MECTS către Romdidact S.A - desemnată pentru tipizare/difuzare se solicită acesteia din urmă un număr de 10.325 diplome (f.48,50 dosar fond). Dat fiind avizarea unui alt număr, universitatea prin adresa nr. 960/_ (f.49 dosar fond) revine către MECTS cu o nouă solicitare de a se onora avizarea/ aprobarea necesarului de materiale tipizate cerut. Demersul menționat a rămas fără rezolvare la dosar nefiind depusă o situație care să ateste asigurarea necesarului. Ori în condițiile date chiar dacă s-a dat un aviz acesta este parțial și ca atare nu se poate reține o îndeplinire a obligației. De aceasta obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate onora obligația pentru care a fost chemată în
judecată, respectiv nu poate pune efectiv în executare hotărârea prin care a fost obligată la eliberarea diplomei.
Prin urmare în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat soluția instanței de fond este legală și temeinică urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 3.134 din 13 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 Jud.fond: P. R.M.
