Decizia civilă nr. 1056/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1056/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător L. U.
Judecător DP Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul DR. Z. I., împotriva sentinței civile nr. 8326 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. DE S. P. A JUD.C. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect obligația de a face acordare drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus de către intimata D. de S. P. a Județului C. întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8326 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII B. și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât urmare a admiterii excepției. A fost respinsă excepția lipsei de obiect.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Z. I. în contradictoriu cu pârâta D. DE S. P. A JUDETULUI C. . Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Analizând cauza dedusa judecații dupa casarea cu trimitere instanța a retinut cu precădere ca in conformitate cu dispozițiile art. 315 alin 1 din Codul de procedura civila ";In caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului";.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate si ținând seama de problemele de drept dezlegate de Î. Curte de C. si Justiție prin Decizia nr. 4435/2011 aceasta instanța este ținuta la a porni, in analizarea cauzei, de la premisa ce rezulta din decizia de casare conform căreia raportul juridic supus controlului in
jurisdicția de contencios administrativ s-a nascut exlusiv intre reclamant si D. de S. P. a Județului C. .
De altfel, raportat la calitatea partilor raportului juridic si poziția lor in ierarhia administrativa Î. Curte a stabilit competenta materiala in favoarea Tribunalului C. .
In aceste condiții instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât urmare a admiterii excepției.
Pe de alta parte, instanța a retinut prin acțiunea introductiva se reclama neexecutarea obligațiilor de plata a indemnizației asumate prin contractul de management nr 46/2009.Statuand asupra părților raportului juridic dedus judecații I. Curte a stabilit acestea sunt doar reclamantul si parata D. de
S. P. a Județului C. . Or, conform contractului de management nr 46/2009 depus in probațiune la filele 7-14 din dosarul Curții de Apel C. rezulta ca acesta a fost încheiat intre Ministerul Sănătății, in calitate de angajator si reclamant in calitate de angajat in funcția de director coordonator adjunct in cadrul Direcției de S. P. a Județului C. .
Cu toate ca in cuprinsul contractului de management nu s-a făcut vorbire despre actul normativ care a stat la baza încheierii sale apare cu evidenta ca acest contract a fost încheiat in temeiul OUG nr. 37/2009.Aceasta in conditiile in care funcția publicã ocupatã de reclamant a fost înființatã prin O.U.G. nr. 37/2009, declaratã neconstituționalã prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie2009.Apoi, vointa angajatorului reiese fără dubiu din cuprinsul intampinarii depuse la filele 26-27 in dosarul Curtii de Apel C., M. mentionand ca a inteles sa incheie cu reclamantul contractul de management nr 46/2009 in conditiile reglementate de OUG nr 37/2009.
Lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecințã încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel cã ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicatã. De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituționalã a reținut cã, începând cu 28 februarie 2010 continuã sã-și producã efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul sãu normativ de dinainte de modificãrile neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. I pct.
1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Drept urmare, cum situația de neconstituționalitate ivitã ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice nãscute anterior, instanța a constatat că acest contract de management nr. 46/2009 încheiat în baza O.U.G nr. 37/2009, nu își mai menține valabilitatea, fiind încheiat în temeiul unor acte normative declarate neconstituționale.
Cu toate acestea instanța a constatat ca raportul de dreptul muncii stabilit intre părți in temeiul contractului de management au continuat chiar ulterior datei de 28 februarie 2010, susținerile ambelor parti fiind lipsite de echivoc in acest sens. Ambele parti au susținut, de asemenea, ca raportul de munca s-a derulat in condițiile prestabilite prin contractul de management.
Prin urmare, aceasta instanța are a analiza in ce măsura obligațiile decurgand din raportul de munca nascut intre parti urmare a lipsirii de efecte a contractului de management ulterior declararii neconstitutionalitatii OUG nr 37/2009 au fost respectate de partile acestui raport juridic precum si in ce masura au fost sau nu incalcate drepturile corelative.
In acest context nu se poate sustine cu succes exceptia lipsei de obiect a actiunii introductive de instanța, excepție care a fost respinsa.
Reclamantul a susținut, prin acțiunea sa, ca a desfășurat activitățile la care s-a obligat prin contract si dupa revenirea din concediul pentru incapacitate temporara de munca astfel ca avea dreptul și la plata remunerației stabilite prin contract conform art.4.
Instanța a retinut, raportat la aceste argumente, ca partile raportului juridic de dreptul muncii erau tinute la a respecta intocmai atat clauzele contractuale cat si dispozițiile legale identificate ca fiind cele ale Codului muncii si ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
In conformitate cu prevederile art. 154 alin din Codul muncii, forma in vigoare la data de 28 februarie 2010 "Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani";.
Reclamantul s-a aflat in concediu pentru incapacitate temporara de munca in perioada 5 ianuarie 2010-14 februarie 2010 si afirma ca ulterior încetării incapacității de munca si-a reluat activitatea, îndeplinind același atribuții cu cele stabilite prin contractul de management.
In conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii "Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare";.
În condițiile in care parata a depuse la dosarul cauzei foile colective de prezenta întocmite pentru perioada februarie-martie 2010, al caror conținut probează susținerile paratei potrivit carora reclamantul nu s-a mai prezentat la munca dupa data de 14 februarie 2010 sarcina probei se rastoarna, revenind reclamantului obligația de proba atat prezenta la program cat si îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Cu toate acestea reclamantul nu a înțeles sa producă probe care sa susțină prezenta la munca si îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel ca pretențiile sale privind obligarea paratei la plata retribuției lunare apar ca neîntemeiate și au fost respinse.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z. I., solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu admiterea acesteia așa cum a fost formulată la instanța de fond
.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că solicită instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui S., ca inadmisibilă și pe cale de consecință admiterea cererii introductive.
Cererea introductivă de instanță are la baza neexecutarea din partea angajatorului a unei obligații prevăzută în contractul de management, încheiat între acesta și pârât.
Cât timp în speță avem un raport juridic creat între Ministerul Sănătății și recurent prin semnarea contractului de management ale cărei părți semnatare sunt Ministerul Sănătății pe de o parte și recurentul pe de altă parte, rezultă fără dubiu faptul că M. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Practic, contractul de management este încheiat cu Ministerul Sănătății în calitate de angajator, urmând ca recurentul să își desfășoare activitatea de angajat în cadrul Direcției de S. C., însă prin acest contract Ministerul Sănătății se obligă conform art.4 din contract la plata remunerației acestuia pentru munca efectuată.
În ce privește fondul cauzei, după cum a arătat și prin cererea introductivă de instanță recurentul și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin contractul de management și nu a prejudiciat nici un mod interesele Direcției de S. P. C., fiind îndreptățit la plata remunerației pentru activitatea desfășurată conform art.4 din contractul de management nr. 46/_
.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 ianuarie 2013 pârâta D. DE
S. P. A JUDEȚULUI C.
a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.8326/2012 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul menționat anterior.
În motivarea a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui S. a fost ridicată de către acesta în fața Curții de Apel C., la judecarea cauzei, la termenul din data de_, în dosar nr.l_ . Curtea de Apel C. prin Sentința civilă nr.465/2010 a soluționat în primă instanță atât excepția cât și fondul cauzei, a admis excepția, iar pe fond a admis parțial acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a fost declarat un singur recurs, de către subscrisa D. de S. P. a Județului C., care a ridicat obiecțiuni exclusiv față de dezlegarea fondului cauzei, fără nici o referire la modul de soluționare a excepțiilor ridicate de părți.
Urmare a casării sentinței de către instanța de recurs ÎCCJ și trimiterea spre rejudecare Tribunalului C., considerăm că acest aspect reprezintă o problemă de drept deja dezlegată și obligatorie pentru judecătorii fondului. (art.315 C. proc.civ.) Tribunalul Cluj, în rejudecare, s-a pronunțat pe fondul cauzei, luând în considerare toate înscrisurile depuse de ordonatorul secundar de credite D. de S. P. a Județului C. în legătură cu plata indemnizației directorului coordonator adjunct și neefectuarea plății în perioada_ -_, perioadă în care recurentul-reclamant a absentat nejustificat de la locul de muncă.
2. Pe fonul cauzei a arătat care este procedura de plată a oricărei sume de bani cu titlu de drepturi salariale, în cadrul oricărei instituții bugetare și anume:
Pe lângă stabilirea cuantumului drepturilor salariale, în speță printr-un contract de management încheiat cu Ministerul Sănătății, legislația în vigoare stabilește pentru toate entități le publice, obligația controlului intern/managerial ce se materializează în monitorizarea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal, circuitul documentelor justificative și al documentelor legate de angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor. (OG nr.119/1999 republicată-privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventive). Cu alte cuvinte, în orice instituție publică, de la stabilirea drepturilor salariale printr-un contract sau act administrativ și până la plata lor efectivă se întocmesc o serie de documente în care se consemnează timpul efectiv lucrat, concediile medicale, concediile de odihnă, contribuțiile la fondul de sănătate,
asigurări sociale, etc.
Personalul cu atribuții în domeniul salarizării întocmește lunar, în baza condicilor de prezență: foile colective de prezentă și statul de plată.
În speță, în perioada_ -_ recurentul (reclamant) a lipsit de la locul de muncă stabilit în cadrul Direcției de S. P. C. și nu a făcut nici o comunicare în acest sens Comitetului Director al DSP C. . Pentru perioada _
-_ reclamantul a transmis ulterior o serie de certificate medicale, astfel încât această perioadă a fost consemnată ca fiind concediu medical și remunerată în consecință. In schimb, pentru perioada_ -_ reclamantul nu a prezentat nici un act justificativ al absentei sale.
În foile colective de prezență, pe care le-am depus în probațiune în dosar nr. 1_, au fost consemnate absentele nemotivate ale reclamantului (recurent) din perioada februarie-martie 2010, iar acestea au stat la baza întocmirii statelor de plată.
Aceste scripte nu au fost contestate de către reclamant (recurent).
Precizează încă o dată că neplata remunerației directorului coordonator adjunct pentru asistență medicală, în perioada_ -_ nu are caracter sancționator în sensul legislației muncii, deoarece D. de S. P. C. nu
are calitate de angajator față de acesta. De asemenea, nu reflectă îndeplinirea sau neîndeplinirea planului de management stabilit exclusiv cu Ministerul Sănătății.
DSP C. nu a fost parte în contractul de management al reclamantului, dar a achitat din bugetul DSP drepturile bănești stabilite pentru funcția de director coordonator adjunct pentru asistență medicală și ca orice instituție publică răspunde, prin ordonatorul său de credite, pentru orice plată efectuată din bugetul propriu, conform legislației financiar contabile. Astfel ordonatorul DSP nu ar fi putut dispune efectuarea de plăți împotriva înscrisurilor vizate de controlul financiar preventiv propriu.
În conformitate cu Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, art.24 alin 2 "angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale În conformitate cu OG nr. 119 din 31 august 1999 republicată-privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv Art.l0
În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de operațiuni se prezintă însoțite de documentele justificative corespunzătoare, certificate în privința realității și legalității prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care inițiază operațiunea respectivă.
Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuți la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat.
În consecință, DSP C. a acționat responsabil față de execuția bugetului propriu, respectând întocmai legislația financiar contabilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
Cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului pârât Ministerul Sănătății, Curtea reține că litigiul dedus judecății este grefat pe raportul juridic de funcție publică (de serviciu) pe care recurentul
în calitate de funcționar public l-a avut cu pârâta D. de S. P. a Jud. C.
, mai ales că acest conflict privește drepturi salariale.
Că este așa, mai rezultă și din decizia nr. 4435 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr. 1_ (f. 53-54 dos. atașat). Prin această decizie, Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ a decis că litigiul de față trebuie soluționat de Tribunalul Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal pe motivul că autoritatea administrativă pârâtă, recte D. de S. P. a Jud. C., este cea locală.
Așa fiind, inclusiv ÎCCJ-SCAF a reținut că raportul juridic de conflict ce are ca obiect drepturi salariale este legat nemijlocit între reclamantul recurent în calitate de funcționar public și pârâta D. de S. P. a Jud. C. și nu cu Ministerul Sănătății chiar dacă s-a invocat contractul de management încheiat cu această din urmă autoritate publică.
Din această perspectivă, instanța de fond în mod corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui S. .
În ceea privește fondul cauzei legat de soluția pronunțată de instanța de fond, Curtea reține că în recurs simpla mențiune a recurentului că nu este mulțumit de soluția pronunțată nu echivalează cu o motivare corespunzătoare a recursului.
În acest context, Curtea a luat act că recurentul a solicitat modificarea sentinței afirmând cu trimitere la cele menționate în cererea introductivă de instanță, că și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate prin contractul de management și că nu a prejudiciat în niciun mod interesele pârâtei D. de S.
P. a Jud. C., fiind astfel îndreptățit la plata remunerației pentru activitatea desfășurată.
Dincolo de acest defect al recursului, ținând seama că hotărârea atacată nu este susceptibilă de apel, Curtea urmează ca în temeiul art. 3041C.pr.civ. să analizeze cauză sub toate aspectele.
În acest context, Curtea reține că instanța de fond a reținut și analizat corect probatoriul cauzei, înscrisurile depuse de pârâtă privind foile colective de prezență, care relevă că susțineri în apărare formulate de pârâtă sunt corecte, respectiv că după data de 14 februarie 2010 reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu.
În lipsă de alte probe sau alte critici din partea recurentului, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, sens în care în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 20 alin. 3 și 29 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul na nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Z. I. împotriva sentinței civile nr. 8326 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, DP |
GREFIER, M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
