Decizia civilă nr. 10846/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 10846/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător C. I.
Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 4283 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimații B. R., V. (P. ) D., F. (T. ) M. ANA, Z. (F. ) L., N. (M. ) L., M. (M. ) N. V., F. R.
A., N. (C. ) V., M. (F. ) G. E., S. (G. ) A. D., O. (L. ) C.
, C. (P. ) M. A., S. (B. ) F. M., A. (B. ) I. T., G.
(A. ) L. E., M. (V. ) N. A., B. -A. V., H. (V. ) A. N. ,
H. S. M., G. D. G., B. (T. ) T. M., C. (S. ) V. ,
L. ANA, F. Z. E., M. (S. ) I., D. (Ț. ) G., C. (D. ) M.
B. | , M. | V. | D. |
(D. | ) A. | , C. | (O. |
C., L. (V. ) M.
, K. (T. ) A., M.
C. G., P. (S. ) N.
) V., C. (I. ) C. F. ,
E. N., Z. (M. ) M.
(N. | ) E. | , I. | V. |
L. | , B. | V. | , F. |
, C.
, M. (S. ) T. E., S. I.
) E. M., O. (S. ) C., B.
V., M. (C. ) D., N. (Ș.
, S. (Ș. ) M. M., S. (M. )
R., B. (Ș. ) R. N., L.
, N. (M. ) C., F. (B. ) R.
E. M. | , C. | V. |
(D. | ) M. | |
M. | , P. | G. |
(O. | ) C. | L. |
(G. ) E., F. V., D. (S. -D. ) E., P. (G. ) S.
, F. (D. ) A., S. E. M., M. (P. ) E., T. (S. ) E. E., F. (D. ) G.
, P. (A. ) F., B. (C. ) C. L., S. (L. ) C. R., F. (S. ) D.
, S. (A. ) ANA-M., S. (L. ) F. S., V. (B. ) L. C., P.
(D. | ) M. | F. | , R. |
, B. | (C. | ) S. | , S. |
(G. ) I., P. (T. ) D., T. (B. ) M. M.
I., L. (C. ) P., P. (ROM. ) C. A., P. (C.
) M. D., B. (P. ) A., V. (R. ) M., R. (B. ) E., S. (E. ) C. ,
P. M. L., R. (P. ) F., intimat P. (Ț. ) ANA-M., B. (H. ) L. C., N. (C. ) M. M. G., B. C. I., A. (G. ) G. M., S. (P. ) L. D. I., F. (P. ) G. M., P. (M. ) L., Z. (Ț. ) R. E. ,
U. S. H., recurent, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei, U. S. H. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
La data de_ se înregistrează din partea recurentului Decizia ÎCCJ pronunțată în cadrul dosarului nr. 4726/2009.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.prt. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
Notă: După dezbaterea cauzei se prezintă av. Toadere I. în reprezentarea intereselor intimaților persoane fizice.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4283 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile și în consecință: s-a respins acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. .
R. | , V. | |
, | M. | (M. ) |
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții B. (P. ) D., F. (T. ) M. ANA, Z. (F. ) L., N. (M. ) L.
N. | V. | , F. | R. | A. | , N. |
) A. | D. | , O. | (L. | ) C. | , C. |
A. | (B. | ) I. | T. | , G. (A. | |
V. | , H. | (V. | ) A. | N., H. |
(C. ) V., M. (F. ) G. E., S. (G.
(P. ) M. A., S. (B. ) F. M. ,
) L. E., M. (V. S. M., G. D | ) N. | A., B. | -A. | ||||||||
. G. | , B. (T. | ) | |||||||||
T. | M. , | C. | (S. | ) V. | , L. | ANA, F. | Z. | E. | , M. | (S. ) I. , | D. |
(Ț. | ) G. | , C. | (D. | ) M. | C. | , L. (V. | ) M | . B., M. | V. D. | , | |
M. | (S. | ) T. | E. | , S. | I. , | K. (T. ) | A. | , M. | (D. | ) A. , | C. |
(O. ) E. M., O. (S. ) C., B. C. G., P. (S. ) N. E. ,
C. V. V., M. (C. ) D., N. (Ș. ) V., C. (I. ) C. F., M.
(D. ) M., S. (Ș. ) M. M., S. (M. ) E. N., Z. (M. ) M. M.
, P. G. R., B. (Ș. ) R. N., L. (N. ) E., I. V., C.
(O. ) C. L., N. (M. ) C., F. (B. ) R. L., B. V., F. (G.
) E., F. V., D. (S. -D. ) E., P. (G. ) S., F. (D. ) A., S.
E. M., M. (P. ) E., T. (S. ) E. E., F. (D. ) G., P. (A. ) F.
, B. (C. ) C. L., S. (L. ) C. R., F. (S. ) D., S. (A.
) ANA-M., S. (L. ) F. S., V. (B. ) L. C., P. (D. ) M.
F., R. (G. ) I., P. (T. ) D., T. (B. ) M. M., B.
(C. ) S., S. I., L. (C. ) P., P. (ROM. ) C. A., P. (C. )
M. D., B. (P. ) A., V. (R. ) M., R. (B. ) E., S. (E. ) C. ,
P. M. L., R. (P. ) F., P. (Ț. ) ANA-M., B. (H. ) L. C.
, N. (C. ) M. M. G., B. C. I., A. (G. ) G. M., S.
(P. ) L. D. I., F. (P. ) G. M., P. (M. ) L., Z. (Ț. ) R. E.
în contradictoriu cu pârâta U. S. H. .
A fost obligată pârâta U. S. H. la eliberarea în favoarea reclamanților a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei U. S.
H. la plata de daune interese.
H. | B. | în contradictoriu cu chematul în garanție M. |
și S. | și, în consecință: |
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta U. S.
E., Cercetării, T.
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de licență și suplimente la diplome în favoarea reclamanților.
S-a respins cererea pârâtei în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004.
Analizând cu precădere excepția lipsei procedurii prealabile
invocată de către pârâtul M. E., Cercetării, T. și S., instanța reține că aceasta este întemeiată. Reclamanț
ii înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârâți atât U. S. H., cât și M. E., Cercetării, T. și S.
. Nu fac însă în raport cu acesta din urmă dovada îndeplinirii condiției obligatorii de promovare a acțiunii în contencios administrativ, instituită de prevederile art.
7 din Legea nr. 554/2004 și nici nu invocă existența unei situații care să se circumscrie cazurilor exceptate de lege de la parcurgerea procedurii prealabile.
În aceste condiții, instanța admițând excepția, a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul M. E., Cercetării,
T. și S. . Având în vedere faptul că în ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de către pârât, excepția lipsei procedurii prealabile primează, dată fiind soluția de admitere ce se va da respectivei excepții, instanța a lăsat nesoluționate celelalte excepții invocate de către același pârât.
Analizând actele dosarului în partea ce privește acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta U. S. H., precum și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta U. S. H. în contradictoriu cu pârâtul M. E., Cercetării, T. și S., instanța a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor emise de către U. S. H. depuse la dosarul cauzei, reclamanții sunt absolvenți ai ciclului I - studii universitare de licență (sistem Bologna) - diverse facultăți din cadrul Universității S. H., au susținut și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Aceste adeverințe, prin care reclamanților li se recunoaște calitatea de licențiați în diferite specializări, nu au fost revocate sau anulate, continuând astfel să-și producă efectele în condițiile în care se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unor acte administrative.
Ulterior eliberării acestor adeverințe, Universității S. H. îi revine obligația eliberării diplomelor de licență.
Această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire deoarece chematul în garanție MECTS refuză să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare.
Chematul în garanție nu a solicitat însă anularea adeverințelor emise reclamanților, adeverințe care atestă urmarea de către reclamanți a cursurilor universitare în cadrul instituției de învățământ pârâte, absolvirea cursurilor și promovarea examenului de licență.
În aceste condiții pârâta va fi obligată, în temeiul art. 20 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentele la diplomă.
Pentru punerea în executare a acestei obligații a pârâtei se impune admiterea cererii de chemare în garanție, date fiind prevederile art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007, în condițiile în care îndeplinirea obligațiilor ce-i revin pârâtei este strâns legat de conduita chematului în garanție.
Pentru toate aceste considerente, instanța văzând prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea reclamanților și va admite în parte cererea de chemare în garanție și anume, în partea ce privește petitul principal al cererii incidentale.
A fost respinsă solicitarea pârâtului cuprinsă în cererea de chemare în garanție, de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme nu se poate discuta încă de un refuz de executare a unei hotărâri judecătorești.
Cererea reclamanților de obligare a pârâtei U. S. H. la plata unor daune în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere a fost respinsă, dat fiind faptul că pentru cele mai înainte expuse, în sarcina pârâtei nu s-a putut reține o atitudine culpabilă în raporturile sale cu reclamanții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. E. N. - fost M.E.C.T.S. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în
sensul respingerii cererii de chemare în garanție, precum și a acțiunii ca neîntemeiată față de M.E.N.
În motivele de recurs se arată că, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, precum și cererea de chemare în garanție a M. ui E.
N. formulată de U. "S. H. " B., obligându-ne în mod nelegal la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și a suplimentului la aceasta pentru reclamanți.
Critică hotărârea instanței de fond, deoarece nu a soluționat litigiul conform regulilor de drept aplicabile, nu a analizat cauza și nu a prezentat motivele pentru care argumentele noastre au fost înlăturate. Prima instanță nu s-a raportat la nici un temei de drept pentru a obliga M. E. N. la aprobarea tipăririi formularelor tipizatelor actelor de studii.
Arată că prima instanță a ignorat H.G nr.I011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distantă și a învățământului cu frecventă redusă în instituțiile de învățământ superior, act normativ adoptat de Guvernul României tocmai în vederea punerii în executare a prevederilor art.60, alin.(l) din Legea învățământului nr.84/1995, cu privire la organizarea și funcționarea învățământului particular superior.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Nu mai puțin de atât, o astfel de soluție conduce la crearea unui precedent foarte grav și anume acela ca orice universitate să organizeze, când vrea, cum vrea și unde vrea, fără să respecte legislația specifică în materie, orice fel de studii, la orice fel de forme de învățământ, iar M. E. N. să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de studii.
Cu privire la regimul juridic al adeverințelor emise de U. "S. H. " în anul 2009, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că valabilitatea acestora a fost de maxim 12 luni, dată după care nu se mai poate reține că acestea se mai pot bucura de prezumția de legalitate. Faptul ca U. "S. H. " a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul căreia aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea.
În cauza suspusă judecății, legislația este cât se poate de clară, fiind ușor de observat că, cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite (adică recunoașterea unor adeverințe de studii ca fiind valabile și legale deși, organizarea cursurilor în baza cărora s-au eliberat respectivele adeverințe, s-au făcut cu eludarea dispozițiilor legale imperative privind parcurgerea procedurii de evaluare în vederea acreditării). Altfel spus, în baza principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta în drept atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia sa aibă știința de acest lucru printr-o minimă diligenta la care era obligat
{nemoauditurpropriamturpitudinemallegans).
Cât privește motivarea admiterii cererii de chemare în garanție învederează următoarele: cererea de chemare în garanție nu poate fi primită deoarece, chematul în garanție ar trebui să se subroge în obligațiile celui ce 1-a chemat în garanție, în acest caz de a completa și elibera diploma reclamantului. Or, M.
N. nu are și nu poate avea atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor care să ateste parcurgerea unor cursuri care nu numai că nu au fost organizate de noi ci, mai mult au fost organizate ilegal.
M. E. N. nu datorează nicio garanție în favoarea pârâtului - instituția de învățământ superior care a organizat procesul de învățământ, întrucât M. E. N. nu are atribuții privind completarea și eliberarea diplomelor de licență. M. E. N. nu se poate substitui pârâtului pentru a-i garanta propriile obligații. Ducerea la îndeplinire a obiectului cererii de chemare în judecată este de competența exclusivă a furnizorului de educație.
M. E. N. este terț, raportat la obiectul dedus judecății.
E. N. nu poate garanta obligațiile contractuale ale pârâtei, care nu a respectat prevederile legale atunci când a organizat procesul de învățământ în alt mod decât cel reglementat de prevederile legale în vigoare. Mai mult, instituția de învățământ superior - pârâtă cunoștea faptul că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ de stat și particulare.
Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat trebuie să fie recunoscut și ocrotit de lege. Prin urmare trebuie mai întâi să existe.
Simpla solicitare a reclamantei coroborată cu achiesarea pârâtei vinovate de crearea situației litigioase nu constituie argumente suficiente pentru admiterea cererii de chemare în judecată. Solicitarea dedusă judecății pe lângă aspectele de fapt prezentate trebuie să aibă și suport legal.
Precizează că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare, o instituție care înmatriculează "studenți" la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să desfășoare procesul de învățământ, să elibereze diplome.
La o analiză riguroasă a textelor de lege care reglementează cu privire la admiterea, înmatricularea, finalizarea procesului educațional se observă că: art.17 din H.G nr.1011/2001 potrivit căruia "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distantă sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată; OUG nr. 75/2005 statuează la art.29 următoarele: " (1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii.
în învățământul preuniversitar evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare nivel de învățământ, fiecare tip de program de studii și de calificare profesională, după caz.
în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă.
Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării.
Totodată, arată că acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Norma prevăzută la art.60 alin. (1) din Legea învățământului nr.84/1995, de care se prevalează pârâta -furnizor de educație - pentru a justifica organizarea procesului educațional fără a avea vreo acreditare sau autorizare de funcționare provizorie pentru forma de învățământ, specializarea pentru care a organizat admitere, nu poate fi interpretată în sensul dorit de aceasta, respectiv în sensul că, odată dobândită acreditarea pentru forma de învățământ la zi, automat, instituția putea, pentru aceeași specializare, să organizeze și forma de învățământ ID sau FR.
Se mai arată că nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări opelegis a universității în cauză, pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare academică.
Articolul 60 alin. (1) din Legea nr.84/1995 nu face decât să stabilească o condiție prealabilă de fond pentru organizarea cursurilor în formele de învățământ ID, FR, aceea a existenței formei de învățământ zi. Sub nicio formă această dispoziție legală nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui întreg proces de evaluare academică, astfel cum este el prevăzut de art.3 din H.G. nr.1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr.88/1993 și de OUG nr.75/2005. Subliniază că H.G. nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanțași a învățământului cu frecvență redusă îninstituțiile de învățământ superior a fost emis în baza prevederilor art.60 din Legea nr.84/1995, reprezentând normele de punere în executare a acestor dispoziții.
Față de cele de mai sus, așa cum a arătat, în lipsa unui drept subiectiv al reclamanților care nu a parcurs o formă de învățământ la o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii, cererea acestora nefiind întemeiată, se impune respingerea cererii de chemare în garanție.
Consideră că unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. U. "S.
H. " are culpa EXCLUSIVĂ de a fi organizat "cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MEN și să se impună acum în sarcina MEN plata exclusivă a cheltuielilor de judecată.
În concluzie, față de cele ce preced, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în urma rejudecării cauzei, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii si a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate și nefondate.
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata formulată în contradictoriu cu pârâta U. S. H., cât si solutia data cererii de chemare in garantie si prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanți .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamanților diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamanților de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si
pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .
Aceste motive de recurs în primul rând nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiați în diferite specializări, nu a fost revocata, anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamanții sunt licentiați in specialitatea pentru care li s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Administrație P. ă - Științe Administrative este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si administrație publică - științe administrative.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de
a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,
frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru
forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.
H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, T. și
S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți, admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/2007 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diploma de licenta ce urmeaza a fi eliberată reclamantei, astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamanților de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.
E., Cercetării, T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E.
N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M. E. N. B. împotriva sentinței civile nr. 4283 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
D. | P. C. | I. | A. -I. | A. M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. -_ /jud.fond.P. V.
