Decizia civilă nr. 7110/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7110/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea-pârâtă C. de A. de S. a J. C. împotriva Deciziei civile nr.844 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. L. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei-pârâte C. de A. de S. a J. C., consilier juridic Crăciun G., cu delegație la dosar și reprezentantul intimatului-reclamant
P. L. V., avocat Feticu Paul din Baroul Tulcea, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul-reclamant P. L. V. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestatoarea-pârâtă C. de A. de S. a J. C. a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece contestația care este formulată în termen, motivată și comunicată.
Reprezentantul intimatului-reclamant P. L. V., avocat Feticu Paul depune la dosar întâmpinare, un exemplar comunicând și reprezentantului contestatoarei.
Solicită instanței să pune în vedere contestatoarei să facă dovada achitării taxei de timbru.
Curtea pune în discuție acest aspect.
Reprezentantul contestatoarei-pârâte C. de A. de S. a J.
C., consilier juridic Crăciun G. arată că contestația este scutită de la plata taxei de timbru, având în vedere că CAS este o instituție publică.
Curtea constată că contestația este scutită de la plata taxei de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul contestatoarei-pârâte C. de A. de S. a J.
C., consilier juridic Crăciun G. susține contestația așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită admiterea contestație,
anularea Deciziei Civile nr.844/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., cu consecința rejudecării cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se aibă în vedere și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatului-reclamant P. L. V., avocat Feticu Paul susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea contestației în anulare, cu consecința menținerii Deciziei Civile nr.844/2013, pronunțată de Curtea de Apel C. . Cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art.318 Cod pr.civ. și că dreptul de a formula contestației în anulare aparține doar recurentului și nu și intimatului.
În ceea ce privește motivul de anulare raportat la faptul că rambursarea cheltuielilor se face pe perioada spitalizării, solicită să se aibă în vedere că acest aspect nu a făcut obiectul judecării recursului.
De asemenea, arată că nici lipsa calității procesuale a contestatoarei nu a făcut obiectul dezbaterilor.
C U R T E A
Prin contestația în anulare formulată în cauză, contestatoarea C. DE
DE S. A J. C. a solicitat anularea Deciziei Civile nr. 844/2013, pronunțată de Curtea de Apel C. și rejudecarea pricinii pentru următoarele motive:
În fapt, la data de 19.04.201-3, s-a primit la registratura CAS-C. înștiințarea privind măsura popririi nr.16737/_, însoțită de adresa către Trezorerie prin care s-a dispus executarea;silită prin poprirea tuturor conturilor Casei de A. de S. C. .
În ceea ce privește Decizia dată de Curtea de Apel C., în întâmpinarea depusă la recursul reclamantului s-au invocat prevederile contractului cadru H.G. nr. 1389/2010, ca fiind aplicabil speței.
Deși instanța a reținut că aceste prevederi nu sunt aplicabile deoarece aparatul a fost achiziționa la data de_ când Hotărârea nu era în vigoare, își întemeiază Decizia pe aceste prevederi, astfel instanța reține că "în realitate nu dispozițiile art.72 din Contractul Cadru devin relevante, ci dispozițiile art. 18 din același act normativ, care instituie excepții de la decontarea serviciilor medicale spitalicești din fond."
Mai mult, instanța apreciază că nu există nici o piedică pentru a se deconta contravaloarea cheltuielilor cu achiziționarea dispozitivului medical în perioada spitalizării, însă nu observă că data internării a fost_, conform biletului de externare, iar dispozitivul a fost achiziționat la data _
, deci înaintea internării în spital.
În aceiași ordine de idei, Curtea reține că, potrivit art. 218 alin. l lit. d din Legea Sănătății asigurații au dreptul la rambursarea cheltuielilor pe perioada spitalizării în condițiile impuse de contractul cadru, neobservând data internării în spital.
Chiar și așa, în chiar contractul cadru aplicabil - HG.nr.262/2010, la art. 72 se prevede că (1) Spitalele sunt obligate să suporte pentru asigurații internați în regim de spitalizare continuă și în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor, respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice, precum și pentru situațiile prevăzute la art. 71 lit. a), b) și d).
în situația în care asigurații, pe perioada internării în spital în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secția în care aceștia sunt internați și avizate de șeful de secție și managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraților.
Rambursarea cheltuielilor, prevăzute la alin. (2) reprezintă o obligație exclusivă a spitalelor și se realizează numai din veniturile acestora, pe baza unei metodologii proprii.
Mai mult, art.226 și art.227 din Legea sănătății prevăd că asigurații au dreptul la servicii medicale; pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicațiilor ei, pentru recuperarea sau cel puțin pentru ameliorarea suferinței, după caz. Costurile acestora sunt suportate din fondul național unic de sănătate, iar modalitatea de acordare. a" acestor servicii se stabilesc prin contractul cadru.
Astfel, conform art. 3 din HG nr. 262/2010, pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului Reasigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - spitalicească - Spitalul de Boli Cardiovasculare Timișoara si casele de asigurări de sănătate județene. Asistenta medicală spitalicească se acordă în unitățile sanitare cu paturi, autorizate/acreditate conform legii. Potrivit art. 61 din Contractul - cadru, "reprezentantul legal încheie contract de furnizare de servicii medicale spitalicești cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ teritorială își are sediul .. ".
Furnizorul de servicii medicale spitalicești unde a avut loc operația este Spitalul de Boli Cardiovasculare din Timișoara care putea încheia contract de finanțare a subprogramelor de sănătate pentru asigurarea medicamentelor și /sau a "materialelor sanitare specifice numai cu CAS- TIMIS. aceasta fiind casare "asigurări în a cărei rază teritorială își are sediul acest spital.
Astfel, CAS-C. nu poate fi obligată în raportul dedus judecății, deoarece nu a existat și nu există o relație contractuală între Spitalul de Boli Cardiovasculare Timișoara și CAS- C. .
Așadar, prima instanță în mod corect a reținut că HG nr.261/2010 nu este aplicabilă, deoarece prin acest act se reglementează modul de derulare a finanțării unor medicamente și materiale specifice pentru tratamentul bolilor incluse în programele naționale de sănătate prin contracte cu spitalele care derulează programe, și nu prin decontare directă asiguraților beneficiari de programe.
Având în vedere toate aceste aspecte ,vă solicităm în mod respectuos, anularea Deciziei Civile nr.844/2013, pronunțată în Dosarul nr._ .
In drept, își întemeiază susținerile pe prevederile art.318 C.pr.civ.
În data de_ contestatoarea C. DE A. DE S. A J. C. a depus la dosar "concluzi scrise"; (f. 9-10), prin care reia, în esență, susțineri din contestație.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant P. L. V. a solicitat respingerea contestației în anulare formulate și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală pentru următoarele motive:
In primul rând, C. de A. de S. a J. C. a înțeles să indice motivul de anulare pe care își întemeiază cererea art. 318 C.p.c. respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau,
când instanța, respingând recursul ori admițându-1 în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
In ceea ce privește primul motiv, așa cum s-a statuat prin practica instanțelor de judecată, noțiunea de greșeală materială nu vizează acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv formulat, deși recursul s-a depus la oficiul poștal în termen legal, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat, deși la dosar exista depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate ori ca nemotivat, deși motivele de recurs s-au depus la dosar în termenul legal, pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată.
Eroarea materială nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale
judecării recursului.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. în condițiile în care, însă, instanța a cunoscut actul, sub aspectul existenței și al conținutului său, a făcut asupra acestuia o apreciere, nu suntem în prezența unei greșeli materiale, ci eventual, a unei greșeli de judecată, care nu poate fi îndreptată decât de instanța de control judiciar, în cadrul căii de atac declarate de partea interesată.
Ca atare, calea de atac nu poate fi utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, a acelor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită, să se judece încă o dată recursul, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele de mai sus, este evident faptul că prin decizia atacată nu s-au produs erori materiale care pot duce la anularea hotărârii atacate, fapt pentru care solicită respingerea cererii ca nefondată.
In ceea ce privește al doilea motiv de anulare, arată intimatul că nu se găsește în ipoteza prevăzută de normă, respectiv decizia atacată a admis în totul recursul promovat de intimat, sub acest aspect nefiind îndeplinite cerințele legale.
Mai mult, exercitarea contestației în anulare pentru acest motiv aparține doar recurentului, nu și intimatului, doar acela care a declarat recurs, iar nu și intimatul, justifică un interes direct și personal în situația în care vreunul dintre motivele recursului său a rămas necercetat, pe cale de consecință, în acest caz acțiunea este inadmisibilă.
Din susținerile contestatoarei rezultă faptul că aceasta prezintă ca motiv de anulare faptul că rambursarea cheltuielilor se face pe perioada spitalizării conform prevederilor art. 218, alin. l lit. d din Legea Sănătății, ori, această problemă nu a făcut obiectul judecării recursului.
De asemenea se mai invocă art. 226 și 227 Legea Sănătății dar fără a se observa că în fapt, obiectul cauzei a fost nemulțumirea noastră față de răspunsul dat de către contestatoare.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a contestatoarei, nici aceasta nu a făcut obiectul dezbaterilor, fapt pentru care solicită instanței să constate netemeinicia motivelor de anulare invocate.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 844/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, s-a admis recursul declarat de reclamantul P. L. V.
împotriva sentinței civile nr. 9669/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., care a fost modificată în sensul că:
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. C. și în consecință: obligă pârâta să recunoască reclamantului dreptul de rambursare a cheltuielilor cu achiziționarea dispozitivului medical.
A fost obligat să plătească reclamantului suma de 21.000 lei reprezentând contravaloarea facturii finale nr. 20111425 din_ pentru achiziționarea unui defibrilator cardiac cu resincronizare model MAXIMO II CRT-D COD_ .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
"1. Prima critică legată de fundamentarea în drept a răspunsului de pârâta intimată calificat ca și refuz de recunoaștere a dreptului la decontarea dispozitivului medical solicitat de recurentul reclamant este fondată.
Astfel, HG nr. 1389 din 28 decembrie 2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012 a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2011 așa după cum rezultă explicit din 1 aprilie 2011 așa cum s-a prevăzut la art. 7 alin. 1. Trebuie notat că acest din urmă text legal a fost modificat ulterior prin articolul unic din HG nr. 304/2011 dispunându-se că prevederile HG nr. 1389/2010 intră în vigoare la data de 1 iunie 2011.
Oricum, relevant în speță este că regimul de decontare al dispozitivului medical achiziționat de reclamant este cel de dinainte de 1 aprilie 2011 de vreme ce actul achiziției s-a plasat în această perioadă, mai precis factura fiscală nr. 20111425 de achiziție a fost emisă la data de _
.
Din această perspectivă este de notat că potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1 din HG nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aplicabil în cauză: Casele de asigurări de sănătate decontează integral prețul de vânzare cu amănuntul al dispozitivului medical, dacă acesta este mai mic decât prețul de referință. Dacă prețul de vânzare cu amănuntul al dispozitivului medical este mai mare decât prețul de referință, diferența se suportă de asigurat prin contribuție personală și se achită direct furnizorului, care eliberează chitanță și bon fiscal sau, la cererea asiguratului, și factură.
Prin urmare și acest act normativ recunoaște dreptul asiguratului la decontarea integrală a prețului de vânzare cu amănuntul a dispozitivului medical.
Pe de altă parte, Curtea reține că instanța de fond nu a analizat nici apărarea pârâtei combătută de reclamant legată de dispozițiile art. 17 din HG nr. 1389/2010 legate de exceptarea de la decontare din Fond a contravalorii serviciilor.
În primul rând, actul normativ sus menționat nu poate fi opus în speță având în vedere cele mai sus statuate.
În al doilea rând, trebuie menționat că în realitate nu dispozițiile art. 72 din Contractul cadru aprobat HG nr. 1389/2010 care se află cuprins în cadrul prevederilor privind decontarea serviciilor medicale spitalicești ci dispozițiile art. 18 din același act normativ devin relevante care instituie excepții de la decontarea serviciilor medicale spitalicești din fond.
Astfel, conform art. 18 alin. 1 din Contractul cadru aprobat prin HG nr. 1389/2010:
Serviciile care nu sunt decontate din Fond, contravaloarea acestora fiind suportată de asigurat, de unitățile care le solicită, de la bugetul de stat sau din alte surse, după caz, sunt următoarele:
serviciile medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă și sportive, asistența medicală la locul de muncă, asistența medicală a sportivilor;
unele servicii medicale de înaltă performanță, altele decât cele prevăzute în norme;
unele servicii de asistență stomatologică, altele decât cele prevăzute în norme;
serviciile hoteliere cu grad înalt de confort;
corecțiile estetice efectuate persoanelor cu vârsta peste 18 ani;
unele medicamente, materiale sanitare și tipuri de transport, altele decât cele prevăzute în norme;
eliberarea actelor medicale solicitate de autoritățile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraților și eliberarea de acte medicale la solicitarea asiguraților, cu excepția celor prevăzute în norme;
fertilizarea in vitro;
transplantul de organe și țesuturi, cu excepția grefelor de piele prevăzute în norme, a serviciilor medicale aferente stării posttransplant;
asistența medicală la cerere, inclusiv pentru serviciile solicitate în vederea expertizei capacității de muncă, a încadrării și reevaluării gradului de handicap;
contravaloarea unor materiale necesare corectării văzului și auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere;
contribuția personală din prețul medicamentelor, al unor servicii medicale și al dispozitivelor medicale;
serviciile medicale solicitate de asigurat;
unele proceduri de recuperare și de fizioterapie, altele decât cele prevăzute în norme;
cheltuielile de personal aferente medicilor și asistenților medicali, precum și cheltuielile cu medicamente și materiale sanitare din unitățile medico-sociale;
serviciile acordate în cadrul secțiilor/clinicilor de boli profesionale și cabinetelor de medicină a muncii;
serviciile hoteliere solicitate de pacienții ale căror afecțiuni se tratează în spitalizare de zi;
cheltuielile de personal pentru medici, farmaciști și medici dentiști pe perioada rezidențiatului;
serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de planning familial din structura spitalului;
ș) cheltuielile de personal pentru medicii și personalul sanitar din unitățile sau secțiile de spital cu profil de recuperare distrofici, recuperare și reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi de HIV/SIDA, reorganizate potrivit legii;
activitățile care prezintă un interes deosebit pentru realizarea strategiei de sănătate publică: dispensare TBC, laboratoare de sănătate mintală, respectiv centre de sănătate mintală și staționar de zi psihiatrie;
ț) cheltuielile prevăzute la art. 93 alin. (5) și, după caz, alin. (5^1) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru
unitățile de primire a urgențelor și compartimentele de primire a urgențelor cuprinse în structura organizatorică a spitalelor de urgență, aprobate în condițiile legii.
Nefiind menționate cheltuielile făcute de reclamant și nefiind încadrate în vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute de norma mai sus menționată, se deduce că nu există nicio piedică pentru a se deconta contravaloarea cheltuielilor cu achiziția dispozitivului medical în perioada spitalizării.
2. Dintr-un alt unghi de vedere, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 1 lit. d1 din Legea nr. 95/2006 asigurații au între altele dreptul să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul-cadru.
De asemenea, Curtea mai reține că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului la decontare prin depunerea actelor conform art. 11 alin. 2 din Contractul cadru aprobat prin HG nr. 262/2010 motiv pentru care interpretarea dată textelor legale relevante de speță de instanța de fond și aprecierea temeiniciei refuzului recunoașterii dreptului la decontarea dispozitivului medical nu sunt întemeiate.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 3 rap. la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., să admită recursul și ca o consecință va casa sentința atacată și rejudecând în fond va admite acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta și drept urmare în temeiul art. 18 alin. 1 cu aplicarea art. 8 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. i) și alin.
2 din Legea nr. 554/2004 va reține că refuzul de a recunoaște dreptul pretins de reclamant nu este legal și pertinent justificat sens în care va obliga pârâta să recunoască reclamantului dreptul de rambursare a cheltuielilor cu achiziționarea dispozitivului medical și obligă să plătească reclamantului suma de 21.000 lei reprezentând contravaloarea facturii finale nr. 20111425 din_ pentru achiziționarea unui defibrilator cardiac cu resincronizare model MAXIMO II CRT-D COD_ ";.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 C. pr. civ., fără să indice care caz anume din cele două descrise de acest text îl invocă.
Potrivit art. 318 C. pr. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. A doua teză nu este aplicabilă având în vedere calitatea de intimată în recurs a contestatoarei, nu de recurentă.
Motivele pe care contestatoarea le învederează nu se subsumează nici unuia dintre motivele contestației în anulare speciale, ci, dimpotrivă, ele tind să obțină o nouă judecată a recursului. Contestatoarea, în loc să se refere la simple greșeli materiale, dimpotrivă, se referă expres, la probleme pe fondul cauzei care nu au fost analizate cu atenție sau au fost greșit dezlegate de instanța de recurs, chestiuni esențialmente de fond care nu pot fi antamate pe calea contestației în anulare.
Față de cele de mai sus, în baza art. 319 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va obliga contestatoarea să plătească intimatului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea C. DE A. DE S. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 844 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului P. L. V. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. A. | A. M. | S. | L. RUS |
Plecată în C.O. Semnează președintele
Curții de Apel C.
V. M.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
