Decizia civilă nr. 1289/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1289/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- chemat în garanție
M. E., C., T. și S., împotriva sentinței civile nr. 11012 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații- reclamanți P. D., F. (G. ) I. G., C. (A. ) A. M., R. C., C. (S. ) SA, C. S., P. C. I., N. C. C., SA T., B. I. D., F. I., P. V., S. F. -Z. și intimata - pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11012/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. D., F. (G.
) I. A G., C. (A. ) A. M., R. C., C. (S. ) SA, C.
S., P. C. I., N. C. C., SA T., B. I. D., F. I., P. V.
, S. F. -Z. și intervenienții in interes propriu Maxim I., Feurdean D., Stanciu (Metea) M. C., Metea E. M., în contradictoriu cu pârâta U.
S. H. - F. DE D. SI A. P. .
A fost obligată pârâta U. S. H. să elibereze diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. B. și obligă pe chematul în garanție M. E., C., T.
și S., să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor de diplomă.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții P. D., F. (G.
) I. A G., C. (A. ) A. M., R. C., C. (S. ) SA, C.
S., P. C. I., N. C. C., SA T., B. I. D., F. I., P. V.
, S. F. -Z. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. - F. DE D. SI A. P. B., au solicitat obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unor daune în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 31-a zi de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt absolvenții Facultății de D. și A. P., specializarea D. din cadrul Universității S. H., promoția 2009 și că li s-au eliberat adeverințe de absolvire a studiilor, fără să li se elibereze diplomele de licență, deși au întreprins mai multe demersuri pentru obținerea actelor solicitate, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Intervenienții Maxim I., Feurdean D., Stanciu (Metea) M. C., Metea E. M. au formulat cerere de intervenție in interes propriu reiterând solicitările și susținerile reclamanților din cadrul acțiunii introductive.
Pârâta U. S. H., prin întâmpinarea formulată, a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, eliberând la cererea acestora adeverințe de absolvire a studiilor.
Pârâta a învederat că a efectuat toate demersurile la M. E., C.
, T. și S. pentru obținerea numărului necesar de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, însă nu s-a obținut numărul necesar de formulare tipizate, astfel că se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplomele de licență.
Având în vedere aceste considerente, pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a M. ui E., C., T. și S., în vederea
obligării acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diplome de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a mai arătat că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea M.E.T.C.S. că pârâta funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau la distanță.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții în interes propriu au susținut și promovat examenul de licență în anul 2009 și sunt absolvenți ai Facultății de D. și A. P., U. "S.
H. ";.
În urma absolvirii examenului de licență, reclamanților li s-a eliberat o adeverință de către pârâta U. "S. H. "; prin care se atestă statutul de
licențiați în drept (sistem Bologna), numărul de credite 240, așa cum reiese din adeverințele aflate la dosarul cauzei.
Întrucât la data înscrierii reclamanților la cursurile pârâtei, M.E.C.T.S. avea posibilitatea, potrivit dispozițiilor art.116 și 141 din Legea nr. 84/1995 (in vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor acestora, dar nu a sesizat nicio neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Adresele nr. 385/_, nr. 769/_, nr. 31/_, nr. 557/_ ,
nr. 569/_, nr. 573/_, nr. 1054/_, nr. 960/_, nr. 278/_
emise de M.E.C.T.S. vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, fiind astfel in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina M.E.C.T.S. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamanților, la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept., Pe de altă parte, nu se pot face discriminări între reclamanți și alți absolvenți întrucât, în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.
Potrivit art.2 din HG nr.366/2007, în vigoare la data susținerii licențelor de către reclamanți, "M. E., C. și T. conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate"; iar conform art.3 și 4 din HG nr.366/2007: " evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular.
Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. E., nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a pârâtei, prevăzută de art.8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008 precum și nici după intrarea în vigoare a OUG nr.75/2005, privind asigurarea calității educației.
Obligațiile pentru cele două pârâte nu pot fi privite separat atunci când ne referim la dreptul reclamanților de a obține diploma de licență. Din această perspectivă, Tribunalul a apreciat că demersul reclamanților, anterior promovării acțiunii pentru obținerea diplomelor a fost realizat prin adresarea cererilor pârâtei USH. Nici pârâtul M. E., C., T. și S. nu a fost ignorat în aceasta procedura, U., la rândul ei a făcut mai multe solicitări de eliberare a avizului pentru tipărirea formularelor tipizate, conform scriptului de la fila 22 dosar, ultima solicitare fiind trimisa M. ui la data de_ .
În concluzie, U. S. H. are obligația să elibereze diploma de licență ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de drept și A. publică, susținerii și promovării examenului de licență, precum și dobândirii calității de licențiat în drept al reclamanților.
Obligația Universității de a elibera diplome absolvenților, ulterior promovării examenului de licență este corelativă obligației M. ui E., C.
, T. și S. de a aproba tipizarea formularelor pentru diplomele de licență.
Pârâtul M. E., C., T. și S. nu poate aprecia în abstract, în același timp, în mod concret pentru reclamați, îndeplinirea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență, așa încât, în temeiul prevederilor art.60 C.pr.civ., a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat chematul în garanție M. E. ,
, T. și S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiuni și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, se învederează următoarele:
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S. .
Având în vedere acest aspect, se precizează că atribuțiile și competențele
sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare " Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. si C. . "
Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărârea Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr. I/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, sunt învederate următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.
H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la
propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărâri lor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele
facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. D. ul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanți, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamanții- intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv, că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autori zării/acreditării acestor
forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
În această ordine de idei, solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Se arată că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților-intimați de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus, recurenta solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat si să se modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii si a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate.
În drept: prezentul recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Intimații din prezentul recurs sunt absolvenți ai Facultății de D. și A.
P., U. "S. H. "; și au susținut și promovat examenul de licență în anul 2009, în urma absolvirii căruia li s-a eliberat o adeverință de către pârâta U.
"S. H. "; prin care se atestă statutul de licențiați în drept sistem Bologna.
Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de
instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).
Adeverințele prin care s-a recunoscut reclamanților calitatea de licențiați sunt în vigoare, nefiind revocate/anulate, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ și nu pot fi puse în discuție indirect în prezentul recurs, cum tinde să procedeze recurentul chemat în garanție, Curtea fiind dispensată de analiza motivelor vizând legalitatea desfășurării studiilor în condițiile existenței unor acte administrative care beneficiază de prezumțiile aferente.
Adresele nr. 385/_, nr. 769/_, nr. 31/_, nr. 557/_ ,
nr. 569/_, nr. 573/_, nr. 1054/_, nr. 960/_, nr. 278/_
emise de M.E.C.T.S. vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, fiind astfel in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina M.E.C.T.S.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).
În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E. ,
C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S.
H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâtul de rând 2 se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M. E., C., T. ȘI S. ,
împotriva sentinței civile nr. 11012/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. M. D.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
