Decizia civilă nr. 1266/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1266/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: DP GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC C. E. S. împotriva sentinței civile nr. 6129 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată A. F. P.
C. N. și chematul în garanție intimat A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. L. ci A. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile în ceea ce privește cheltuielile de judecată, pentru motivele invocate în memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6129 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Carion E. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Mun. C. -N. , cu sediul în C. -N., P-ța A.
I. nr.19, jud. C. și în consecință:
- a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2.589 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobanda legală aferentă acestei sume de la data achitării -_ - și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
A fost respinsă solicitarea privind acordarea dobanzii fiscale.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. a mun.C. -N. suma de 2.589 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobanda legală aferentă acestei sume de la data achitării -_ - și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 339,3 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 339,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C. -N.
calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta
SC C. E.
S., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței.
În motivarea recursului recurenta arată că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ... ". Apreciază că hotărârea nu conține o motivare concretă în fapt și în drept, astfel încât să constituie o garanție pentru recurentă. Obligația motivării este edictată în interesul unei bune administrării a justiției și a încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor hotărârile judecătorești.
Consideră că instanta de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate de către recurentă cu privire la acest proces, astfel încât din motivarea acesteia nu rezultă care au fost temeiurile de drept și de fapt pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate. Mai mult decât atât cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar nu au fost acordate .
Deși potrivit dispozițiilor art. 274 al. 2 C.pr.civ, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, instanta de fond a înțeles să nu le acorde, fără a motiva însă acest aspect.
Motivarea hotărârii constă in arătarea în scris a rațiunii care a determinat judecătorul să admită sau să respingă o cerere. Așa cum se poate observa cu ușurință hotărârea nu este motivată prin filtrarea de către judecator a tuturor aspectelor, instanța de fond mulțumindu-se doar cu a invoca simplu dispozițiile
art. 274 al.1 și 3, fără a motiva care au fost argumentele care au stat la baza reducerii onorariului de avocat și neacordării taxei de timbru și timbru judiciar.
O doua critică constă în interpretarea greșită a actului dedus judecății, precum și faptul că hotărârea dată este lipsită de temei legal, făcându-se greșita aplicare a legii.
Conform Legii pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului, iar în conformitate cu statutul profesiei de avocat onorariul se stabilește prin negociere.
Contractul încheiat de avocat și clientul său își produce efectele nu numai între părțile contractante ci și față de terțe persoane, respectiv față de adversarul din proces raportat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Așadar asta înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
În aceste condiții, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul doar în situația în care apreciază că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care angajează răspunderea civilă delictuală a cesteia.
În prezenta speță s-a făcut fără putință de tagadă dovada atât a relei credințe a pârâtei AFP C., cât și dovada unui abuz de drept din partea acesteia, astfel încât nu se justifică dispozitia instantei de fond de a reduce cuantumul onorariului plătit de reclamantă avocatului, precum și de a nu acorda taxa de timbru și timbru judiciar, fără a-si motiva decizia luată.
Recurenta arată că nu cunoaște temeiurile care au stat la baza deciziei luate de către instanța de fond cu atat mai mult cu cât dispozițiile art.274 alin.3 Cod procedură civilă nu mai sunt de actualitate în condițiile în care nu mai există un tablou al onorariilor minimale raportat la care judecătorul să poată mări sau micșora onorariile avocaților.
Onorariul a fost stabilit inter parte conform art.132 din Statutul profesiei de avocat și au fost luate în considerarele elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, respectiv timpul și volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauza; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl impiedică pe avocat să accepte alt mandat; vechimea în muncă, experiența, reputația, conlucrarea cu experți sau specialiști impusa de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii de puse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante. Prin reducerea onorariului de avocat achitat de subscrisa, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile la care se referă art.274 alin. (3) C.pr.civ., respectiv de valoarea pricinii, culpa continuă și reaua-credință a pârâtei dovedită atât În acest dosar, cât și în miile de dosare având același obiect aflate pe rolul Tribunalului C. și de munca depusă de avocat. Consideră că un onorariu de 450 RON nu este nepotrivit de mare pentru o spetă care, deși nu a implicat un grad mare de specializare, a presupus o muncă și documentare laborioasă, astfel încât cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, taxa de timbre și timbru judiciar ar trebui acordate integral.
La stabilirea onorariului avocațial s-a ținut cont atât de munca depusă, cât și de cheltuielile ce vor fi suportate de către avocat din cuantumul de 450 de lei, astfel: 10 % din cuantum este achitat Baroului C., 16% impozit pe profit este achitat M. ui Finațelor, 6,5 % se va achita CAS-ului, toner, hârtie.
Munca depusă pentru acest dosar nu a constat doar în redactarea acțiunii, ci și în următoarele: pregătirea dosarului atât anterior anterior introducerii acțiunii în instanță, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile cu pârâta, cât și pe parcursul derulării procesului, respectiv prezența la două termene de judecată, ceea ce implică atât cheltuielile de deplasare cât și timpul efectiv petrecut În sala de judecată și redactarea concluziilor scrise depuse la dosar. Mai mult decât atât, aceasta muncă a constat si în redactarea cererii de restituire a taxei de poluare, xerocopierea tuturor actelor și înscrisurile anexate acesteia, verificarea tuturor actelor și a înscrisurilor, precum și depunerea acesteia la AFP
C. . Toate aceste activități de înregistrare atât a cererii de restituire precum și a
acțiunii în sine a implicat o deplasare la Registratura AFP, respectiv la Registratura instanței, costuri care au fost suportate de avocat din onorariul avocațial în cuantum de 450 lei, fără a se percepe cheltuieli de deplasare separat.
Deși această procedura cu AFP C. nu mai este obligatorie, totuși pentru a evita aceste cheltuieli de judecată s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă pârâta a dat dovada de rea-credință obligând-o la efectuarea unor cheltuieli suplimentare, pe care în mod evident nu le-ar fi efectuat, dacă cererea recurentei de restituire ar fi fost soluționată în mod favorabil având în vedere atât practica instanțelor judecătorești, cât și practica CEDO.
Apreciază că articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin detumarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului și neacordarea taxelor de timbru și timbru judiciar, nu este afectat nici patrimoniul avocatului din cauză și nici munca acestuia, ci doar recurenta subscrisă care se află în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu este în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat raportat la munca depusă de acesta.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală.
Potrivit art. 274 (2) Cod proc.civ., "judecătorii nu pot micșora cheltuieli de timbru, taxele de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut";, iar potrivit alin. 3 "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocațiale potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Deși în cadrul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în cadrul judecății în primă instanță s-au regăsit și onorariul în cuantum de 450 lei achitat avocatului care a reprezentat partea, precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru fond, instanța a acordat doar suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fără a indica motivele pentru care nu a acordat întreaga sumă solicitată și fără a motiva ce anume reprezintă suma de 339,3 lei, respectiv dacă se compune numai din onorariu avocațial redus sau din taxa judiciară de timbru/timbrul judiciar și onorariu avocațial parțial.
Prin urmare, hotărârea este parțial criticabilă prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele pentru care s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 339,3 lei.
Curtea reține că pârâta este în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamanta a fost nevoită să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
De asemenea, curtea apreciază că, în aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Din această perspectivă, precum și în conformitate cu jurisprudența constantă în materie a Curții de Apel C., reclamantul era îndreptățit la
restituirea întregului cuantum al cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv 489,30 lei, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate pentru fondul cauzei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de SC C. E. S., împotriva sentinței civile nr. 6129 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 489,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C. E. S. împotriva sentinței civile nr. 6129 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F.
P. C. -N. să achite reclamantei suma de 489,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. A. C. I. DP
GREFIER
B.
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. O. S.
