Decizia civilă nr. 10740/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 10740/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier N. T.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuienta C.
L. împotriva deciziei civile nr. 1632/_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J.
S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A O. J., intimat A.
F. P. A M. Z., intimat A. F. PENTRU M., intimat A.
F. P. A O. J. PRIN D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - RESTITUIRE TAXĂ POLUARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de revizuire este legal timbrata, s-a solicita judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.pr.civ., la data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. a F. P. S. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin cererea de revizuire înregistrată în 12 martie 2013 revizuienta C.
, în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIE F. P. Z., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 1.632 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii, reclamanta arată că această decizia încalcă prevederile dreptului comunitar.
A indicat reclamanta ca temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 9 C.pr.civ. raportat la art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 susținând că în soluționarea recursului s-a încălcat principiul priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Susține reclamanta că s-au încălcat dispozițiile art. 110 din TFUE așa cum se reține în cauza C-402/209 Tatu vs. România a CJUE și depune în susținerea
cererii înscrisurile din care rezultă că autoturismul a fost anterior înmatriculat într-un stat membru.
Intimata D. G. A F. P. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că disp. art. 21 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, pe care se întemeiază cererea de revizuire, au fost suspendate începând cu data de_, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de_, astfel că cererea reclamantei excede cadrului legal.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea prin raportare la înscrisurile anexate și la dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. o apreciază ca fiind întemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare în continuare:
În primul rând Curtea apreciază că cererea de revizuire formulată de reclamanta C. L. se impune a fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ, iar nu a celor de la art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, text de lege care nu mai este în vigoare în prezent ca urmare a declarării neconstituționalității sale.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou;
înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită. Această cerință este esențială, deoarece, altfel, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate și autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Printr-o mai largă interpretare, se poate aprecia că este îndeplinită această condiție, chiar dacă înscrisul poartă o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu condiția însă de a se referi la situații atestate de alte înscrisuri preexistente.
înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că aceasta se menține pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă.
Revizuienta în cauza de față își întemeiază cererea de revizuire pe o adresă emisă de Instituția prefectului jud. S., considerat determinant pentru modificarea deciziei civile nr. 1632 din 11 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj.
Procedând la verificarea cerințelor prezentate mai sus pentru înscrisul anexat, Curtea constată că acesta îndeplinește cerințele unui înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc. civ. dat fiind că nu se regăsește în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, nefiind examinat cu ocazia soluționării recursului.
Chiar dacă înscrisul a fost emis de Instituția prefectului jud. S. la data de
19 februarie 2013 cuprinsul acestuia se referă la situații atestate de alte înscrisuri preexistente, astfel că se poate considera că exista la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Instituția emitentă confirmă de asemenea și faptul că documentele care atestau înmatricularea autovehiculului marca Ford JU2 HHJB1 Fusion cu seria de șasiu WFOUXXGAJU5D53110, eliberate de autoritățile franceze, au fost reținute la dosarul depus pentru înmatriculare, astfel că revizuienta a probat incidența unei împrejurări mai presus de voința sa ce a împiedecat-o să le depună în fața instanței de recurs.
În cauza dedusă judecății, instanța de recurs, cu prilejul soluționării recursului, a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de reclamantă întrucât aceasta nu a depus niciun înscris din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare s-a achitat taxa de poluare a fost anterior înmatriculat în vreun stat membru UE.
Înscrisul depus în susținerea cererii de revizuire probează această împrejurare respectiv faptul că autovehiculul marca Ford JU2 HHJB1 Fusion cu seria de șasiu WFOUXXGAJU5D53110 a fost înmatriculat pentru prima dată în Franța la data de_, așa încât caracterul determinat al acestuia în soluționarea recursului este evident.
Așa cum subliniază revizuienta, la data de 7 aprilie 2011 respectiv 7 iulie 2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu ocazia soluționării unor cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj a stabilit că deși statele membre păstrează în materie fiscală competențe extinse care le permit să adopte o varietate de măsuri acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută de art. 110 TFUE, iar articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Curtea a concluzionat că OUG nr. 50/2008, atât în prima variantă cât si în celelalte variante ulterioare datei de_ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Prin urmare fiind îndeplinite prevederile art. 332 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ se impune admiterea cererii de revizuire cu consecința rejudecării recursului.
Procedând la rejudecarea recursului formulat, raportat la probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3.033 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, au fost admise excepțiile invocate din oficiu, privind tardivitatea acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 4459/_ emisă de A. F. P. Z. și cea privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. S. .
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare, invocată de D. G. a F. P. S. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei C. L., și, în consecință, obligată pârâta A. F. P. Z., să restituie reclamantei suma de 3186 lei reprezentând taxă de poluare.
A fost respinsă cererea privind acordarea de dobânzi fiscale.
A fost respinsă cererea privind obligarea Direcției Generale a F. P.
S. ,către reclamantă, a sumei reprezentând taxă de poluare.
A fost respinsă cererea privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 4459/_ emisă de A. F. P. Z. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. | F. | pentru M. | |||
B. | , pe care a obligat-o la restituirea, către A. | F. | P. | Z., a |
sumei de 3186 lei.
A fost admisă cererea reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 43,65 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
:"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta DGFP S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. este nefondată și va fi respinsă.
Excepția tardivității acțiunii de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 4459/_ a fost admisă, întrucât, potrivit art.11 al. 1 ș 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării
răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Termenele mai sus precizate sunt termene de decădere, acțiunea introdusă ulterior fiind tardivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., instanța a constatat că acțiunea reclamantei poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul A. F.
P. Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F.
P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamant, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. J. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. | G. | A F. P. | |
S. | în nume propriu și în numele A. F. P. | J. | , prin care se |
solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Referitor la fond,
în prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de
7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate
contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data plătii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
În consecință, față de cele menționate anterior, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite cererea de revizuire formulată de către revizuienta C. L. împotriva deciziei civile nr. 1.632 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3.033 din data_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, M. -I. I. |
GREFIER, N. T. |
Red.M.I.I./25.P11.2013.
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond.Țăran Brândușa
