Decizia civilă nr. 10380/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10380/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător S. Al H. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. E. N.
, împotriva sentinței civile nr. 2608/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanții M. O. -M., N. A. V.
, O. (M. ) L. -C., A. (Ș. ) C. C., B. M. -S., B. D., P. M.
, C. A. -L., I. (F. ) F. -L., S. (V. ) S., P. (N. ) L. -I., B.
C. -F., P. (M. ) S., C. (N. ) C., M. (S. ) I. -E., A.
G., S. (M. ) S. -M., B. (L. ) R., P. C., M. A. -V. ,
R. (P. ) M., M. (B. ) C. B., R. (P. ) D. -C., L. C. I.
, H. (L. ) A., C. (P. ) R. -V., Ț. (M. ) G., C. (M. ) F. -M.
, M. (C. ) I., C. (M. ) S. -F., C. (B. ) D. -L., F. (B. ) P.
-S., O. N., M. (G. ) L. -L., B. V. F., B. C. C., C.
D. -I., B. (B. ) E., I. (B. ) N. -A., M. (C. ) A., O. C. A., O.
V., L. (BA. ) A., P. N. S., O. (B. ) I. A., P. (M. ) ANA G.
, F. A., V. V. D., V. F., C. ( B. ) D., P. (M. ) F. ,
D. ( H. ) E., P. D. F., I. (Ș. ) C., M. V. C., B.
C. M. și pârâta U. S. H., având ca obiect obligația de a face Dosarul cu nr._ declinat de la Curtea de A. C. .
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător Al H. S., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După terminarea dezbaterilor în cauză se prezintă d-na avocat Toadere I., cu delegație la dosar, în calitate de reprezentant al reclamanților intimați,
solicitând redeschiderea dezbaterilor, motivat de faptul că a fost în imposibilitate de a ajunge la prima strigare a cauzei.
Curtea, după deliberare, admite cererea de redeschidere a dezbaterilor și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați asupra fondului cauzei.
Aceasta solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2608 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții M. O. -M., N. A. V., O. (M. ) L. -C.
, A. (Ș. ) C. C., B. M. -S., B. D., P. M., C. A. -L., I.
(F. ) F. -L., S. (V. ) S., P. (N. ) L. -I., B. C. -F., P. (M.
) S., C. (N. ) C., M. (S. ) I. -E., A. G., S. (M. )
S. -M., B. (L. ) R., P. C., M. A. -V., R. (P. ) M., M.
(B. ) C. B., R. (P. ) D. -C., L. C. -I., H. (L. ) A., C.
(P. ) R. -V., Ț. (M. ) G., C. (M. ) F. -M., M. (C. ) I., C.
(M. ) S. -F., C. (B. ) D. -L., F. (B. ) P. -S., O. N., M.
(G. ) L. -L., B. V. F., B. C. C., C. D. -I., B. (B. ) E.
, I. (B. ) N. -A., M. (C. ) A. și intervenienții în interes propriu O. C. A., O. V., L. (BA. ) A., P. N. S., O. (B. ) I. A., P. (M.
) ANA G., F. A., V. V. D., V. F., C. (B. ) D., P. (M.
) F., D. (M. ) E., P. D. F., I. (S. ) C., M. V. C.
, B. C. M., în contradictoriu cu pârâții U. S. H. și M. E.
C. T. ȘI S., având ca obiect obligația de a face și în consecință: Au fost obligați, în solidar, pârâții U. S. H. -B. și M. E.
, C., T. ȘI S. -B., să întreprindă toate demersurile necesare, - conform propriilor competențe funcționale - pentru eliberarea, în favoarea reclamanților și a intervenienților în nume propriu, în condițiile legii, a diplomelor de licență (de absolvire) și a suplimentelor de diplomă, a foii matricole și a diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice, a diplomelor de competenta lingvistica, care atestă parcurgerea unor module si finalizarea lor cu examen a unei limbi de circulație internaționala - în baza adeverințelor doveditoare și altor înscrisuri emise și/sau deținute de instituția de învățământ superior și ministerul de resort - sub sancțiunea aplicării unor penalității de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în executarea propriilor obligații, ce revin fiecăruia dintre pârâți.
A fost respinsă ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei U.
S. H. -B. la plata unor daune - interese, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare reclamant și intervenient în parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii menționat mai sus, calculate de la data introducerii cererii și până la data executării obligației de către pârâtă.
Au fost obligați, în solidar, pârâții U. S. H. -B. și M. E.
, C., T. ȘI S. -B., la plata sumei de câte 12,90 lei, cheltuieli de judecată parțiale, către fiecare reclamant și intervenient în nume propriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanții și intervenienții au urmat cursurile Universității S. H. (U.S.H), la diferite specializări și au promovat examenul de licență organizat în anul 2009. Ulterior pârâta U.S.H, le-a eliberat acestora adeverințe prin care se atestă absolvirea facultății și promovarea examenului de licență, așa cum rezultă
din probatoriul administrat în cauză. Or, eliberarea adeverințelor atestă faptul că reclamanții și intervenienții în interes propriu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de studii încheiate cu pârâta U. S. H., constând în plata taxelor aferente, susținerea și promovarea examenelor. Pe de altă parte, susținerea acestora referitor la faptul că până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a le elibera diplomă de licență, este confirmată implicit de pârâtă prin întâmpinare, aceasta expunând motivele pentru care a fost în
imposibilitate de a da curs solicitării acestora și a altor persoane care au absolvit cursurile facultății în anul 2009. Instanța reține că pârâtei U.S.H, îi revenea obligația de eliberare a diplomei de licență în baza dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, termen stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au formulat cereri exprese de eliberare a diplomei de licență, fără a primi un răspuns din partea instituției de învățământ, care, prin întâmpinare a învederat faptul că a fost în imposibilitate să elibereze diplome de licență pentru toți absolvenții anului 2009, din cauza M. E., C., T. si S. (MECTS) care a refuzat să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a întregului necesar de formulare tipizate, deși a solicitat în mod repetat ministerului să acorde avizul respectiv. În dovedirea acestei susțineri pârâta a depus la dosar copiile adreselor înaintate MECTS, copiile adreselor comunicate de minister către SC Romdidac SA din care reiese faptul că nu a fost avizată tipărirea tuturor formularelor de diplome de licență solicitat de USH.
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMEC nr. 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ, respectiv rectorului instituției. Deși pârâta nu a obținut aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul tacit al pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență, după expirarea termenului legal de 12 luni, este un refuz nejustificat, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. De altfel, pârâta nu a făcut dovada depunerii maximei diligențe, prin promovarea chiar a unor acțiuni în justiție pentru constrângerea pârâtului - chemat în garanție MECTS la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către S .C. Romdidac S.A.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că pârâta USH a învederat că pentru eliberarea diplomelor de licență este necesar avizul pârâtului - chemat în garanție, MECTS. Pârâta USH a făcut dovada că a solicitat pârâtului - chemat în garanție MECTS, să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a formularelor diplomelor de licență necesare pentru absolvenții din anul 2009, cererea fiindu-i aprobată doar parțial, pentru un număr insuficient de formulare. Prin urmare, dreptul invocat de reclamanți și intervenienții în interes propriu, nu poate fi deplin realizat fără concursul direct și nemijlocit al pârâtului- chemat în garanție, MECTS, care, în calitate de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
În înscrisul comunicat la dosar, pârâtul-chemat în garanție a susținut că a avizat tipărirea formularelor solicitate de pârâta USH pentru absolvenții din anii_, fără a depune în probațiune înscrisuri doveditoare. De asemenea
instanța constată că MECTS a menționat faptul că actele de studii pot fi eliberate numai pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au
urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Deși pârâtul-chemat în garanție a susținut că a avizat achiziționarea de formulare pentru absolvenții USH din promoțiile_, din acest paragraf se desprinde implicit faptul că MECTS nu a aprobat tipărirea tuturor formularelor solicitate de pârâta USH, fiind excluse probabil formularele solicitate de universitate pentru absolvenții care au urmat forme de învățământ
în privința cărora s-a apreciat de către chematul în garanție că nu s-a obținut acreditarea sau autorizarea provizorie. Instanța nu va proceda la analizarea legalității acreditării provizorii a formelor de învățământ la distanță, deoarece această împrejurare nu formează obiectul prezentei cauze. Faptul cert și relevant cauzei este că nu s-a aprobat în totalitate necesarul de diplome solicitat de pârâta USH, aspect ce rezultă din cererile formulate de pârâtă și adresele înaintate de MECTS pe baza acestora, către SC Romdidac SA, fiind evident că numărul formularelor pentru care s-a avizat tipărirea este mai mic decât cel solicitat.
În concluzie, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții în interes propriu au fost vătămați in dreptul subiectiv și interesul lor legitim, de a obține documentele administrative, legale și necesare, care să ateste absolvirea cursurilor universitare și a altor forme de perfecționare, prin culpa comună a celor două instituții publice sau de interes public: pârâta U. S. H. -B. și pârâtul-chemat în garanție, M. E., C., T. și S. -B. și că acest deziderat nu poate fi practic obținut decât prin conlucrarea
interinstituțională, dintre acestea.
Față de cele de mai sus, constatând că obligația pârâtei USH de a elibera părților reclamante, diploma de licență și a altor acte de studii, este corelativă obligației pârâtului-chemat în garanție MECTS, de a aproba formularele tipizate, obligație pe care acesta nu a dovedit că și-a îndeplinit-o, instanța, în temeiul art. 18 alin. 1 și 5, din Legea nr. 554/2004, a obligat-o, în solidar, pârâții U.
S. H. -B. și M. E., C., T. și S. -B., să întreprindă toate demersurile necesare, - conform propriilor competențe funcționale - pentru eliberarea, în favoarea reclamanților și a intervenienților în nume propriu, în condițiile legii, a diplomelor de licență (de absolvire) a suplimentelor de diplomă, a foii matricole și a diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice, a diplomelor de competenta lingvistică, care atestă parcurgerea unor module si finalizarea lor cu examen a unei limbi de circulație internaționala - în baza adeverințelor doveditoare și altor înscrisuri emise și/sau deținute de instituția de învățământ superior și ministerul de resort - sub sancțiunea aplicării unor penalității de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în executarea propriilor obligații, ce revin fiecăreia dintre pârâți.
Statuând în acest fel, instanța a considerat că s-a lămurit implicit și solicitarea formulate de pârâta USH, prin cererea de chemare în garanție în sensul de a obliga pârâtul-chemat în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența și suplimentul la diplomă. În ce privește pretenția părții reclamante și a pârâtei USH, de obligarea a paratei USH și respectiv a pârâtului - chemat în garanție MECTS, la plata unor daune interese in cuantum de cate 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare reclamant in parte, până la data eliberării efective a fiecărui act de studii menționat mai sus, calculate de la data introducerii prezentei cereri si până la data executării obligației de către pârâtă, aceste capete de cerere nu pot fi primite de instanță, deoarece se sprijină pe o confuzie, în interpretarea textelor de lege aplicabile, în materie de despăgubiri.
Potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru, iar alin.6, prevede că "în toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2)"; care la rândul său prevede că "în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere";.
Rezultă din aceste prevederi legale că partea reclamantă poate pretinde plata unor despăgubiri cauzate de autoritatea administrativă, fie pentru daune materiale și/sau morale,(care trebuie bineînțeles probate sau cel puțin presupuse în cazul daunelor morale) fie pentru simpla întârziere, numai că aceste sunt despăgubiri globale și bine determinate și nu calculate pentru fiecare zi de întârziere, ca în cazul penalităților sau a amenzii, ce au o altă natură juridică, respectiv sancționatori și de constrângere. Mai mult decât atât, despăgubirile pentru întârziere nu pot fi pretinse iar amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, nu poate fi aplicată conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, în acest cadru și la acest moment procesual, decât numai, în situația în care, după emiterea titlului executoriu s-ar constata că autoritatea administrativă nu a respectat termenul definit de lege ( de 30 de zile, prev. de art. 24 alin.1 din Legea nr.554/2004) sau cel stabilit de instanță (conform art.18 alin. 6, din aceeași lege).
Instanța a constatat că prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat aplicarea pârâtul-chemat în garanție MECTS, a sancțiunii amenzii în baza art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată decât în situația în care după emiterea titlului executoriu se va constata că MECTS, nu va proceda la îndeplinirea obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre, instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat, în solidar, pârâții
U. S. H. -B. și M. E., C., T. și S. -B., la plata sumei de câte 12,90 lei, cheltuieli de judecată parțiale, către fiecare reclamant și intervenient în nume propriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. E. N.
, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. E. . C. . T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. E., C. . T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. E. și C. . "
Pârâta U. "S. H. "; a solicitat instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la emiterea suplimentară a unor formulare tipizate constând în
diplome de licență cu suplimentele aferente pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (ministerul, în urma analizării documentațiilor transmise de către U. "S. H. ";, prin adresele 37450/_, 37629,12356F/_
, 49716/_, 32048, 36711,40456/_ a transmis către ROMDIDAC SA
avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 ale Universității S. H.
, Prin urmare. cererea universității este lipsită de obiect).
Din dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii În anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, În baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței in vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACJS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile in care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr .84/1995 R2. cât și conform Legii nr.1/20] 1). coordonarea
(inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătoresti.
M. nu aprobă tipărirea de formulare tipizate pentru o anumită persoană. Tipărirea tipizatelor se face în functie de situatiile și raportările făcute de USH și de acreditările existente și nu prin raportare la persoane strict determinate.
Pe cererea de chemare În garantie: conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce impotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se Întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Ori, între M. E., C., T. și S. și U. "S. H. "
, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Instanța de fond își întemeiază admiterea în parte a cererii de chemare în garanție pe faptul că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
Precizează că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în
H.G 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. E. . C., T. și S., cu modificările ulterioare.
Pentru a respinge excepția lipsei calității procesual pasive a MECTS, instanța de fond, dând o interpretare greșită OM 2284/2007, a reținut că acest act normativ dă competența de avizare a tipăririi formularelor tipizate necesare eliberării diplomelor de licență, precum și achiziționarea acestor formulare. Solicită a observa că OM 2284/2007 are ca obiect de reglementare aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, iar în conținutul său nu se regăsește o astfel de prevedere.
Mai mult potrivit prevederilor art. 7 din OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii. de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la /instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Totodată, apreciază că rapoartele anuale de evaluare internă pe care instituțiile de Învățământ superior au obligația să le transmită către ARACIS, În conformitate cu prevederile OUG 7512005, se referă la activitatea specializărilor acreditate sau autorizare să funcționeze provizoriu și nu la specializări care din punct de vedere legal nu există.
Având în vedere cele prezentate mai sus, solicită să se admită recursul, să se caseze sentința nr. 737/2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul_ și, în baza art.3) 2 alin.6 teza finală din codul de procedură civilă să se respingă cererea ca inadmisibilă.
II. Cu privire la motivul de recurs Întemeiat pe art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, învederează instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată, respectiv 2006- 2009.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal În vigoare.
U. S. H. invocă. in cererea de chemare in garanție, drepturile conferite prin Legea nr.443/2002, fără să recunoască. însă. faptul că din aceeași lege izvorăsc și o serie de obligații pe care ar fi trebuit să le respecte.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității ,.S. H. " din B. se statuează: .După intrarea în vigoare a prezentei legi în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci. chiar în legea de infiintare a acestei institutii de învătământ superior se menționează faptul că în structura Universității ,.S. H. " din B. vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: "Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi. "
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 7512005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HHG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată.".
Raportat la această H.G., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.88/1993. Prevederile art.17 din
H.G. 1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O.U.G. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.88/1993 prin O.U.G. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de Învătământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut Într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de Învățământ "zi".
HG 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular nu poate fi aplicat în speta dedusă judecății deoarece pe de-o parte are aplicabilitate doar de un an, iar pe de altă parte reclamanta s-a înscris în anul 1 de studii în anul 2006. În perioada 1999 - 2006, HG 535/1999 a suferit modificări prin HG 696/2000 și HG 1215/2000, iar prin art.7 din HG 410/2002 a fost abrogată.
La data înscrierii reclamantei în anul l de studii se aplicau prevederile H.G. nr. 1609/2004.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1609/2004 pentru modificarea anexelor nr. 1-3 la H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de
învățământ superior. specializarea "absolvită" de reclamantă În cadrul Universitătii "S. H. " (si anume Psihologie) era autorizată provizoriu să functioneze doar la forma de învătământ ZI, Însă NU SI LA FORMELE DE ÎNVĂTĂMÂNT FR sau ID.
Instanta de fond confundă vocatia pe care o au universitătile de a organiza in cadrul facultătilor forme de învățământ la distanta (ID) in specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza scolarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat În sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/_ pronunțată În dosarul nr._ .
În considerentele Deciziei nr.4726/2009, se reține că "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi. În raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările! programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și H.G. 1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să inmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
MECTS nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de "absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări si forme de învătământ care respectă prevederile legale.
După cum reiese din adresa Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nr.60725/_ pentru specializarea DREPT, forma de învățământ ID, din cadrul Facultății de Drept și Administrație P. ă a
Universității S. H. din B. s-a depus dosar de evaluare în vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la data de_ . fiind întrunite condițiile prevăzute de art.7 alin.2 din Legea nr.88/ 1993, în vigoare la acea dată.
De asemenea, după cum reiese din adresa Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nr.60727/_, pentru specializarea PSIHOLOGIE, forma de învățământ ID, din cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie a Universității S. H. din B. . universitatea nu a depus dosare de evaluare în vederea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării în perioada 2006 - 2009.
Prin urmare, studiile s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor legale.
Nu se poate imputa MECTS că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru locația geografică, specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea, respectiv 2006, până în anul finalizării (2009), iar instanța nu se poate pronunța în afara cadrului legal.
De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a MECTS in organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. "S. H. " are culpa exclusivă de a fi organizat "cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS eliberarea unor tipizate de diplomă care să acopere activitățile nelegale desfășurate de USH.
Instanța de fond a obligat MECTS să dea avizul pentru eliberarea de diplome care să ateste studii desfășurare nelegal bazându-se pe contractele de studii dintre reclamanți și USH. Totuși, prin contracte de studii încheiate între reclamanți și USH nu se poate stabili eluda rea unor dispoziții legale imperative. De asemenea, aceste contracte produc efecte doar inter partes, prin aceste contracte neputându-se stabili obligația MECTS de a-și da avizul pentru eliberarea de acte de studii care să ateste studii efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Cu privire la aceste contracte de studii, invocate de instanța de fond în argumentarea soluției sale, solicită a observa că, raportat la prevederile art.966 și 968 din Codul Civil În vigoare la data încheierii acestor contracte, acestea sunt nule, deoarece au fost încheiate în vederea desfășurării unei activități cu Încălcarea legii.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. luând în considerare însă o Metodologie a organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor" emisă de USH, document care nu este opozabil ministerului și în niciun caz nu poate constitui temei legal pentru admiterea unei cereri de chemare in garanție, după cum niciun caz nu poate constitui temei legal nici pentru acordarea de diplome de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Instanța de fond a ignorat toate prevederile legale și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către insituția de Învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Tinând cont de principiile "nemo censetur ignorare legem"/"ignorantia juris non excusat", nu se pot opune contractele de studii încheiate de reclamanti cu U.
"S. H. " nici MECTS si nici societătii, atâta timp cât au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învătământ pe care au urmat-o reclamantii, aceasta având însă calea unei actiuni în daune împotriva Universitătii S. H., în cazul în care consideră că au fost prejudiciati.
În această ordine de idei, solicitarea ca MECTS să aprobe eliberarea de formulare tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nuHum est, nuHum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile,
Reiterează faptul că, din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Prin Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 119 din 16 februarie 2011, Curtea a statuat, referitor la critica privind Încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 32 alin. (6), că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentă a dreptului la Învățătură. Acest principiu presupune un conținut vast. ce include normele. procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația În vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de Învățământ superior să asigure eficiență managerială.
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii.
Nimic nu împiedică instituțiile furnizoare de educație ca, În condițiile legii, să Își diversifice specializările ori oferta educațională și să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.";
Pârâta intimată U. "S. H. "; a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului - filele 16-18.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-chemat în garanție la fondul cauzei, Curtea constată că legitimarea procesuală a acestuia este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, când s-a solicitat obligarea chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență.
Corespunde realității că acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire, astfel încât,
din această perspectivă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție era admisibilă, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de
învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie - Psihologie B. este acreditată, iar specializarea Psihologie - Pedagogie Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spe c ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acord ă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acord ă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, f ăr ă a f i neces ară îndeplinirea procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare
de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";.
Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul
instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. E. N. B. împotriva sentinței civile nr. 2608 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | AL H. S. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. M. S.
