Decizia civilă nr. 11571/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11571/2013
Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. | S. | |
JUDECĂTOR: A. M. | ION | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
GREFIER: M. N.
S-a luat spre examinare recursurile promovate de recurentele SC A. A. SRL, I. P. C. S., V. A., C. LOCAL AL O. C. S., H. V. ,M. V. A. ,T. I., B. I., B. E., B. K., C. I., B.
E., B. E., V. G., B. Z., V. I., împotriva Sentinței civile nr. 2195 din data de_ pronunțată de Tribunalul Salaj în dosarul nr._, având ca obiect pretentii.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au avut loc la data de_, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de_ și ulterior pentru data de azi pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2195 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SA A. S. C. S. și obligați în solidar pârâții I. P.
O. C. S., C. UI LOCAL AL O. C. S., V. A., B. K., B. E., B. Z., B. I., B. E., B. E., C. I., H. V., M. V.
T., T. I., V. I. și V. G. A., la plata sumei de 1.480.188 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciu cauzat prin pierderea finanțării nerambursabile, conform contract de finanțare nr.12104086300023/_ .
Au fost respinse ca nefondate restul capetelor de cerere.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 3.500 lei, cheltuieli de judecată parțiale, către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând starea de fapt dedusă
judecății,
prin prisma acestor prevederi legale, se poate cu ușurință a constatat că ele sunt pe deplin aplicabile în speță și ar putea fi "traduse"; după cum urmează:
Autoritățile administrației publice locale ale O. C. S., recte pârâții C. LOCAL AL O. C. S. și I. P. O. C. S. ,
au acționat
, prin consilierii locali, recte pârâții B. K., B. E., B. Z., B. I., B. E., B. E., C. I., H. V., M. V. T., T. I., V. I.
și V. G. A. și Primarul orașului C. S., recte pârâtul V. A., împotriva intereselor legitime a reclamantei SA A. S. C. S., de a pretinde eliberarea unei autorizații de construire și extindere a unei ferme de porci, în perimetrul orașului C. S., în considerarea dreptului prefigurat,
viitor și previzibil, de a beneficia de o finanțare nerambursabilă in sumă de
1.480.188 lei, reprezentând maxim 50% din valoarea investiției ce urma să se realizeze, în baza contractului de finanțare nr. C 121040863300023/_, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
În concret, aceste autorități și-au manifestat în mod expres voința de a nu soluționa favorabil cererea reclamantei, de eliberare a autorizației de construire, înregistrată la data de_, prin aceea că la data de_, a fost adoptată HCL nr. 36/2009, privind suspendarea eliberării de autorizații de construcții, în perimetrul administrativ al orașului C. -S., până la aprobarea noului plan urbanistic general (PUG), pentru ca apoi, sub acoperirea acestui act administrativ normativ, I. P., prin adresa nr.6941/_, să refuze eliberarea unui act administrativ individual, pe motiv că se supune actului normativ emis de C. Local. Cunoscută fiind opoziția acestor autorități la dezvoltarea fermelor de porci pe teritoriul orașului C. S., pe motive de poluare a zonelor limitrofe (existând la un moment dat și alte procese în această direcție, pe rolul instanței) poate exista suspiciunea, -fiind plauzibil ca hotărârea să fi fost adoptată în aceeași zi sau în zilele imediat următoare depunerii cererii de eliberare a autorizației de către reclamantă, însă înregistrată anterior, pentru a nu părea abuzivă - că cele două autorități locale au acționat împotriva reclamantei în mod coordonat, după o prealabilă înțelegere.
Indiferent însă de prezumtivul mod de acțiune al celor două autorități a administrației publice locale, cert este faptul că fiecare din ele au acționat cu exces de putere
, în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit.n din Legea nr.554/2004, prin aceea că și-au exercitat dreptul de apreciere cu nesocotirea prevederilor legale în materie, mai precis prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de
lege
, de către C. LOCAL AL O. C. S., care prin HCL nr. 36/2009, a dispus suspendarea eliberării autorizațiilor de construcție în perimetrul orașul C.
S. (inclusiv cea care face obiectul prezentului litigiu), până la la aprobarea noului plan urbanistic general (PUG) și respectiv prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor de a pretinde eliberarea unor asemenea autorizații, în condițiile prevăzute de lege, de către I. P. O. C. S., care, după adoptarea acestei hotărâri, a refuzat în mod constant eliberarea autorizației de construcție, în favoarea reclamantei, deși avea o atare obligație legală, ambele manifestări de voință intrând astfel în conținutul sintagmei de "refuz nejustificat de a soluționa o cerere";, definit de art.2 alin.1 lit.p din Legea nr. 554/2004, privind contentenciosul administrativ.
Aceste împrejurări nu pot fi puse la îndoială, doarece au fost stabilite cu putere de lucru judecat, prin hotărârile judecătorești irevocabile, la care face trimitere reclamanta prin cererea introductivă de instanță și în urma cărora hotărârea consiliului local a fost anulată iar primarul a fost obligat la eliberarea autorizație de construire, în favoarea societății reclamante.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1034/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, Curtea de apel C., admițând recursul declarat de Prefectul județului Sălaj, împotriva sentinței civile nr.2687/_, a statuat cu putere de lucru judecat că "[potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște în condițiile legii în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
Deși instanța de fond a reținut dispozițiile legale citate anterior, în continuare, în mod greșit a apreciat că hotărârea contestată ar fi fost legal emisă, în acord cu dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. b din Legea nr. 215/2001, care se referă la atribuția consiliilor locale vizând dezvoltarea economică socială și de mediu a unității administrativ teritoriale. Astfel, prin hotărârea contestată nu s-a luat nici
o măsură care să vizeze dezvoltarea economică socială și de mediu a unității administrativ teritoriale, ci s-a decis suspendarea eliberării autorizațiilor pentru construirea sau extinderea de ferme zootehnice în perimetrul administrativ al orașului C. -S., până la aprobarea noului Plan Urbanistic General al localității.
Or, competența eliberării autorizațiilor de construire revine exclusiv primarului, în acord cu dispozițiile art. 63 alin. 5 lit. g din Legea nr. 215/2001 și ale art. 4 alin. 1 lit. e pct. 1 din Legea nr. 50/1991, hotărârea care face obiectul prezentei cauze fiind dată cu încălcarea acestei competențe și, prin urmare, cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Eventualele reclamații ale diverselor persoane fizice și juridice privind disconfortul creat de fermele pentru creșterea și îngrășarea porcilor, amplasate în apropierea orașului, nu au nici o relevanță în soluționarea cauzei, în condițiile în care C. local nu are nici o competență în a decide cu privire la eliberarea de autorizații de construire";.
De altfel recurentul, prin criticile formulate împotriva hotărârii primei instanțe, nu contestă dreptul C. ui local de a avea inițiative in domeniile de interes local si de a reprezenta interesele locuitorilor orașului, dar aceasta trebuie să se facă fără depășirea competenței materiale, deoarece potrivit art. 6 alin. (2) din L 215/2001 "între consiliul local și primar... nu există raporturi de subordonare." În aceste condiții rezultă foarte clar din prevederile legii că, C. local nu poate suspenda printr-o hotărâre îndeplinirea unor obligații instituite prin lege În sarcina primarului. În cazul de fată nu suntem în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001. C. local
C. S., conform competenței sale a aprobat Planul Urbanistic General al localității. În baza acestuia și în urma verificării documentației prevăzute de art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, primarul are obligația, în cazul în care solicitantul autorizației a depus întreaga documentație în acest scop, să emită autorizația de construire. Neemiterea autorizațiilor de construire (în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții) constituie contravenție conform art. 26 din Legea nr. 50/1991. Mai mult, printr-o greșită interpretare a legii prima instanță arată că Hotărârea nr. 36/_ a C. ui local C. S. este legală. Conform interpretării primei instanțe, firme ca și Compania de Apă Someș S.A. și S. Monimpex S. sunt mai în măsură decât Agenția de Protecția Mediului Sălaj să aprecieze impactul pe care l-ar avea asupra mediului construcția sau extinderea unor ferme zootehnice, iar avizul acestei autorități nu ar avea nici o valoare în fața monitorizărilor și evaluărilor făcute de firmele menționate mai sus.
De asemenea nu se poate lua în considerare nici afirmația instanței că efectul acestei hotărâri suspendă eliberarea unor autorizații doar pe o perioada determinată, până la aprobarea noului Plan Urbanistic General al orașului. C. local nu poate să suspende îndeplinirea unor obligații prevăzute expres în lege în sarcina primarului, respectiv eliberarea autorizațiilor de construire, pentru că nu se poate decide dacă Planul Urbanistic General al orașului aprobat deja este bun sau nu. Eliberarea autorizațiilor de construire se face așa cum am arătat în baza unei întregi documentații, care cuprinde toate avizele autorităților competente și respectă Plan Urbanistic General al orașului existent, aprobat de C. local.
Consideră în final că prin această hotărâre se urmărește, chiar și prin încălcarea prevederilor legale, blocarea inițiativei unor investitori și a posibilității acestora de a atrage fonduri europene pentru construirea sau extinderea unor ferme zootehnice.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 4577 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, devenită irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia civilă nr.460/_ a Curții de apel C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SA A. S. și a fost obligat pârâtul V. A., primar al orașului C. S., să emită în favoarea acesteia autorizație de construire necesară efectuării lucrărilor de extindere și modernizare a fermei existente de creștere și îngrășare porci, lucrări care au ca scop extinderea capacității de producție a fermei cu 720 capete/serie, rezultând o capacitate totală de producție de 1920 de capete/serie.
Prin urmare, rezultă din cele ce preced, că deși reclamanta a depus la I.
P., documentația completă și necesară privind eliberarea autorizației de construcție, împreună cu cererea nr. 6383/_, instituția pârâtă prin reprezentatul său primar V. A., a comunicat reclamantei faptul că nu se va putea elibera autorizația de construcție, întrucât în baza HCL nr. 36/2009 se prevedea suspendarea emiterii autorizațiilor de construcție.
Ulterior, după promovarea unui acțiuni de anulare de către I. Prefectului, s-a comunicat, prin adresa nr. 6941/_ faptul că "nu vă putem elibera autorizația solicitată până la soluționarea pe calea contenciosului a legalității H.C.L. nr. 36/2009".
Acest pârât și-a motivat refuzul și s-a apărat prin aceea că a procedat corect și legal deoarece, potrivit art. 61 alin.2 din legea nr.215/2001 "primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local";, însă textul de lege invocat are următoarea continuare: "dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii";, de unde rezultă că, în procesul de aplicare, toate aceste acte normative trebuie interpretate de către primar, conform propriei competențe, în virtutea dreptului de apreciere, conferit de Legea nr.554/2004 autorităților administrative, prin prisma respectarii drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și a supremației legii, pentru că altfel se intră în sfera excesului de putere, în sensul definit de art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004. Or, astfel fiind, așa cum s-a reținut și prin hotărârile judecătorești mai sus amintite, refuzul executării de către primar a propriei obligații de emitere a autorizație de construcție nu se putea întemeia nicidecum pe o hotărâre a consiliului local, adoptată vădit nelegal, prin depășirea propriei competențe funcționale, atâta vreme cât între cele două autorități ale administrației publice locale nu există raporturi ierarhice de subordonare.
Mai mult decât atât, pârâtul a persistat în acest refuz și după anularea nr. HCL 36/_ a C. ui local C. S., reclamanta solicitând din nou emiterea autorizației, prin cererea nr. 5466/_ iar prin adresa nr. 5466/_
, s-a răspuns că "autorizația de construcție nu va putea fi eliberată până la finalizarea litigiului aflat pe rolul instanței, ce are ca obiect eliberarea autorizației de construcție";.
În cele din urmă, conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 4577 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, devenită irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia civilă nr.460/_ a Curții de apel
C., primarul a emis reclamantei autorizația de construcție nr.8/_, deși primarul avea obligația legală și expresă să emită această autorizație cel mai târziu la data de_ ( termenul legal de 30 de zile, de la data inițială a depunerii cererii), deci cu 19 luni de întârziere. Mai mult decât atât, nu au fost
respectate nici măcar prevederile art.24 alin.(1) din legea nr.554/2004, conform cărora "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii";.
Pe de altă parte, consilierii locali, acționând de o manieră independentă și pentru pentru deblocarea situației ivite (fiind singurul temei care a stat la baza refuzului primarului), puteau oricând să-și revoce propria hotărâre, ca urmare a sesizării de nelegalitate, din partea Instituției Prefectului Sălaj (la scurt timp după adoptarea acesteia), având în vedere că potrivit art. 55 și 56 alin.1 din Legea nr.393/2004, prind Statutul aleșilor locali, aceștia răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin iar consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.
Neprocedând în acest mod, consilierii locali și-au adus și ei contribuția alături de primar, la vătămarea interesului legitim al reclamantei SA A. S.
C. S., de a pretinde și obține eliberarea unei autorizații de construire și extindere a unei ferme de porci, în perimetrul orașului C. S., în considerarea dreptului prefigurat, viitor și previzibil, de a beneficia de o finanțare nerambursabilă in sumă de 1.480.188 lei, reprezentând maxim 50% din valoarea investiției ce urma să se realizeze, în baza contractului de finanțare nr. C 121040863300023/_, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Un alt argument adus în apărare este acela că, prejudiciul constând în pierderea de către reclamantă a finanțării nerambursabile, în cuantum de
1.480.188 lei, s-a produs la data de_, dată până la care conform contractului de finanțare și conform angajamentelor luate de România ca stat membru al U.E se impunea în mod obligatoriu ca reclamanta să implementeze standardele comunitare. Aceasta deoarece, în opinia apărării, Primarul orașului
C. - S., mai precis pârâtul V. A., era îndreptățit la aceea dată să refuze eliberarea autorizației de construcție pentru reclamantă și chiar dacă aceasta era eliberată la data de_, reclamanta tot nu putea evita încetarea contractului de finanțare, datorită neimplementării standardelor europene până la data de _
, mai precis Directiva nr.91/630/CEE, privind normele minime de protecție a porcilor, orice prelungire a acestui termen fiind exclusă ";ab initio";, atât potrivit contractului de finanțare cât și potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Această interpretare deși se vrea seducătoare, este însă profund eronată, întrucât pornește mai întâi de la premiza că Primarul era obligat să respecte hotărârea consiliului local, (ceea ce s-a demonstrat că nu este adevărat) și apoi că, rezilierea contractului de finanțare s-ar datora exclusiv culpei reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale stabilite în sarcina sa, până la data de_, astfel că eliberarea ulterioară a autorizației, după anularea hotărârii consiliului local, nu putea să evite rezilierea contractului și implicit pierderea finanțării din fonduri europene, raționament care, de asemenea, pornind de la o premiză greșită nu poate să fie decât fals.
În realitate, este foarte posibil că neîndeplinirea acestor obligații contractuale s-a datorat tocmai imposibilității de a începe investiția de modernizare, în lipsa autorizație de construire, împrejurare care a condus apoi la blocarea fondurilor europene nerambursabile, și care se acordau pe măsura derulării lucrărilor și realizării investiției, intrându-se astfel într-un cerc vicios.
Cert este însă faptul că datorită conduitei autorităților administrației publice locale, s-a ajuns la rezilierea contractului de finanțare, cu consecința pierderii unor fonduri europene nerambursabile în valoare de 1.480.188 lei, fiind imposibil de dovedit ce s-ar fi întâmplat dacă reclamantul ar fi obținut autorizația de construire, în termenul prevăzut de lege, și anume "în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții"; (art.7 alin.1 din Legea nr.50/1990).
Totuși e bine de observat faptul că, din momentul în care reclamanta avea dreptul la obținerea autorizație de construcție și până la data de referință, care a fost avută în vedere la rezilierea contractului de finanțare, a existat o perioadă de timp rezonabilă în care să-și poată îndeplini obligația la care s-a angajat, de extindere și modernizare a fermei de porci, în condițiile stabilite de Directiva nr.91/630/CEE, privind normele minime de protecție a porcilor și mai mult decât atât, a beneficiat și de o perioadă de grație, din partea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care a hotărât să dispună unilateral încetarea contractului, în condițiile stipulate prin art.11(3), doar prin notificare din data de_, ceea ce însemnă că îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, până în acel moment, ar fi înlăturat motivul de denunțare unilaterală a contractului.
Raportat la cadrul procesual dedus judecății, este însă inutilă formularea de supoziții cu privire la ceea s-ar fi întâmplat în condiții normale de derulare a investiției la care s-a angajat reclamanta prin contractul de finanțare, și dacă acest drept de finanțare nerambursabilă s-ar fi realizat în mod efectiv, important de reținut în speță fiind doar faptul că prin conduita abuzivă a autorităților administrației publice locale (manifestată - sub forma excesului de putere - în mod expres, prin voința de a nu soluționa favorabil cererea reclamantei) reclamanta a fost vătămată în interesul său legitim, de a obține o autorizație de construcție, în considerarea dreptului prefigurat, viitor și previzibil, de a beneficia de o finanțare nerambursabilă in sumă de 1.480.188 lei, reprezentând maxim 50% din valoarea investiției ce urma să se realizeze, în baza contractului de finanțare nr. C 121040863300023/_, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Cu alte cuvinte, prin această conduită culpabilă, reclamanta a fost lipsită de orice șansă în obținerea finanțării nerambursabile în sumă de 1.480.188 lei, pentru ca apoi să se motiveze că oricum reclamanta nu ar fi avut nici o șansă, datorită unor împrejurări independente de această conduită. O asemenea interpretare, ignoră însă faptul că între interesul legitim, de obținere a autorizației de construire și dreptul subiectiv, de obținere a finanțării nerambursabile din partea Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, există o strânsă și directă legătură, de tip cauză-efect, satisfacerea unui interes legitim, fiind întotdeauna premergătore realizării sau păstrării unui drept subiectiv. Prin urmare o conduită culpabilă sau ilicită, care vatămă un astfel de drept subiectiv, nu poate fi niciodată justificată printr-o conduită culpabilă a titularului dreptului sau printr-un eveniment exterior (caz fortuit; forță majoră), împrejurări care ar conduce la pierderea dreptului, deoarece, urmând doar principiile logicii formale, se poate ajunge la concluzii absurde, din punct de vedere al logicii juridice (spre pildă un hoț sustrage mai multe bunuri dintr-o locuință, justificându-și conduita ilicită prin aceea că, oricum, acele bunuri ar fi fost distruse de incendiul care a avut loc ulterior, că proprietarul lor nu avea încheiat contract de asigurare și pe respectivele bunuri, sau nu avea de loc și că, dimpotrivă, păstrând în siguranță acele bunuri, pe care înțelege să le restituie proprietarului, infractorul nu ar trebui condamnat ci chiar recompensat, ca un bun administrator).
Pe de altă parte, dacă în ce privește nerealizarea dreptului de finanțare nerambursabilă de către reclamantă și conduita culpabilă a autorităților administrației publice locale, prin emiterea autorizației de construcție există o legătură cauzală directă, nu același lucru se poate spune în legătură cu celelalte pretenții formulate prin cerea introductivă de instanță, respectiv: plata sumelor reprezentând pierderi suferite pentru neincasarea subvențiilor si a ajutoarelor de stat acordate in anii 2009-2012, raportat la numărul de capete de porci pentru care s-a solicitat extinderea, respectiv pentru cei 720 porci adică: obligarea la plata sumei de 84.960 lei, reprezentând subvenție acordata pe carcasa in baza Ordinului Ministrului Agriculturii Pădurilor si Dezvoltării Rurale 850/2006 pe anul 2009, daca populația fermei se realiza pana la data de_ precum și obligarea la plata sumei de 135.000 ce reprezintă credit agricol nerambursabil acordat de stat in baza Legii 150/2003, pentru susținerea a 30% din cheltuielile necesare cu un ciclu de producție. De asemenea solicită obligarea la plata profitului nerealizat pe anul 2010, in suma de 37.897 lei si in suma de 33600 lei pe 2011. Începând cu anul 2011 s-a acordat ajutor de stat pentru protecția si bunăstarea porcilor, conform HG 839/2010 in suma de 160 lei/ porc abatorizat, sume care deasemenea nu au putut fi obținute de societatea reclamantă.
Toate aceste pretenții nu se află în legătură directă cu refuzul autorităților locale de eliberare a autorizației de construcție, deoarece se bazează pe simple supoziții, în ipoteza în care investiția din contractul de finanțare s-ar fi realizat în mod efectiv iar reclamanta ar fi realizat producția de porci propusă, în condițiile prevăzute de actele normative la care se face referire, împrejurări care presupun angajarea de resurse materiale și umane și care reprezintă adevăratele cauze ale obținerii facilităților acordate de stat. Aceste venituri nu au un caracter cert, cauzele care stau la baza lor depind de o multitudine de alte împrejurări, la nivel de condiții favorizante, de asemenea incerte (buna administrare a fermei, asigurarea resurselor umane și materiale, a pieței de desfacere, fluctuațiile pieței, existența fondurilor bugetare pentru subvenții, etc) raționamentul reclamantei fiind unul pur speculativ, bazat pe o serie întreagă de "dacă";, și care, anecdotic, poate continua la infinit (cloșca care se află sub pat) până în momentul în care, în ecuație, intervine un eveniment neprevăzut (surparea patului). Or, în timp ce în privința finanțării nerambursabile, există, așa s-a arătat, un potențial drept subiectiv, determinat, previzibil și garantat prin contractul de finanțare, pretențiilor derivate din eventuala realizare a investiției asumate prin acest contract, încheiat de reclamantă cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, nu derivă dintr-un asemenea drept subiectiv, care să fi fost vătămat prin refuzul eliberării autorizației de construire ci dintr-o activitate efectivă de producție. Prin urmare, instanța apreciază aceste capete de cerere ca fiind lipsite de suport legal și cu totul exagerate iar obligarea pârâților la suportarea acestor pretenții, de ordin pur speculativ, ar însemna pentru reclamantă, o îmbogățire fără justă cauză.
În concluzie, tribunalul, în baza art.18 alin. (1) și (3) comb. cu art.16 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantă și a obligat în solidar pârâții, la plata sumei de 1.480.188 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciu cauzat prin pierderea finanțării nerambursabile, conform contract de finanțare nr.12104086300023/_, respingând totodată ca nefondate restul capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurentele SC A.
A. SRL, I. P. C. S., V. A., C. LOCAL AL O. C. S., H. V. ,M. V. A. ,T. I., B. I., B. E., B. K., C. I., B. E., B. E., V. G., B. Z., V. I. .
SA A. S.R.L prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului si modificarea Sentinței Civile nr. 2195/_ in sensul admiterii in întregime a cereri de chemare in judecata formulata si obligarea paraților in solidar la plata către subscrisa si a sumei 638.087 reprezentând prejudiciul suferit datorită nerealizării producției (profitul nerealizat) aferent anului 2010 și aferent anului 2011 precum și contravaloarea ajutorului financiar neîncasat pe această perioadă datorită neeliberării în termen legal a autorizației de construcției; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin întârzierea eliberării autorizației (față de data de_, dată la care pârâții aveau obligația să elibereze autorizația) s-au creat reclamantă prejudicii importante constând atât în pierderea financiară efectiv suferită prin neîncasarea efectivă a valorii finanțării nerambursabile, cât și în profitul nerealizat.
Astfel prejudiciile suferite de reclamantă sunt cuantificabile în pierderea finanțării conform contractului mai sus, pierderea ajutorului financiar conform Ordinului Ministrului nr. 850/2006, pierderea ajutorului financiar conform Legii nr. 150/2003, lipsa de profit aferent perioadei cuprinsă între data la care aveați obligația eliberării și data la care veți elibera această autorizație. Totodată în șirul pierderilor suferite de subscrisa până la această dată se adaugă și toate cheltuielile efectuate în vederea realizării proiectului prin finanțare din fonduri europene.
Potrivit art. 998, art. 999 și art. 1000 cod civil (în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei culpabile) -."orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa."
În temeiul art. 1084 vechiul cod civil (în vigoare la data faptei culpabile ), victima are dreptul să i se repare atât "damnum emergens" (pierderea efectiv suferită - în cazul de față suma de 1.480.188 ron - primul capăt de cerere), cât și "lucrum cessans" adică beneficiul sau câștigul nerealizat (în cazul de față fiind in suma de 638.087 ron, determinat în urma efectuării expertizei - al doilea capăt de cerere).
În consecință subscrisa a suferit până la această dată următoarele prejudicii cauzate în mod direct de nerealizarea modernizării în anul 2009 din cauza neeliberării autorizației de construcție (fapt culpabil instituției pârâte):
prejudiciul suferit prin pierderea financiară reprezentată de neîncasarea finanțării nerambursabile aprobată conform contractului - capăt de cerere admis
prejudiciul suferit datorat nerealizării producției (profitul nerealizat) aferent anului 2010 aferent extinderii capacității cu inca 720 de capete
prejudiciul suferit datorat nerealizării producției (profitul nerealizat) aferent a 11 luni din anul 2011 (datorită încetării contractului de finanțare lucrările de extindere au fost finalizate doar în luna decembrie 2011) aferent extinderii capacității cu inca 720 de capete
prejudiciul suferit ca urmare a neîncasării ajutorului financiar conform Ordinului Ministrului nr. 850/2006 pentru anul 2009 aferent extinderii capacității cu inca 720 de capete
prejudiciul suferit ca urmare a neîncasării ajutorului financiar conform Legii nr. 150/2003 pentru anul 2009 aferent extinderii capacității cu inca 720 de capete
prejudiciul suferit ca urmare a neîncasării ajutorului de stat referitor la bunăstarea și protecția porcinelor conform HG 839/2010 aferent extinderii capacității cu inca 720 de capete
Caracterul cert al beneficiul nerealizat "lucrum cessans".
Reclamanta a desfășurat activitate începând cu anul 2008 si a realizat efectiv profit atat in anii anteriori solicitării de emitere a autorizație pentru extindere cat si in anii 2010 si 2011 si totodată a incasat efectiv subvențiile si ajutoarele de statat in acești anii, insa doar pentru cele 1200 capate existente, nu pentru 1920 de capete care ar fi fost capacitatea de producție daca s-ar fi realizat extinderea fermei la termen, adică in anul 2009 daca parații si-ar fi indeplinit obligațiile si ar fi emis autorizația de construcție.
reclamanta a realizat efectiv extinderea fermei insa a finalizat lucrările numai in luna decembrie 2011, iar capacitatea de producție a fost suplimentat începând cu luna ianuarie 2012 de cand ferma a fost populata efectiv suplimentar cu inca 720 de capete ajung astfel abia in anul 2012 la producția efectiva de 1920 de capete, estimata inițial prin lucrările de extindere.
Profitul contabil aferent acestor anii fiind de 80.380 ron in anul 2009,
63.142 ron in anul 2010 si de 63.939 ron in anul 2011 asa cum rezulta atat din raportul de expertiza cat si din actele contabile (bilanțurile) existente la dosarul cauzei, astfel ca aspectele apreciate de instanța de fond ca fiind incerte si o serie de "daca" - buna administrare a fermei, asigurarea resurselor umane si materiale, a pieței de desfacere) sunt de fapt probate ca fiind indeplinite.
Astfel reclamanta nu a solicitat un prejudiciu prezumtiv si fictiv si nu a invocat ca ar fi obținut un profit calculat utopic fara sa aiba de fapt activitate de producție, ci ferma subscrisei a funcționat efectiv in anii 2010 si 2011 insa cu o capacitate redusa de 1200 capete, fata de capacitate de 1920 la care a ajuns numai dupa ce aceasta a putut realiza efectiv lucrările de extindere a fermei.
Este cert si de necontestat faptul ca profitul efectiv realizat de reclamantă in anul 2010 este de 63.142 ron, acest profit fiind aferent unei producții de 1200 de capete, de unde rezulta ca activitatea economica aferenta fiecărui cap de animal a produs un profit efectiv de 63.142:1200 capete = 52,61 ron profit per cap de animal produs.
Cele 720 de capete ar fi adus un profit de 52,61 ron x 720 capete = 37.890
ron.
Prin faptul ca reclamanta a realizat efectic lucrările de extindere a fermei in
perioada septembrie 2011 - decembrie 2011 (desi nu a primit finanțarea) consideram ca probează faptul ca, aceasta ar fi terminat lucrările de construcție pana in luna decembrie 2009 daca s-ar fi emis la termen autorizația de construcție (termenul legal de 30 de zile pentru eliberarea autorizației expira la data de_, cererea fiind depusa la data de_ ).
La fel stau lucrurile si in cazul anului 2011, an in care reclamanta a avut un profit de 63.939 ron tot corespunzător unei producții de doar 1200 de capete.
Sumele aferente subvențiilor in anii 2009, 2010 si 2011 subvenții aferente unui număr de 1200 de capete cat era capacitatea existenta. Asa cum arata si expertul, daca capacitate de producție era de 1920 de capete (deci cu 720 de capate in plus, cat este efernta extinderii) este evident faptul ca subscrisa ar fi incasat (potrivit normelor legale) o subvenctie mai mare, aferenta si celor 720 de capete in plus.
Nu sunt veridice nici ipotezele emise de către instanța de fond (șirul de "daca" invocat) si nu se pot invoca ipoteze care ar fi putut interveni care sa faca inoperabila plata subvențiilor, întrucât este probat faptul ca cererile de acrodare de subvenții au fost aprobate si astfel subscrisa a incasat efectiv atat subvențiile cat si ajutorul de stat aferent celor 1200 de capete existente, astfel ca numai identic puteau fi aplicate prevederile legale si in cazul celorlalte 720 de capete vizate de extindere. Mai mult decât atat nu găsim nici o ipoteza in care ar fi fost aplicate distinct prevederile legale privind subvențiile si acordate subvențiile doar
pentru 1200 de capete daca subscrisa ar fi avut de fapt cu 720 de capete mai mult, atat timp cat subvențiile se acorda pe fiecare animal in parte (spre exmplu ajutorul financiar conform Ordinului Ministrului 850/2006 s-a plătit efectiv in suma de 153.260 ron aferent celor 1200 de capete la un pret de 118 ron/carcasa de unde rezulta indubitabil suma de 84.960 ron pentru cele 720 de capete suplimentare, iar conform dispozițiilor HG 839/2010 subvenția care s-a plătiți efectiv subscrisei a fost de 160,64 ron per cap de porc x 720 de capete x 3 cicluri ale anului 2011 = 347.000 ron - conform raportului de expertiza contabila intocmit)
In consecința aferent prejudiciului "lucrum cessans" constând in profitul nerealizat si subsventiile neincasate consideram ca nu exista o serie de "daca" asa cum reținea instanța de fond (toate supozițiile instanței fiind demontate practic de: a) faptul ca subscrisa a realizat efectiv activitate economica in acești ani si b) a înregistrat efectiv profit aferent capacității de producție de 1200 de capete si c) a incasata efectiv subvențiile si ajutoarele de stata eferente celor 1200 de capete), ci este cert faptul ca subscrisa ar fi înregistrat profit in suma de 37.890 ron in anul 2010 si 33.600 ron in anul 2011 si ar fi incasat subvențiile si ajutoarele de stata in sumele menționate, existând un singur "daca", respectiv daca s-ar fi eliberat autorizația de construcție pentru extindere si s-ar fi realizat efectiv lucrările pana in luna decembrie 2009, ori din moment ce subscrisa a probat faptul ca a realizat efectiv lucrările de construcție a extinderii in perioada septembrie-decembrie 2011 (cu intarziere de 2 ani) este astfel evident ca aceste lucrări se puteau realiza si in perioada septembrie-decembrie 2009 (mai ales daca subscrisa avea si finanțarea asigurata).
Prin recursul declarat de pârâții I. P. O. CEH S., C. LOCAL AL O. C. S., și V. A.,
se solicită în principal, admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj; în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate, și, rejudecând cauza, solicită respingerea în întegime a pretențiilor formulate de către intimata SA Anei S. împotriva recurenților; obligarea intimatei SA Anei S. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorar avocațial achitat în faza de primă instanță.
În motivare se arată că trimiterea cauzei spre rejudecare este remediul cel mai potrivit al viciilor de judecată conținute de sentința civilă atacață.
În primul rând, din analiza hotărârii se observă faptul că-instanța pur și simplu a omis să analizeze o întâmpinare și, implicit, și toate apărările reținute în acel înscris.
Enumerând excepțiile de nelegalitate ale Avizului de gospodărire a apelor nr. 677/_, Acordului de mediu nr. 15/_ și a Autorizației de construire nr. 8/_ . Mai arată instanța și că la acel termen de judecată s-a solicitat suspendarea judecării cauzei datorită sesizării de către Orașul C. S. a
D.N.A. -S.T. C. cu o plângere penală împotriva numitei Hajdu E., administrator al SA Anei S. Ceea ce pur și simplu a omis instanța este faptul că la acel termen de judecată a fost depusă și o întâmpinare de către noii pârâți introduși în cauză, întâmpinare care a vizat anumite apărări care nu aveau absolut nicio legătură cu apărările invocate de către Intituția P. O. C.
S. în întâmpinarea depusă la data de_ .
Rejudecarea de către instanța de recurs în măsura în care instanța de recurs va aprecia că cele arătate mai sus nu impun trimiterea cauzei spre rejudecare, vor prezenta criticile care cred că trebuie să ducă la pronunțarea de către instanța de recurs a unei soluții diametral opuse celei pronunțate de către prima instanță.
În primul rând considerăm că excepția prescripției extinctive invocată prin întâmpinarea de la filele 77-89 se impunea a fi admisă de către instanță. Au fost descrise pe larg în cadrul întâmpinării motivele pentru care au apreciat că dreptul la acțiune s-a prescris extinctiv, prin depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004. Punctul central al discuției pe marginea acestui subiect este desigur momentul de la care a început să curgă acest termen de 1 an. în viziunea noastră el a început să curgă de la data de la care prejudiciul a devenit unul cert pentru reclamantă respectiv_ - data limită pentru implementarea Directivei C. ui nr. 91/630/CEE. Neimplementând până la această dată standardul comunitar amintit orice demers din partea reclamantei devenea automat inutil. De altfel aceste afirmații sunt susținute de probele existente la dosarul cauzei, concret înscrisurile de la filele 404-406, 413, 414, 417, 419, 420, 421. Aceste înscrisuri reprezintă corespondența purtată între SA Anei S. și autoritatea contractantă și ele vizează exact această chestiune. în mod constant și în repetate rânduri autoritatea contractantă explică reclamantei clar, fără echivoc, faptul că nu există absolut nicio posibilitate de derogare de la termenul limită stabilit pentru
implementarea standardului comunitar (_ ).
Din corespondența purtată între reclamantă și autoritatea contractantă se poate observa că SA Anei S. încearcă să obțină o derogare din partea autorității contractante (f. 419) în privința acestui termen imperativ, explicând că nu înțelege motivul pentru care nu se poate prelungi respectivul termen. Acest aspect denotă faptul că SA Anei S. nu cunoștea foarte bine la acea dată conținutul contractului de finanțare, mai ales importanța fundamentală a implementării standardului comunitar până la data de_ . Acest aspect nu poate însă să schimbe datele problemei: indiferent de data încetării efective a contractului de finanțare (_ ), data de la care prejudiciul reprezentând pierderea finanțării nerambursabile a devenit cert a fost_, standardul nefiind implementat până la acea dată.
Cererea de chemare în judecată este nefondată, deoarece, așa cum au arătat și mai sus, prezentul litigiu are ca și suport procesual art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind în esență un litigiu subsecvent litigiului care a format obiectul dosarului nr._ soluționat irevocabil prin sentința nr. 4577/_ . în acel litigiu instanța a analizat cu valoare de lucru judecat pentru prezenta cauză unul din elementele fundamentale ale răspunderii civile delictuale: fapta culpabilă.
Cererea de chemare în judecată este de asemenea nefondată, prin efectul excepției nulității absolute a contractului de finanțare nr. C 121040863300023/_ . Cu toate că așa cum au arătat mai sus acest aspect nu a fost analizat de către instanță.
Pe parcursul litigiului dintre părți a ieșit la iveală faptul că reclamanta a uzat de un act falsificat în cursul procedurilor de încheiere a contractului de finanțare. Acest act falsificat a fost de asemenea folosit și ulterior de către reclamantă, inclusiv în dosarul_ . Interesant este faptul că în prezenta cauză, printre actele depuse în probațiune reclamanta depune certificatul de urbanism real. Pentru aceste aspecte Orașul C. S. a depus la data de_ o plângere penală împotriva numitei Hajdu E., administrator al SA Anei S.R.L, plângere care face obiectul dosarului penal nr. 10/P/2013 al D.N.A. - Serviciul Teritorial C. . Este interesant faptul că instanța nu manifestă absolut nicio curiozitate în ceea ce privește acest aspect, nu face o adresă prin care să solicite comunicarea stadiului cercetărilor penale, absolut nimic, fiind probabil irelevant că o parte a unui proces induce în eroare autorități publice, inclusiv instanțe judecătorești prin utilizarea unui act vădit fals, pentru producerea unor importante consecințe juridice.
Pe de altă parte, chiar dacă în prezent contractul de finanțare a cărui nulitate absolută o invocă pe cale de excepție a încetat să mai existe datorită adresei nr. 13919/_ prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a notificat-o pe reclamantă că s-a aprobat încetarea contractului de finanțare, interesul în invocarea prezentei excepții o reprezintă tocmai efectele specifice ale nulităților.
Astfel, primul și cel mai important efect al nulității este reprezentat de principiul retroactivității efectelor nulității. Ca regulă generală s-a arătat faptul că nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut. Așadar, vor fi înlăturate și efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia și momentul anulării efective a actului. Ca și regulă generală, părțile ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul juridic nul.
Tocmai această retroactivitate are o mare relavanță pentru justa soluționare a prezentei cauze. în condițiile în care instanța va admite excepția nulității absolute a contractului de finanțare, această convenție urmează a fi exclusă din analiza pretențiilor formulate de către reclamantă deoarece, prin efectul nulităților, acest contract va trebui să fie considerat ca inexistent. Ca urmare nu se va mai putea discuta de niciun prejudiciu în cauză, elementul cel mai important în analiza răspunderii civile delictuale.
Cererea de chemare în judecată este de asemenea nefondată raportat la pârâtul C. ui Local al O. C. S., pentru toate argumentele expuse mai sus, dar și prin raportare la un argument suplimentar, aplicabil în cazul acestui pârât.
Se poate remarca în cauză o lipsă vădită a raportului de cauzalitate între fapta de a adopta H.C.L. nr. 36 în data de_ și pierderea finanțării nerambursabile de către intimată. în primul rând reclamanta nu a adus niciodată la cunoștința C. ui Local al O. C. S. anterior adoptării H.C.L. nr. 36/_ existența acestui contract de finanțare încheiat la data de_ . Cererea pentru eliberarea autorizației de construire a fost depusă la data de _
, deci cu o zi după adoptarea H.C.L. și a fost depusă la Primarul O. C. S. și nu la C. Local.
Prin recursul declarat de pârâții H. V. ,M. V. A. ,T. I., B. I., B. E., B. K., C. I., B. E., B. E., V. G., B.
Z., V. I. se solicită
în principal, admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii față de I.
P. O. C. S., ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, cu consecința ulterioară a respingerii acțiunii față de pârâtul
V. A. și față de recurenți; în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii fața de subsemnații recurenți; obligarea reclamantei SC A. Â. SRL Ia plata cheltuielilor de judecată, la fond și în recurs.
În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecată, SC A. Anei SRL a chemat în judecată I. P. O. C. S. și funcționarul V. A. (primarul O. C. S. ), solicitându-se obligarea acestora în solidar a unor despăgubiri în cuantum de 1.480.188 RON reprezentând pierderea financiară suferită ca urmare a neîncasării finanțării nerambursabile aprobate conform Contractului de finanțare nr. 12104086300023/_ și a unor sume reprezentând profit nerealizat și ajutor financiar neîncasat. In esență, acțiunea principală a avut în vedere faptul că primarul orașului C. S., V. A., nu a eliberat până la data de_ o autorizație de construire a unei ferme de porci conforme cu standardele europene, deși cererea și documentația necesară au fost înregistrate la_ . Cererea de chemare în judecată a fost precizată la_, în sensul că se solicită suplimentar obligarea la plata sumei de 84.960 RON
reprezentând subvenție/carcasă porc ce ar fi putut fi acordată, a sumei de
135.000 RON reprezentând credit agricol nerambursabil ce ar fi putut fi obținută și a profitului nerealizat (37.897 RON în 2010 și 33.600 RON în 2011). Aceste pretenții suplimentare au fost majorate ulterior, la_, indicându-se o valoare totală de 638.087 RON.
La data de_, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, a recurenților, consilieri locali în perioada 2008 - 2012, în vederea angajării răspunderii solidare cu pârâții inițiali. în susținerea cererii, s-a indicat expres faptul că se solicită angajarea răspunderii noastre pentru faptul că au votat pentru aprobarea Hotărârii C. ui Local C. S. nr. 36 din_, hotărâre anulată ca urmare a deciziei civile nr. 1034 din_ a Curții de A. C. - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu privire la cadrul procesual fixat de societatea reclamantă și lipsa calității procesuale pasive a Instituției P. O. C. S. arată că reclamanta a creat un cadru procesual destinat să permită angajarea răspunderii unor funcționari (primarul și consilierii locali din C. S. ), în solidar cu autoritatea pârâtă (I. P. O. C. S. ), conform art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la această chestiune, nu există dubii asupra faptului că unitatea administrativ-teritorială la nivelul cărora s-au constituit autoritățile administrației publice locale este Orașul C. S. .
Cu privire Ia prescripția dreptului Ia acțiune față de recurenți, se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prejudicii ce decurg din adoptarea Hotărârii C. ui Local C. S. nr. 36 din_ .
Cu privire la inexistența condițiilor pentru angajarea răspunderii civile a consilierilor locali, în solidar cu entitatea publică pentru ipoteza în care s-ar ajunge cu discuția în acest punct, fară ca hotărârea primei instanțe să fie remaniată și acțiunea respinsă, critică hotărârea primei instanțe, apreciind că aceasta nu a analizat condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile a consilierilor locali, în solidar cu entitatea publică corect determinate .
Recurenții pretind că prejudiciul evocat în fața Tribunalului Sălaj de către societatea reclamantă și în cazul căruia s-a dispus repararea în parte și de către noi, nu există.
Aceștia susțin că în speță nu există vinovăție. Sub acest aspect, completând susținerile anterioare, arată că nici reclamanta și nici judecătorul fondului nu au reușit să exprime în cuvinte ceea ce ni s-ar imputa. Mai multe, acuzațiile care ni s-au adus au vizat exclusiv adoptarea Hotărârii nr. 36/2009 și nu s-au circumscris practic obiectului prezentului litigiu. Prin urmare, susțin faptul că în speță nu a existat vinovăție, întrucât consilierii locali nu au refuzat eliberarea autorizației de construire.
Analiza recursurilor astfel formulate în raport de motivele invocate relevă următoarele:
Recurenții I. P. O. CEH S., C. LOCAL AL O. C.
S., și V. A. ,au
solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj având în vedere împrejurarea că prima instanță a omis cercetarea apărărilor formulate cu privire la excepția de nelegalitate aspecte care ar urma a fi analizate în primă instanță în faza recursului.
În prima instanță au fost invocate excepțiile de nelegalitate ale Avizului de gospodărire a apelor nr. 677/_, Acordului de mediu nr. 15/_ și a Autorizației de construire nr. 8/_ .
Prin încheierea civilă pronunțată la_ prima instanță a respins ca inadmisibile excepțiile de nelegalitate invocate de pârâți cu privire la Avizul de
gospodărire a apelor nr. 677/_, Acordul de mediu nr. 15/_ și a Autorizația de construire nr. 8/_ .
Încheierea astfel pronunțată nu cuprinde motivele soluției adoptate de către prima instanță tribunalul evidențiind în cuprinsul acestei în mod inedit și contrar prevederilor art.261 C.pr.civ. că motivele urmează a fi arătate odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei.
Hotărârea recurată nu cuprinde contrar statuărilor instanței din această încheiere nici un argument care să fundamenteze hotărârea cu privire la excepțiile de nelegalitate invocate.
Prima instanță nu a procedat la împrocesuarea și a emitentului actelor atacate pe această cale.
Curtea reține contrar celor evidențiate de către prima instanță că este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.4 C.pr.civ. precum și disp. art.312 alin.5 C.pr.civ., întrucât prima instanță a soluționat în fond cauza, sub aspectul excepției de nelegalitate fără a fi fost citate părțile și fără a motiva contrar prevederilor art.261 C.pr.civ. hotărârea adoptată.
Art.4 alin.2 al Legii nr.554/2004, forma în vigoare la data investirii instanței de fond statuează că instanța de contencios administrativ se pronunță după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.
Textul legal evidențiat relevă că prima instanță a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, legiuitorul stabilind în mod indubitabil obligația citării părților din litigiul de fond dar și a emitentului actului de către instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate.
Toate apărările formulate și statuările primei instanțe în raport de actul administrativ pentru care s-a invocat excepția de nelegalitate nu pot fi valorificate având în vedere nerespectarea de către prima instanță a normelor de procedură astfel că pentru a realiza o judecată compatibilă cu prevederile art.6 din CEDO se impune ca în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.312 alin.5 C.pr.civ. admiterea recursurilor promovate, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care va proceda la soluționarea cauzei cu respectarea tuturor normelor de procedură în forma în vigoare la data investirii.
Prima instanță în rejudecare va proceda la examinarea cauzei sub toate aspectele respectând normele de procedură atât în ceea ce privește citarea părților respectiv, determinarea cadrului procesual prin verificarea legitimării calității procesuale active și pasive sau stabilite de legiuitor, precum și cu privire la respectarea exigențelor instituite de art.261 cu privire la elementele esențiale din cuprinsul unei hotărâri între care motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-a înlăturat cererile părților.
Potrivit disp. art.315 C.pr.civ. după casare instanța de fond la rejudecare va proceda și la analiza tuturor motivelor de recurs invocate de recurenți cu privire la hotărârea atacată.
Curtea pentru considerentele evidențiate anterior în baza disp. art.312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursurile declarate și va dispune casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe potrivit celor evidențiate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta SA A. SRL C. S. și pârâții H. V. ,M. V. A. ,T. I., B. I., B. E., B. K., C.
I., B. E., B. E., V. G., B. Z., V. I., I. P. O.
CEH S., C. LOCAL AL O. C. S., și V. A. împotriva sentinței civile nr. 2195 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. | SA M. | ION | A. M. C. |
GREFIER
M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
