Decizia civilă nr. 10562/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA NR. 10562/2013

Ședința publică din 04 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE	S.	L. R.
JUDECĂTOR	V.	G.
JUDECĂTOR	M.	D.
GREFIER	M.	V.	-G.

S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z.

, și de către reclamantul N. J. J., împotriva sentinței civile nr. 6161/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul pârâtelor este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru. Componența completului de judecată a fost aprobată prin procesul-

verbal din data de_ .

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul N. J.

J. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 159¹alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6161/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _,

s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

S-a admis acțiunea reclamantului Buruian N., fiind obligată pârâta

A. F. P. Jibou să restituie reclamantului suma de 5286 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante.

S-a respins cererea pentru anularea deciziei de calcul nr. 15346/_

S-a respins ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva

pârâtei A. F. pentru M. .

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M. și a fost obligată chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.

În speță, reclamantul(a) nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).

Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

Asupra cauzei pe fond

, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.

Analizând actul normativ incident, respectiv Legea nr.9/2012, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

În privința cererii de chemare în garanție

Raportat la prevederile H.G. nr. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._

, a fost îndreptată din oficiu eroarea materială strecurată în sentința civilă nr. 6161 pronunțată la data de 13 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Tribunalului S., în sensul că în dispozitivul sentinței civile nr.6161 din 13 decembrie 2013 a fost trecută minuta corectă, respectiv

soluția așa cum a fost pronunțată în cauză, după cum urmează: "Respinge excepția inadmisibilității acțiunii. Respinge acțiunea față de pârâta D. G. a F. P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive. Admite acțiunea reclamantului N. J. J., cu domiciliul în P., nr. 4, jud. S., și obligă pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 3820 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la restituirea efectivă. Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru

M. . Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva

A. F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății. Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012";, în loc de "Respinge excepția inadmisibilității acțiunii. Admite acțiunea reclamantului BURUIAN N., cu domiciliul în Jibou, str. 1 Mai, nr. 6, jud. S. și obligă pârâta A. F. P. JIBOU să restituie reclamantului suma de 5286 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante. Respinge cererea pentru anularea deciziei de calcul nr. 15346/_ . Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. . Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din_ ";, cum greșit a fost trecut inițial.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Instanța, din oficiu, în legătură cu eroarea materială strecurată în sentința civilă nr.6161 din 13 decembrie 2012, a constatat următoarele:

La dactilografierea sentinței civile nr.6161 din 13 decembrie 2012, din eroare a fost transcrisă minuta pronunțată într-un alt dosar.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că minuta sentinței civile, cusută la fila 31 din dosar, a fost pronunțată corect, însă din eroare, la transcrierea acesteia în dispozitivul sentinței civile nr.6161 din_ a fost transcrisă o minută pronunțată în alt dosar.

Potrivit art.281 alin.(1) Cod procedură civilă "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul … pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere";.

Instituția îndreptării erorilor materiale își găsește aplicarea în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei. Sintagma "eroare materială"; este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.

Față de cele reținute mai sus, instanța constată că eroarea este evidentă și materială, astfel că, în baza dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă, se va dispune îndreptarea ei, în sensul că în dispozitivul sentinței civile nr.6161 din 13 decembrie 2013 va fi trecută minuta corectă, respectiv soluția așa cum a fost pronunțată în cauză, după cum urmează: "Respinge excepția inadmisibilității acțiunii. Respinge acțiunea față de pârâta D. G. a F. P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive. Admite acțiunea reclamantului N. J. J., cu domiciliul în P., nr. 4, jud. S., și obligă pârâta A. F. P. Z. să restituie reclamantului suma de 3820 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la restituirea efectivă. Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru

M. . Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva

A. F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății. Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012"; ,în loc de "Respinge excepția inadmisibilității acțiunii. Admite acțiunea reclamantului BURUIAN N., cu domiciliul în Jibou, str. 1 Mai, nr. 6, jud. S. și obligă pârâta A. F. P. JIBOU să restituie reclamantului suma de 5286 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante. Respinge cererea pentru anularea deciziei de calcul nr. 15346/_ . Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. . Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din_ .";, cum greșit a fost trecut inițial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. a F.

P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., și reclamantul N. J. J. .

Prin recursul formulat, pârâta

a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile Legii nr.9/2012 și a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

Se susține că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei de 5286 lei în loc de 3.820 lei cât s-a solicitat de reclamant

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile legale, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din Legea nr.9/2012, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Se mai susține că adresa emisă de AFP nu este un act administrativ ci unul fiscal, act ce trebuia contestat potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios conf. prev. art.1 alin.1 din legea nr.554/2004.instanța de fond interpretând greșit dispozițiile legale a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda fiscală, fără ca reclamanta să solicite anularea vreunui act considerat vătămător.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului

comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că Legea nr.9/2012, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.

O altă chestiune pe care pârâta o pune în discuție este legală de intrarea în vigoare a Legii nr. 9/2012 începând cu data de_, care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei pe poluare atunci când aceasta este mai mare decât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sensul că se putea restitui doar diferența în situația în care taxa pe poluare este mai mare decât cea instituită de actul normativ menționat.

Prin recursul formulat, reclamantul N. J. J.

a solicitat admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință, obligarea pârâtei și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate atât de judecarea în fond a cauzei, cât și de judecarea în recurs.

În motivarea recursului în fapt, instanța de fond în mod judicios a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamant, obligând A. F.

P. Z. la restituirea sumei de 3820 lei, reprezentând taxa de poluare. Totodată, instanța a dispus acordarea penalităților cu titlu de dobândă legală calculată conform art.3 alin.3 din O.G. nr. 13/2011 - de la data plății și până la data restituirii efective.

Sentința civilă nr. 6161 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj, ce face obiectul prezentului recurs a conținut anumite erori materiale, în sensul că în cadrul dispozitivului s-a făcut referire la un alt justițiabil, care nu este parte în prezentul dosar.

Mai mult, după ce în cadrul considerentelor prima instanță vorbea de acordarea dobânzii legale calculate conform O.G. 13/2011, de la data plății până la data restituirii efective, în dispozitiv nu mai făcea nicio referire la acest aspect. Aceste erori materiale au fost îndreptate de instanță prin încheierea de îndreptare a erorii materiale dată în Camera de Consiliu în data de 14 ianuarie 2013.

In ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că acordarea acestora nu este justificată, neputând fi reținută o culpă procesuală din partea intimatelor, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar revenind exclusiv instanțelor de judecată.

O astfel de abordare nu corespunde prevederilor art. 274 alin. 1, care reglementează în mod expres acordarea cheltuielilor de judecată: Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Singura situație în care cealaltă parte poate fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată este prevăzută expres la art. 275, potrivit căruia: Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Această din urmă situație nu poate fi reținută și în speță, în care pârâta nu numai că nu a recunoscut pretențiile invocate, dar a înțeles să persiste în atitudinea sa culpabilă.

În drept, art. 304/1 coroborat cu art. 312 alin. 2, C.p.c.

În cauză, a depus întâmpinare reclamantul prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul formulat, de pârâtă, Curtea reține următoarele:

Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei și modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.

Pentru considerentele de mai sus instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP S. este nefondată, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia.

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.

Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art.3,4 din Legea 9/2012 atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, argumente pe care se bazează și recursul promovat.

Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare respectiv_ .

Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .

Compatibilitatea Legii nr.9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7

aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data formularii de catre reclamant a cererii de inmatriculare .

Astfel in forma sa initiala Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare cit și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_ .Ca atare la data de 0_ taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a

unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .

In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta ca regimul taxei pentru emisii poluante asa cum este reglementat pana la_ este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:

Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.

Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

Pentru considerentele arătate, Curtea constatând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C.pr.civ. să respingăl ca nefundat recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr.6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii

materiale din data de_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S. .

Referitor la recursul declarat de reclamant, privind neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea consideră că în mod greșit Tribunalul nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamant pe considerentul că autoritățile de stat nu au nicio culpă procesuală, acestea aplicând prevederile legale interne, fără a le corobora cu legislația europeană în materie.

Curtea reține că prin admiterea acțiunii reclamantului și constatarea perceperii nelegale a taxei de către pârâta A. F. P. Z., se găsește în culpă procesuală în declanșarea prezentului litigiu prin perceperea unei taxe ce s-a dovedit în condițiile prezentate mai sus a fi nelegal încasată cu încălcarea legislației europene și a practicii Curții de Justiție.

În consecință se apreciază că reclamantul este îndreptățit potrivit prevederilor art.274 Cod pr.civilă, la recuperarea cheltuielilor de judecată de 439,3 lei constând din 400 lei onorariu de avocat și 39,3 lei taxă de timbru.

Față de această situație, Curtea constată parțiala legalitate și temeinicia sentinței recurate, urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C.pr.civ. să admită recursul declarat de reclamantul N. J. J., împotriva sentinței civile nr. 6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de _

, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte numai cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în fața instanței de fond și obligă pârâta A. F. P. Z. să plătească reclamantului suma de 439,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat și taxă timbru și timbru judiciar .

Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_ .

În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga recurenții să plătească intimatului N. J. J. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII

D E C I D E

	Respinge recursul declarat de către pârâta D.	G.		A F. P.
S.	în nume propriu și în numele A. F.	P.	Z.	, împotriva

sentinței civile nr. 6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S. .

Admite recursul declarat de către reclamantul N. J. J., împotriva sentinței civile nr. 6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte numai cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în fața instanței de fond și obligă pârâta

A. F. P. Z. să plătească reclamantului suma de 439,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat și taxă timbru și timbru judiciar .

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 6161 din_, modificată prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de _

Obligă recurenții să plătească intimatului N. J. J. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. L. R. V. G. M. D.

GREFIER

M. V. -G.

Red.VG/dact.MS 2 ex.

Jud.fond: M.L.

Decizia civilă nr. 10562/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10562/2013. Anulare act control taxe şi impozite