Decizia civilă nr. 10363/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 10363/2013

Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. E.

N. împotriva sentinței civile nr. 10754 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. (V.

) A. M. și pârâta U. S. H., având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-pârâtă U. S.

H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare, iar la data de_ intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin fax, un exemplar ilizibil.

Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.

242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.10754 pronunțată la data de_ în dosar nr._ 2 al Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de B. (V. )

A. M. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. .

A fost obligată pârâta USH să elibereze în favoarea reclamantei diplomei de licenta (de absolvire) si a suplimentelor de diploma, a foii matricole, însoțit de suplimentul de diplomă - foaia matricolă, precum și diploma de bacalaureat aflată în original la dosarul de înscriere, prin care să se ateste că reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în specialitatea drept în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese și a unei amenzi civile ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta USH în contradictoriu cu MECTS.

A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea chematei în garanție la plata amenzii civile, ca neîntemeiată .

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că din prevederile statutare coroborate cu prevederile art.11 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior", aprobat prin Ordinul nr.2284/2007, publicat în Monitorul oficial nr.716 din_ activitatea de completare a formularelor actelor de studii trebuia să se efectueze în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, de către USH.

Potrivit art.2 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de

învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Tribunalul reține că nu a existat și nici nu s-a invocat și probat a fi existat în raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă nici o condiție suspensivă care să condiționeze eliberarea diplomei de licență, de obținerea aprobărilor de la MECTS privind tipărirea formularelor tipizate, astfel încât pârâta era obligată să săvârșească toate operațiunile administrative invocate în termenul legal de 12 luni.

Din apărarea formulată de chematul în garanție, M. E. Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS), rezultă că, în urma analizării documentațiilor transmise de către pârâtă a dat aviz către ROMDIDAC SA, prin adresele nr.37450/_ și nr.12356/F/_, pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților S. H. promoția 2009.

Se constată apoi că USH a eliberat și eliberează pentru promoția 2009 diplome de licență și suplimente de diplomă. Eliberarea în mod selectiv promoției 2009 a diplomelor de licență pentru formele de învățământ de zi, frecvență redusă și la distanță la încălcarea dispozițiilor art.60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995 conform căruia: "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită ".

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Din actele și probele dosarului nu rezultă că reclamanții s-au înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare USH nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De asemenea, în speță nu a fost contestat în mod expres de către MECTS faptul că reclamanții nu ar avea dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru că ar fi absolvit o formă de

învățământ pentru care USH nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Tot astfel, Tribunalul reține că pârâta USH recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care aceasta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis adeverința de studii prin care se recunoaște acest fapt și calitatea de licențiați în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii;

Rezultă de asemenea că MECTS, chematul în garanție, nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă - USH a studiilor reclamanților.

Din cele ce preced, rezultă că refuzul pârâtei de a elibera actele solicitate de reclamanți este nejustificat și se înscrie astfel într-un act administrativ atipic nelegal conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul M. E. N.

arătând că instanța a dispus obligarea fără a analiza dacă refuzul este sau nu nejustificat și a argumentat admiterea cererii de garanție.

În plus se arată că universității i s-a aprobat o cifră de școlarizare numai pentru patru specializări, nu a urmat procedura și nu avea dreptul de a organiza examen de licență.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata U. S. H.

a solicitat respingerea în considerarea că reținerile instanței sunt corecte

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.

Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.

Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.

Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că

diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată.

Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.

Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare drept în acest sens fiind, HG nr.940/2004 s.a.

Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.

Mai susține recurenta că în mod greșit a fost soluționată cererea de chemare în garanție. Atare susținere de asemenea nu poate fi reținută în condițiile în care regulamentul stabilește obligația desemnării și aprobării eliberării formularelor tipizate de către MECTS iar din acte rezultă că acesta nu a avizat necesarul solicitat. De această obligație este ținută la rândul său universitatea pentru că nu poate îndeplini obligația la care a fost chemată în garanție..

Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 10754 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

D.

M.

F.

T.

M.

H.

GREFIER

D. C.

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./_ Jud.fond.A. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10363/2013. Contencios. Obligația de a face