Decizia civilă nr. 11049/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11049/2013
Ședința publică din 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. | S. | |
JUDECĂTOR: A. M. | I. | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire recursul declarat de A.
F. P. A MUNICIPIULUI C. NAPOCA, împotriva sentinței civile nr. 13815, din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații SC N. M. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Se constată că la data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat in cauză.
Instanța, in deliberare cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, o apreciază ca fiind nefondată, recursul promovat de A. F. P. C. Napoca fiind motivat, motiv pentru care respinge această excepție.
Raportat la înscrisurile existente la dosar, Curtea constată că există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și văzând că părțile lipsesc de la dezbateri dar au solicitat judecarea și in lipsă, reține cauza in pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13815, din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. "N. M. "; S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Municipiului C. -Napoca, și în consecință :
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 9.711 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volvo autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului,
i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 9711 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat- o la Trezoreria mun. C. -Napoca cu chitanța seria TS4A nr. 2077293/_
. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă prin adresa nr. 36276/_
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantei încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F.
P. C. -NAPOCA
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată iar în subsidiar solicită modificarea sentinței și respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că critică pe care înțelege să o aducă sentinței atacate este legată de cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată acordate în sumă de 109,3 lei constând în onorariu avocațial prin raportare atât la suma dispusă a se restitui, cât și la practica
instanțelor în această materie fiind de notorietate că acțiunile de acest gen se formulează după același tipar, fără munca de concepție.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C 402/09 T. c. Statului Român prin M. F. ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că "articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."; Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 Nisipeanu c. Statului Român prin M.
F. ș.a..
Rezultă, așadar, că O.U.G. nr. 50/2008, în toate variantele sale, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru
autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art.
110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă în condițiile dreptului comun, așa cum a reținut și instanța de fond.
Motivul de recurs privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
În drept, potrivit art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, Curtea constată că recurenta este în culpă procesuală întrucât derularea prezentului litigiu decurge din refuzul organelor fiscale de a restitui taxa încasată în temeiul unor dispoziții neconforme.
Prin urmare, chiar dacă instanța de fond nu a reținut existența unei nelegalități în modul de calcul și stabilire a taxei încasate și a dispus restituirea sa reținând că legea în temeiul căreia a fost percepută nu este conformă legislației comunitare, refuzul organelor fiscale de a restitui la cererea reclamantului taxa percepută atrag răspunderea lor pentru cheltuielile ocazionate cu derularea litigiului ce are drept finalitate recuperarea taxei achitate.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 C.proc.civ. obligând pârâta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea reține însă că și aplicarea 274 alin 3. C.proc.civ. a fost corect realizată de prima instanță, recursul fiind nefondat în ceea ce privește acest aspect, întrucât au fost avute în vedere munca depusă, miza procesului, obiectul acestuia, în raport de care s-a apreciat că suma de 1000 de lei cu titlu de onorariu avocațial apare ca justificată.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta fiind parte căzută în pretenții, va fi obligată să plătească intimatei SC N. M. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. C. - NAPOCA împotriva sentinței civile nr. 13815 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC N. M. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | I. | A. M. | C. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. L.
