Decizia civilă nr. 10565/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR.10565/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. C.
C. I.
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenții- reclamantul A. V. prin moștenitori A. M. ,
A. A., A. V., împotriva sentinței civile nr. 11420 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. N. PENTRU R. P. - S. PENTRU A. L. NR. 2., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare anulare decizie emisă în baza L. nr. 2. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 11420/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. V.
, în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că, prin acțiunea sa, reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P., a solicitat instanței să se dispună anularea Deciziei nr. 289/_ emisă de vicepreședintele Autorității Naționale pentru R. P. prin care s-a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de Comisia Județului C. pentru aplicarea L. nr. 2. - Hotărârea 71/2008, beneficiar fiind reclamantul, obligarea pârâtei să vireze în contul reclamantului suma de 274.541,04 lei reprezentând despăgubiri, conform Hotărârii nr. 71/2008, emisă de Comisia Județului C. pentru aplicarea L. nr. 2., obligarea pârâtei la plata dobânzii legale a sumei sus menționate și, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de 50.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral care i-a fost cauzat reclamantului prin emiterea Deciziei nr. 289/2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, contrar celor arătate în Decizia nr. 289/_, Hotărârea nr. 71/2008 a fost emisă pe numele unui singur autor și nu pe numele a trei autori, de asemenea, reclamantul face dovada refugiului atât prin declarații de martori cât și prin Adeverința nr. 239/_ emisă de Primăria Criva, Raionul Briceni, Republica Moldova și,
mai apoi, dovada proprietății și dovada imposibilității procurării de înscrisuri o face prin dovada corespondenței cu diferite instituții din România și Republica Moldova, sens în care depune adresa nr. C 111/_ emisă de
M.A.I. S. Județean Arad al Arhivelor Naționale și Adeverința nr. 239/_ emisă de Primăria Criva, Raionul Briceni, Republica Moldova. Mai apoi, cu toate că pârâta se prevalează de inexistența disponibilităților bănești aflate la dispoziția sa, acest fapt nu poate fi opus cu succes reclamantului, iar soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor trebuie să se facă într-un termen rezonabil în conformitate cu art. 6 din C.E.D.O. În privința daunelor morale, apreciază că sunt justificate deoarece a fost grav afectat dreptul reclamantului asupra unui bun.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea cererii pe considerentul că documentele depuse de reclamant nu sunt suficiente pentru dovedirea pretențiilor reclamantului. Este real că reclamantul a mai depus documente ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, însă acestea au fost tardiv depuse, practic după emiterea Deciziei nr. 289/2010.
Prin sentința civilă nr. 3405/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P., și s-a dispus anularea Deciziei nr. 289/_, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus reanalizarea în vederea revocării a actului administrativ emis de Comisia Județeană C. - Comisia pentru aplicarea L. nr. 2. - Hot.nr.71/2008, al cărui beneficiar a fost reclamantul. Pârâta a fost obligată, în temeiul art. 10 alin.2 din Legea 2., art. 18 alin.5 lit.c din Normele Metodologice pentru aplicarea L. 2., aprobate prin HG 1120/2006, să vireze în contul reclamantului suma de 274.541,04 lei, reprezentând despăgubiri, conform Hotărârii 71/2008 emisă de Consiliul Județean pentru aplicarea L. 2. . S-au respins restul pretențiilor. Pârâta a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 1940/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de A. N. pentru R.
P. împotriva sentinței civile nr. 3405/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului sub nr._ *.
Prin cererea sa depusă la Comisia Județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. reclamantul a solicitat despăgubiri pentru bunurile deținute de mama sa David Evdochia și pentru bunurile deținute de bunici săi David V. și David Xenia.
Prin Hotărârea nr. 71/2008 comisia a admis cererea privind despăgubirile solicitate pentru autoarea David Eudochia dar a respins cererea privind despăgubirile solicitate pentru autorii David V. și Xenia.
În acest sens au fost depuse la dosar: declarația pe proprie răspundere a reclamantului; declarațiile martorilor Gribencea Nădejda Mitrofanovna și Muntean Ana Mitrofanovna, cetățeni ai Republicii Moldova; adeverință eliberată de primăria satului Criva din care rezultă că autorul David V. a decedat în anul 1946; cererea adresată Arhivei Naționale a Republici Moldova prin care reclamantul solicită acte doveditoare pentru imoblele deținute de antecesorii reclamantului.
Prin Decizia nr. 1940/2011 a Curții de Apel C., declarațiile martorilor au fost apreciate ca insuficient de lămuritoare. Intimatul a arătat că bunurile pe care mama sa le deținea în Basarabia sunt următoarele: o casă
din chirpici, fără curte, situată în satul Criva, județul Hotin, unde avea ca vecini pe Mitrofan, Muntean, Arsenie și Sima; o casă din cărămidă, cu dependințe și teren de 150/40 m cu vie, situată lângă șoseaua ce face legătura între C. inău și Cernăuți, paralelă cu calea ferată. Își amintește că la această casă nu aveau vecini, ci doar gara care se afla în fața casei; 1,5 ha teren agricol.
Curtea a constatat astfel că între declarațiile autentificate ale martorilor și reclamantului și susținerile acestuia din recurs există unele neconcordanțe în ceea ce privește descrierea exactă a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubiri iar pentru justa soluționare a cauzei se impune trimiterea acesteia la tribunal, în vederea suplimentării probațiunii.
Acesta a fost motivul pentru care s-a dispus ca, în rejudecare, instanța să procedeze la luarea interogatoriului reclamantului cu privire la aspecte legate de momentul refugiului și cauzele pentru care acesta a avut loc doar în 1943 cât și cu privire la aspecte legate de bunurile deținute de antecesorii acestuia în Republica Moldova, încercându-se o descriere cât mai completă a acestora.
De asemenea, s-a instituit obligația ca, în măsura posibilă, să se procedeze la audierea nemijlocită a martorelor GRIBENCEA NADEJDA MITROFANOVNA și MUNTEAN A. MITROFANOVNA, iar în măsura în care această probă nu este posibil de administrat datorită vârstei înaintate sau domiciliului în Republica Moldova, să se pună în vedere reclamantului să indice alte persoane, a căror audiere este posibilă, pentru a lămuri aspectele anterior arătate, legate de refugiu și de dovada proprietății bunurilor.
A reținut tribunalul că potrivit art. 2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 2. :
(1) Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 2.
, cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România,
Ucraina și Republica Moldova, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.
Urmărind aceste cerințe legale, tribunalul a constatat că, după casare, instanța, deși a acordat mai multe termene de judecată pentru ca reclamantul să poată administra probele indicate în vederea dovedirii proprietății antecesorilor săi, la momentul refugiului, aceste împrejurări nu au putut fi dovedite.
Declarația Martorul Martinea Ștefan, audiat prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad, nu a putut oferi informații concludente care sa provină dintr-o descriere exacta a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubirile.
In concluzie, Comisia Județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. a emis Hotărârea nr. 71/2008 fără a respecta prevederile legale mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. V., prin moștenitori A. M., fiu al defunctului A. V., A. A., fiica a defunctului A. V., A. V., sot supraviețuitor dupa defunctul A.
V., a solicitat în principal, casarea cu reținere spre re judecare a prezentului dosar de către instanța de recurs, avându-se in vedere prevederile art. 41 CPC, prevederile art 304 punctul 7 CPC, precum si prevederile art 304 indice 1 C.pr.civ., în subsidiar, modificarea hotărârii atacate in temeiul art 304 indice 1 si art. 304 pet 7 si pet 9 C.pr.civ., iar in consecință, admiterea acțiunii reclamantului A. V., decedat, astfel cum a fost ea formulata in fata instanței de fond, acțiune continuata de moștenitorii legali, recurenții din acest dosar, pe care solicita sa-i introduceți in cauza, in contradictoriu cu parata A. N. pentru R. P.
, si să se dispună anularea Deciziei numărul 289/_ prin care s-a dispus reanalizarea in vederea revocării a actului administrativ emis de Comisia județului C. pentru aplicarea legii 2. - Hotărârea 71/2008, beneficiar fiind A. V. si obligarea paratei sa vireze in contul moștenitorilor reclamantului suma de 274.541,04 Lei reprezentând despăgubiri conform Hotărârii 71/2008 emisa de Comisia județului C. pentru aplicarea legii 2., obligarea paratei la plata dobânzii legale fata de suma menționata, obligarea paratei la plata sumei de 50.000 Iei daune morale pentru prejudiciul moral ce i-a fost adus reclamantului, a carui interese sunt continuate de moștenitorilor acestuia, prin emiterea Deciziei nr. 289/2010, cu cheltuieli de judecata conform cu chitanțele depuse în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului se învederează că reclamantul A. V. a decedat la data de_, fapt ce face ca in cauza sa fie incident art. 41 CPC. Evident, in momentul in care reclamantul a promovat acțiunea, acesta fiind in viata, avea capacitate procesuala de folosința in sensul prevăzut de textul de lege invocat. Dar reclamantul a decedat in timpul procesului, în cauza nu au fost introduși moștenitorii, iar sentința atacata este nula absolut, fiind pronunțata fata de o persoana decedata care nu are capacitate procesuala de folosința in sensul art. 41 CPC. Întrucât decesul reclamantului a survenit in timpul procesului, fata de prev art. 243 al. 1 pct I, corob. cu art. 245 pct. 2 CPC, recurenții preluam calitatea procesuala activa de la reclamant, in calitatea de moștenitori legali ai acestuia. Recurenții nu au avut cunoștința de proces, motiv pentru care nu au putut comunica primei instanțe faptul ca doresc sa fie introduși in cauza. Recurenții solicită introducerea moștenitorilor in cauza, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri in contradictoriu cu recurenții.
Un al doilea motiv de nelegalitate privește art. 304 litera 7 CPC, in sensul ca motivarea hotărârii atacate este lacunara, nefăcând referire la problemele existente in dosarul cauzei. In sentința se spune doar ca instanța deși a acordat mai multe termene de judecata pentru ca reclamantul sa își poată administra probele indicate in vederea dovedirii proprietății antecesorilor săi, la momentul refugiului, acestea nu au putut fi dovedite. Aceasta motivare este "străina de natura pricinii", pentru ca la dosar exista nenumărate înscrisuri care nu au fost analizate de către instanța de fond. Totodată instanța de fond nu arata care sunt motivele pentru care toate înscrisurile si dovezile depuse de noi la dosar sunt înlăturate din rândul probelor apte sa dea o dezlegare pricinii. Fata de acest fapt, se poate observa ca Sentința atacata nu este motivata.
Un al treilea motiv apt sa atragă casarea cu reținere spre rejudecare este împrejurarea ca instanța de fond nu a ținut seama de elementele de îndrumare din Decizia nr. 1940/2011 a Curții de Apel C. .
Prin Decizia amintita a fost îndrumată instanța de fond ca in rejudecare sa procedeze la "audierea nemijlocita a martorelor Gribencea Nadejda Mitrofanovna și Muntean A. Mitrofanovna" din Republica Moldova. Având in vedere ca doar aceste martore cunoșteau aspecte privind imobilele deținute de mama recurentului inainte de 1944 in Republica Moldova, având in vedere ca orice martor din România cunoștea doar aspecte privind statutul de refugiat al recurentului, pentru informații despre descrierea detaliata a proprietăților fiind nevoie de consăteni din Republica Moldova care sa fi fost in viata in 1944, se impunea stăruința instanței spre a se audia cei doi cetățeni din Republica Moldova prin intermediul comisiei rogatorii. La dosar nu exista nicio dovada in sensul ca instanța a încercat in vreun fel sa audieze cele doua martore așa cum a fost îndrumată de instanța de recurs. Pur si simplu s-a ignorat aceasta cerința a instanței de control, si nici nu s-a încercat audierea prin citare sau măcar prin comisie rogatorie a martorelor arătate in Decizia 1940/2011.
Instanța fondului in rejudecare nu a observat un act esențial depus la dosarul cauzei de către reclamant, prin registratura la data de 1 Octombrie 2012, respectiv Adeverința nr. 484 din 19 septembrie 2012 eliberata de Primăria Criva, Raionul Briceni, Republica Moldova, din cuprinsul căreia se desprind două elemente:
"Având in vedere evenimentele din timpul războiului din anii 1944- 1945, evidentele existente in fosta primărie au dispărut";. Deci primăria indica împrejurările obiective insurmontabile de natura belica care au dus la pierderea evidentelor solicitate de către instanța de judecata. Evident sunt elemente dincolo de putința si voința pârtii de a procura aceste înscrisuri ce ar fi utile cauzei.
Primăria Criva apelează la declarațiile consătenilor ce locuiau in comuna in anul 1944, vecini ai reclamantului si ai mamei sale înainte de refugiere, declarațiile lui Gribencea Nadeida si Muntean Ana Mitrofanovici, declarația fostului vecin David Mihail Grigorovici data la Primărie, declarația lui Nistrean Luisea data tot la Primărie. Date fiind toate aceste declarații. Primăria Criva adeverește natura exacta si identitatea bunurilor deținute de David Evdochia in momentul refugiului (mama recurentului). Lecturarea adeverinței lămurește detaliat aceste lucruri. Deci, rezulta limpede ca reclamantul a depus toate diligentele pentru a dovedi pretențiile sale. De asemenea Primăria Criva a depus eforturi considerabile, dat fiind ca evidentele au fost distruse de Armata Roșie sau de alte elemente sovietice care acționau in zona prin acțiuni de sabotai de tip partizan. Primăria Criva a reușit, cu ajutorul celor care au cunoscut in 1944 pe reclamant si pe mama sa stabilească averea imobila a acestora.
In plus, Adeverința nr. 484 din 19 septembrie 2012 este un act administrativ. Daca parata era nemulțumita de acest act, avea posibilitatea sa il atace in contencios administrativ potrivit legislației moldovenești. Câtă vreme nu a fost anulat de către justiție sau de către autoritatea administrativa emitenta, acesta are forța probatorie în acest dosar.
Prin aceasta adeverința si prin ansamblul tuturor celorlalte înscrisuri și declarații de la dosar se dovedesc in mod clar pretențiile enunțate in cererea de chemare in judecata formulata de A. V. .
Cu privire la audierea martorului Martinea Ștefan prin instituția comisiei rogatorii, recurentul afirmă că se observa ca instanța fondului in
rejudecare nu stabilește pentru acesta sa dea detalii despre natura exacta si despre identitatea exacta a bunurilor deținute.
Subliniază recurentul că martorul arata ca reclamantul era refugiat si ca reclamantul i-a spus ca a fost nevoie ca familia Iui sa-si abandoneze întreaga avere. Martorul mai arata ca nu poate oferi detalii despre valoarea casei si a terenurilor ce fuseseră abandonate in Basarabia. Atât si nimic mai mult, fiindcă potrivit obiectivelor stabilite de Judecătoria C. nu s-a cerut martorului sa enumere bunurile abandonate in Basarabia si de asemenea martorul nu a fost întrebat despre aceste bunuri in sensul enumerării lor.
Surprinzător, instanța de fond, in rejudecare, consemnează literal in Sentința atacata "declarația Martorul Martinea Ștefan, audiat prin comisie rogatorie la Tribunalul Arad, nu a putut oferi informații concludente care sa provină dintr-o descriere exacta a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubirile";. Trebuie să se aibă în vedere, din lecturarea declarației martorului ca acestuia nu i s-a pus nicio întrebare cu privire la
"descrierea exacta a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubirile ". Este evident ca declarația de martor a fost prelevată in mod defectuos, ceea ce nu este vina reclamantului ci a instanței de fond si a comisiei rogatorii. Evident se impune reaudierea martorului cu prilejul rejudecării cu reținere a cauzei, pentru ca martorului sa i se ceara sa descrie exact toate imobilele deținute si abandonate in Basarabia.
Recurenții solicită instanței să ia in considerare in judecarea cauzei ansamblul tuturor înscrisurilor si declarațiilor aflate la dosarul cauzei care, după cum arata motivarea Sentinței atacate, au fost ignorate cu desăvârșire de către instanța de fond din rejudecare. Aceste înscrisuri si declarații dovedesc împrejurarea refugiului in sensul legii, precum si descrierea exacta a tuturor bunurilor imobile abandonate in Basarabia din cauza refugierii.
În măsura in care se va casa hotărârea atacata cu reținere spre rejudecare, la dosarul cauzei pretențiile nefiind probate suficient, având in vedere nerespectarea deciziei de îndrumare a Curții de Apel C., se solicita audierea prin comisie rogatorie a martorelor Gribencea Nadejda Mitrofanovna și Muntean A. Mitrofanovna; având in vedere ca comisia rogatorie nu a întrebat pe martorul Martinea Ștefan daca poate sa facă o descriere exacta a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubirile, in condițiile in care acțiunea a fost respinsa, potrivit singurului element de motivare ce se găsește in sentința, tocmai fiindcă martorul Martinea Ștefan nu a putut sa descrie exact toate aceste imobile, rugam sa reaudiați acest martor, urmând ca prin comisie rogatorie sa ii
întrebați in mod expres pe acesta despre descrierea exacta a imobilelor pentru care au fost calculate despăgubirile.
Prin întâmpinarea declarată în cauză, intimata A. N. pentru
P. a solicitat respingerea recursului formulat.
Arată că dovada refugiului și a proprietății se face, conform art. 2 alin
(4) teza I din H.G. nr. 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu "_ acte doveditoare certificate de autorități _".
În cazul persoanelor care s-au refugiat pe teritoriul României în 1940, respectiv în 1944, acestea pot dovedi calitatea de refugiat prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații (adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații), carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, emis de Comisariatul Național pentru Evidența P. ulației venite din Basarabia și Bucovina de Nord, foi de
călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carnet de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat.
Dovada proprietății la momentul refugiului, se poate face cu contracte de vânzare cumpărare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc.
Însă, pentru dovedirea propriilor pretenții defunctul A. V. nu a depus nici un act doveditor certificat de autorități.
De aceea a apelat la prevederile art. 2 alin (4) teza II și (5) din H.G. nr. 1120/2006, ce permite solicitanților "în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează după declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate, imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite instituții din România,
Ucraina și Republica Moldova, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz."
Conform textelor de lege menționate, atât dovada refugiului cât și dovada proprietății se face cu acte doveditoare certificate de autorități. Admisibilitatea dovezii cu declarații autentificate este condiționată si de dovada imposibilității de a procura înscrisurile necesare.
Arhiva N. a Republicii Moldova nu este o instituție abilitată să emită acte doveditoare.
În condițiile prevăzute de prevederile art. 2 alin (5) din HG 1120/2006 defunctul A. V. trebuia să inițieze o corespondență cu primăria localității unde s-a refugiat inițial autoarea David Evdochia și cu Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din județul în care se află localitatea unde s-a refugiat inițial.
Pentru dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care a solicitat despăgubiri:
În condițiile prevăzute de prevederile art. 2 a!in (5) din H.G. nr. 1120/2006 trebuiau inițiate corespondențe cu primăria localității Criva, locul în care se află bunurile și cu Arhiva N. a Republicii Moldova.
La dosar se regăsesc declarațiile martorilor Asan-Mic Ariadna și Stroe-
nov Tamara. Dar, nu se face dovada inițierii unei corespondente cu instituțiile abilitate să producă astfel de documente.
Din aceste motive în conformitate cu prevederile art. 17 lit. h din H.G. nr. 57/2008, privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2., A.N.R.P. a emis Decizia nr. 289/_ prin care a solicitat Instituției Prefectului Județului C. revocarea Hotărârii nr. 71/2008.
În conformitate cu prevederile art. 17 lit. h din H.G. 57/2008, Decizia nr. 289/2010 a fost comunicată Instituției Prefectului Județului C. .
La cererea de chemare în judecată defunctul A. V. a documente, cu care însă nu a făcut dovada pretențiilor sale.
Având în vedere că Primăria Criva nu a putut să elibereze acte doveditoare pentru proprietățile deținute de autoarea David Evdochia trebuia inițiată o corespondență în acest sens cu Arhiva N. a Republicii Moldova.
Într-adevăr, A. V. a purtat o corespondență cu Arhiva N. a Republicii Moldova, însă, așa cum am arătat, a solicitat acestei instituții acte doveditoare pentru refugiul autoarei.
În ceea ce privește dovada refugiului autoarei, defunctul A. V. trebuia să inițieze o corespondență si cu primăria localității unde s-a refugiat inițial autoarea
Mai mult, în adeverința nr. 239/_ emisă de Primăria Criva, se menționează că autoarea David Evdochia s-a refugiat în anul 1943.
Ulterior, defunctul A. V. revine cu o nou "Adeverință"; eliberată de Primăria localității Criva - Raionul Briceni, în care se menționează, pe baza declarațiilor unor martori, că de fapt, autoarea David: Evdochia nu s-a refugiat în anul 1943 ci în anul 1944.
Dar, așa cum am arătat anterior, Primăria localității Criva nu este o instituție abilitată să elibereze documente doveditoare pentru refugiul autoarei David Evdochia, în condițiile prevăzute de art. 2 alin (5) din H.G. nr. 1120/2006, defunctul A. V. trebuia să se adreseze primăriei localității unde s-a refugiat inițial autoarea.
În concluzie, așa cum a constatat si instanța de fond, Comisia Județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. a emis Hotărârea nr. 71/2008 fără a respecta prevederile L. nr. 2. .
Referitor la solicitarea recurenților reclamanți privind obligarea intimatei la plata dobânzii medii bancare anuale aferentă sumei datorate, se fac precizări în sensul că în Legea nr. 2. sau în normele metodologice pentru aplicarea acesteia aprobată prin H.G. nr. 1120/2006, nu există nicio dispoziție legală în această materie prin care să se arate că obligația de plată este purtătoare de dobânzi. În schimb, prin art. 18 alin (6) din H.G. nr. 1120/2006, legiuitorul a prevăzut faptul că suma se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior.
Cât privește obligarea la plata de daune morale, arată că recurenții reclamanți nu au făcut dovada existentei si întinderii prejudiciului suferit, cum de altfel nu au dovedit nici vinovăția A.N.R.P.
Mai mult, în contextul intrării in vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 10/20131, precizează intimata conținutul art. 1 al actului normativ și publicarea acestuia în Monitorul Oficial.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Cu privire la chestiunile prealabile, Curtea observă că se arată în recurs faptul că reclamantul A. V. a decedat la data de_, aspect în legătură cu care se invocă prevederile art. 41 C. pr. civ., care se referă la capacitatea de folosință. Din această perspectivă, Curtea reține că art. 954 alin. 1 din Noul Cod Civil, sub imperiul căruia s-a produs evenimentul, arată ca moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. Prin urmare, din chiar momentului decesului și prin însuși acest fapt, se deschide moștenirea unei persoane. Din punct de vedere procedural, deschiderea moștenirii unei persoane are ca efect transmiterea de drept a calității procesuale, în speță, a celei active, cum de altfel moștenitorii arată în recurs în mod expres.
Tot în legătură cu decesul reclamantului, este invocată incidența art.
243 al. 1 pct. 1 C. pr. civ., text potrivit căruia judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Formularea categorică a textului este însă atenuată de alte prevederi, cum este art. 87 pct. 10 C. pr. civ., care arată că moștenitorii, până la intervenirea lor în proces, vor fi citați printr-un curator special, numit de instanță. De asemenea, Curtea apreciază ca importantă și, în ansamblul
dispozițiilor incidente, chiar decisivă, împrejurarea că reclamantul a fost reprezentat de avocat fără întrerupere începând cu introducerea acțiunii inițiale, 3 mai 2010, ea însăși redactată prin avocat. Potrivit art. 1539 alin. 2
civ., mandatarul (avocatul fiind un mandatar cu drept de reprezentare) este obligat să termine afacerea începută (în speță, procesul în derulare) la moartea mandantului, dacă din întârziere ar putea urma pericol; pericolul este evident și concret, pierderea procesului. Noul cod civil tratează chestiunea similar și chiar mai categoric, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2030 alin. 2 și 2036. Prin urmare, Curtea apreciază că moștenirea/moștenitorii au beneficiat de un curator al intereselor, respectiv de un avocat cu termen în cunoștință, împrejurare care făcea inutilă și citarea moștenitorilor și introducerea lor în cauză.
Pe de altă parte, între decesul reclamantului și pronunțarea sentinței civile nr. 11420/_, au trecut două termene de judecată, iar ulterior pronunțarea s-a amânat de două ori, în total patru luni în care moștenitorii, printre care soția supraviețuitoare, au avut timp suficient să intervină.
În legătură cu pretinsa nemotivare a hotărârii atacate, Curtea reține că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și că aceasta trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Helle v. Finlanda, 1997).
Din această perspectivă, tribunalul s-a oprit la o chestiune de insuficient material probatoriu existent la dosar, cu privire la care a considerat că atrage prin ea însăși respingerea acțiunii, iar analizarea restului susținerilor nu putea schimba soluția generată de elementul identificat ca hotărâtor.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că reclamantul a solicitat Comisiei Județene C. pentru aplicarea L. nr. 2. despăgubiri pentru bunurile deținute de mama sa David Evdochia și pentru bunurile deținute de bunicii săi David V. și David Xenia, cerere admisă în parte prin Hotărârea nr. 71/2008, în privința autoarei David Eudochia, respingându-se solicitările de despăgubiri solicitate pentru autorii David V. și Xenia. A. N. pentru R. P. a emis Decizia nr. 289/_, atacată în prezenta cauză, prin care a solicitat Instituției Prefectului Județului C. revocarea Hotărârii nr. 71/2008.
admiterea în parte a acțiunii în primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 1940/2012 a Curții de Apel C. de casare cu trimitere spre rejudecare, declarațiile martorilor au fost apreciate ca insuficient de lămuritoare. Intimatul a arătat că bunurile pe care mama sa le deținea în
Basarabia sunt următoarele: o casă din chirpici, fără curte, situată în satul Criva, județul Hotin, unde avea ca vecini pe Mitrofan, Muntean, Arsenie și Sima; o casă din cărămidă, cu dependințe și teren de 150/40 m cu vie, situată lângă șoseaua ce face legătura între C. inău și Cernăuți, paralelă cu calea ferată. Își amintește că la această casă nu aveau vecini, ci doar gara care se afla în fața casei; 1,5 ha teren agricol.
Curtea a constatat că între declarațiile autentificate ale martorilor și reclamantului și susținerile acestuia din recurs există unele neconcordanțe în ceea ce privește descrierea exactă a tuturor imobilelor pentru care au fost calculate despăgubiri iar pentru justa soluționare a cauzei se impune trimiterea acesteia la tribunal, în vederea suplimentării probațiunii. S-a dispus ca, în rejudecare, instanța să procedeze la luarea interogatoriului reclamantului cu privire la aspecte legate de momentul refugiului și cauzele pentru care acesta a avut loc doar în 1943 cât și cu privire la aspecte legate de bunurile deținute de antecesorii acestuia în Republica Moldova, încercându-se o descriere cât mai completă a acestora.
De asemenea, s-a instituit obligația ca, în măsura posibilă, să se procedeze la audierea nemijlocită a martorelor Gribencea Nadejda Mitrofanovna și Muntean Ana Mitrofanovna, iar în măsura în care această probă nu este posibil de administrat datorită vârstei înaintate sau domiciliului în Republica Moldova, să se pună în vedere reclamantului să indice alte persoane, a căror audiere este posibilă, pentru a lămuri aspectele anterior arătate, legate de refugiu și de dovada proprietății bunurilor.
Art. 315 alin. 1 C. pr. civ. prevede că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra
necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Din această perspectivă, Curtea reține că tribunalul a depus toate diligențele necesare pentru respectarea îndrumărilor deciziei de casare; instanței nu-i revine singure sarcina respectării îndrumărilor (s-au acordat mai multe termene sub acest aspect), ci numai în situația în care partea reclamantă insistă și își dă concursul în acest sens, potrivit principiului disponibilității. Ca atare, reclamantul care nu a avut obiecțiuni la prima instanță cu privire la neaudierea martorelor Gribencea Nadejda Mitrofanovna și Muntean A. Mitrofanovna și conținutul comisiei rogatorii pentru martorul Martinea Ștefan, nu poate pretinde direct în recurs nereguli cu privire la conduita instanței de fond în administrarea probelor.
Recurenții invocă în probațiune adeverința nr. 484 din 19 septembrie 2012 emisă de Primăria Criva din Republica Moldova, pe care o consideră relevantă din punct de vedere probatoriu și o apreciază ca fiind un act administrativ, susținând ca dacă pârâta era nemulțumită de acest act, avea posibilitatea să îl atace în contencios administrativ potrivit legislației moldovenești. Curtea observă că dreptul străin, în speță legislația moldovenească, trebuie demonstrat sub aspectul existenței și conținutului, ceea ce recurenții continuatori nu au făcut, astfel încât nu pot fi primite susținerile lor privind caracterul de act administrativ al adeverinței și nici eventuala relevanță probatorie a celor cuprinse în adeverință.
În conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 2. (Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006):
(1) Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 2.
, cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România,
Ucraina și Republica Moldova, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.
În speță, reclamantul A. V. nu a depus nici un act doveditor certificat de autorități (Arhiva N. a Republicii Moldova nu este o
instituție abilitată să emită acte doveditoare) care să facă dovada dovada refugiului și a proprietății, iar în aceste condiții trebuia să inițieze o corespondență cu primăria localității unde s-a refugiat inițial autoarea David Evdochia și cu Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din județul în care se află localitatea unde s-a refugiat inițial. În schimb, reclamantul a inițiat o corespondență cu Arhiva N. a Republicii Moldova, neprevăzută de textul normativ, în loc să inițieze o corespondență cu primăria localității unde s-a refugiat inițial autoarea.
Față de cele de mai sus, reținând că pretențiile reclamantului nu au fost susținute de un suport probator pertinent, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. V., prin moștenitori, împotriva sentinței civile nr. 11420 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. L. R. A. C. C. I.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
