Decizia civilă nr. 1477/2012. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL DOSAR NR. _
DECZIA CIVILĂ NR. 1477/2012
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
A. -I. A. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă SC
M. P. R. S. împotriva sentinței civile nr. 7798 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. F. P. a municipiului T. și intimata- chemată în garanție A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante SC M. P. R. S., av. Pârlea Persida din Baroul București, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă A. F.
P. a municipiului T. și intimata- chemată în garanție A. F. pentru M. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei- reclamante SC M. P. R. S., av. Pârlea Persida solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr.7798/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7798 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulata de reclamanta SC M. P.
R. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T. ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în garanție a A.F.M.,ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. T.
calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.
P. R. S.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și acordarea cheltuielilor de judecată și în recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., reclamantul a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 și a respins în mod nelegal acțiunea reclamantului
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză și că taxa în discuție, achitată în condițiile codului fiscal, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
În cauza este de reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 (110) din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori
prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie
2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea reține asa cum s-a aratat mai sus ca in speta taxa platita de catre reclamant este taxa de prima inmatriculare care conform art. 214 indice 1 si urm din C.fiscal se varsa la bugetul de stat si nu in fondul administrat de catre chemata in garantie
astfel ca nu este posibila obligarea acesteia la restituirea sumei pe care in mod real nu a incasat-o niciodata.
În consecință, în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art.20 din Lege anr.554/2004 se va admite recursul declarat de reclamanta SC M. P. R. S. împotriva sentinței civile nr.7798 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată.
Va fi obligată pârâta A.F.P.T. să restituie reclamantului suma de 2690 lei reprezentând taxă primă înmatriculare achitată de către reclamanta cu chitanța seria TS4A nr.2170591 din data de_ cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Se va respinge cererea de chemare în garanție. vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.316,298,274 alin.1 C.proc.civ.,pârâta A.F.P.T. va fi obligată să plătească reclamantei suma de 458,95 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs constind in taxa de timbru si timbru judiciar in fond si recurs si onorariu avocatial in fond si recurs (f.22,23 dosar fond,f.13,14 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M.
T. împotriva sentinței civile nr. 7798 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta A.F.P.T. să restituie reclamantei suma de 2690 lei reprezentând taxă primă înmatriculare achitată de către reclamanta cu chitanța seria TS4A nr.2170591 din data de_ cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.
Respinge cererea de chemare în garanție formulata de parata AFP T. impotriva chematei in garantie A.F.M..
Obligă pârâta A.F.P.T. să plătească reclamantei suma de 458,95 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. A. I. A.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC
2 ex. - _
jud.fond.T. D.
