Decizia civilă nr. 1488/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1488/2013

Ședința publică de la 11 Februarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE S. L. R.

Judecător A. A. M. Judecător A. -I. A. Grefier M. V. -G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul F. F. C. împotriva sentinței civile nr.7427 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta intimată A. F. P. A MUNICIPIULUI H., privind și pe chemata în garanție A. F. PENTRU

M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.7427 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. F. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. H.

.

S-a respins cererea de chemare in garantie formulată de pârâta A. F.

P. H. în contradictoriu cu A. F. pentru M. . Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Conformându-se exigentelor articolului 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.

Cu referire la inadmisibilitate, instanța a reținut că excepția nu este întemeiată deoarece la baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin Cauza T. de către CJUE în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului în această situație pot fi analizate pe fond.

Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:

În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului cu nr. de identificare WVWZZZ1JZ1W367663, reclamantul F. F. C. a solicitat

pârâtei A. F. P. H. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost înregistrata în data de_, sub nr. 6468 si a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 2119/_ prin care s-a stabilit pentru plata suma de 3803 lei (fila 2).

În data de_, reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. P. H., suma de 3803 lei, cu titlu de taxa de primă înmatriculare, conform chitanței nr. 1292880 (fila 2).

Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.

A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. F. C.

solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 7427/_ pronunțată în dosar nr._, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al. 7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din Codul de procedură civilă.

În motivare s-a arătat că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire

În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148 Constituția României, art. 117, 120

si 124 C.pr.fisc.

În cauză a depus întâmpinare pârâta intimată A. F. P. H. prin care a solicitat respingerea recursului (fila 12).

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj. Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe

piața națională.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea

importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.

Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

In ce priveste motivul de recurs vizind nedepunerea actelor care sa faca dovada ca autovehiculul era inmatriculat in spatiul UE trebuie precizat ca reclamantul a depus aceste acte in recurs-f.3,4,5

Cu referire la incidența la speță a prevederilor Legii 9/2012 antamate de recurentă prin motivele de recurs Curtea reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ in cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.

Curtea reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de_ respectiv in perioada 1 iulie 2008-_ și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor Uniunii Europene.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat(actualmente art. 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că

în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de_ pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa de poluare .

Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la_ și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa de poluare încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.

Din această perspectivă, aplicarea Legii 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.

In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor

:

Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.

Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:

Cererea de chemare în garanție a A.F.M. B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.

Se reține aplicabilitatea art. 1 al. 1 din OUG nr. 50/2008, unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe

poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. ."; Art. 60 al. 1 C.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul când ar cădea in

pretențiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubiri.";

În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamantul F. F. C. împotriva sentinței civile nr.7427 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în parte în sensul că va admite cererea de chemare în judecată.

Va fi obligată pârâta A. F. P. H. să restituie reclamantului suma de 3803 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 nr.1. din data de_, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.

Va admite cererea de chemare în garanție.

Va fi obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3803 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la restituirea integrală a taxei de poluare.

Fără cheltuieli de judecată la fond și în recurs nefiind solicitate de catre recurentul reclamant.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul F. F. C. împotriva sentinței civile nr.7427 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de chemare în judecată.

Obligă pârâta A. F. P. H. să restituie reclamantului suma de 3803 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 nr.1. din data de_, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală.

Admite cererea de chemare în garanție formulata de catre parata AFP H. impotriva chematei in garantie A. F. PENTRU M. .

Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3803 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la restituirea integrală a taxei de poluare.

Fără cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Menține restul dispozițiilor sentinței.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

S. L. R.

Judecător,

A. A. M.

Judecător,

A. -I. A.

Grefier,

M. V. -G.

Red.A.A.M./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: M. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1488/2013. Anulare act control taxe şi impozite